duminică, 13 august 2017

Vacanţã în Toscana şi Pãdurea Neagrã

De data aceasta vacanţa de varã mi-am petrecut-o în Italia şi Germania. Conform tradiţiei, prezint câteva impresii la cald. Mai ales cã am rezistat caniculei de 40 de grade…

Cele 7 zile petrecute în Toscana au fost intense, o combinaţie între meta-turismul de genul Pisa sau Florenţa, cu naturã, munte şi mare.

Da, meritã ajuns la Pisa pentru a vedea turnul înclinat. Sã fiu sincer e mai inclinat decât credeam…

Florenţa e ceva impunator, Dom-ul din centrul oraşului dominã urbea precum Sagrada Familia se impune în Barcelona. Opera lui Michelangelo e foarte prezentã, iar statuia lui David e plinã de graţie. Aşa cum zicea fiul meu, întâmplãtor tot David, “a lucrat maestrul ceva timp la aceastã statuie de 5 metri”. Ponte Vecchio trebuie parcurs pentru a vizualiza imaginea Florenţei de acum câteva sute de ani. Acum, zecile de magazine de bijuterii de pe pod îţi dau senzaţia bazarului de la Istanbul.

E foarte interesant sã vizitezi orasul Lucca, nu doar ca arhitecturã şi ţesut de strãduţe întortochiate, dar sã îţi vezi numele de familie pe fiecare perete al urbei e o senzaţie specialã...

Viareggio este locul unde muntele se întâlneşte cu marea. E un fel de Mamaia, dar care în locul lacului Siutghiol e un munte precum Ceahlãul. O infrastructurã turisticã impecabilã, o adevaratã plãcere în a petrece câteva ore la Marea Mediteranã italianã.

Desigur nu pot sã închei aventura italianã fãrã a vorbi de infrastructura rutierã. Nu doar autostrãzile, fãrã cozile de la “payage” pe care le avem în Franţa, dar felul cum a fost perforat muntele. Zeci de tunele de sute de metri sau chiar kilometri întregi. Doar autostrada Florenţa - Bologna are 44 de tunele şi peste 40 de viaducte sau poduri. Normal, un exemplu de urmat, mai ales cã noi visãm frumos ca autostrãzile sã treacã muntele şi încã ne împiedicãm în nesfârşitele studii de fezabilitate...

Trecând prin Elveţia, am ajuns în sudul-vestul Germaniei, într-o zonã cu rezonanţã. Zic asta fiindcã dacã pronunţi Munţii Padurea Neagrã gândul te poartã spre bine mediatizatul izvor al Dunãrii. Timp de o sãptãmânã am descoperit cu adevãrat ce înseamnã turismul montan. Fiecare sat are personalitatea sa. Fiecare casã e axatã pe a oferi servicii: hotel, restaurant, magazin, muzeu, etc. Un exempu creativ este şi Zauberwald-Pfad sau Magic Forest din Bernau. 4km printr-o pãdure, un traseu amenajat special pentru copii.

Desigur, totul este foarte cochet şi elegant. O combinaţie de culturã eleveţianã pe plai german. Foarte interesant, grupul ţintã este cetãţeanul german, nu turistul internaţional. Întreaga strategie de comunicare este doar în limba germanã.

Munţii Padurea Neagrã surprind plãcut. Lacuri precum cel de la Tarniţa (Cluj), dar la o altitudine de peste 1000m. Peisaje de vis precum cele din Mãrginimea Sibiului. Drumuri care urcã muntele la fel ca la Poiana Braşov.

E instructiv sã descoperi ţãrile şi regiunile Europei în vacanţã. Odihnã cu idei…

Dan LUCA / reîntors la Bruxelles

Niciun comentariu: