Astãzi, 10 septembrie 2021, am publicat un material în Ziarul Financiar. Prezint legãtura dintre Conferinţa privind viitorul Europei şi autonomia strategicã a UE.
La Bruxelles, încercăm să identificăm în permananţă tentinţele politice ale
următoarelor luni. Există variabile speciale în toamna anului 2021, fie legate
de evoluția crizei sanitare, alegerilor din Germania sau Franța, dar și despre
impactul dosarului afgan asupra societății europene.
Dezbaterea despre viitorul Europei este lansată oficial
și așteptăm să vedem concluziile miraculoase ale raportului din martie 2022.
Permiteți-mi să anticipez principala concluzie a raportului de peste 6 luni,
încă înainte de a avea
conferințele
tematice și de evaluarea intermediară.
Printr-o procedurã dificil de identificat acum, se dorește colectarea
opiniei celor 446 milioane de cetățeni ai UE. Desigur dezbaterile vor avea loc,
ideile se vor lansa, controversele vor apărea, dar vom ajunge la un document
politic general, care de fapt va pregăti dezvoltările europene pentru următorii
ani. Alegerile europene din 2024 pot să fie o bornă interesantă, un orizont palpabil
atât pentru actualii aleși europeni, dar și pentru adminstraţia europeană în general.
Cunoaștem diversitatea europeană ! Țările și
regiunile, doctrinele politice, carismele personale și deciziile luate în
unanimitate sau nu fac încă deliciul comunicării europene. De aceea îmi
permit să avansez o idee în premieră. Fibră raportului din martie 2022 este
axată pe dezvoltarea unui concept care plutește deja la nivelul Bruxelles-ului
european: Autonomia strategică deschisă a UE.
Conceptul de autonomie strategică deschisă reflectă
dorința UE de a-și urmări propriul curs pe scena globală, modelând lumea din
jurul nostru prin leadership și implicare, păstrând în același timp interesele
și valorile noastre. În esență, UE va continuă să colaboreze cu partenerii
pentru a promova această agendă pozitivă, dar va funcționa autonom când va
trebui.
Autonomia strategică face parte din limbajul convenit al
UE de mult timp în urmă. S-a născut în domeniul industriei de apărare și,
pentru o lungă perioadă de timp, a fost redus la probleme de apărare și
securitate. Pentru o vreme, dezbaterea s-a limitat la o ciocnire între cei
pentru care autonomia strategică era un mijloc de redobândire a spațiului
politic față de Statele Unite și alții, majoritatea statelor europene, pentru
care trebuia evitată tocmai de teamă de a accelera dezangajarea americană.
Autonomia strategică a fost lărgită la noi subiecte de natură economică și
tehnologică, după cum a relevat pandemia Covid-19.
În 2020, „autonomia strategică” a devenit unul dintre
cele mai utilizate sloganuri din cercurile politice de la Bruxelles. Oficialii
UE au subliniat din ce în ce mai mult necesitatea introducerii unor strategii
și măsuri pentru a stimula „autonomia strategică” sau „suveranitatea
strategică” a UE în mai multe domenii, de la apărare la digital, de la
farmaceutic la verde.
Au existat cereri tot mai mari pentru ca Europa să urmărească o
agendă de „autonomie strategică” pe scenă globală. Ambiția, exprimată de
președintele francez, Emmanuel Macron, de cancelarul german, Angela Merkel și
de Comisia Europeană, este de a consolida independența geopolitică, tehnologică
și economică a Europei, într-o lume din ce în ce mai imprevizibilă și
multipolară.
Pare totul foarte interesant, contructiv, evolutiv, și –
ceea ce este și mai importnat – nu supără pe nimeni…
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu