luni, 12 septembrie 2022

Dan LUCA – editorial în Fãclia : ˝America, venim!˝


Câteva gânduri despre Statele Unite ale Americii în editorialul semnat astãzi în Fãclia de Cluj.

 

De mai bine de 30 de ani România a ales calea transatalanticã de dezvoltare. Suntem în Uniunea Europeană, iar relaționarea cu Statele Unite ale Americii este la un nivel istoric. Rostim America şi ne fascinează multe lucruri auzite, chiar dacă puțini am trecut Atalanticul pentru a vedea direct cum se gestionează cea mai mare putere economică mondială.

 

Am fost recent pe continentul american și luna petrecută acolo mi-a cristalizat anumite concepte pe care le aveam deja conturate. Dar nu despre excursia mea este în acest articol. Străbunicul meu a fost primul din familia noastră care a vizitat America, dar contextul a fost total diferit. Emigrările temporare ale ţăranilor români din Transilvania, în America, începând de la cumpăna secolelor al XIX-lea şi al XX-lea, au fost atât de numeroase, încât au constituit un fenomen social de o remarcabilă importanţă, înregistrat de istorie. Odată ce a devenit cunoscută posibilitarea de a câştiga mai repede şi mai mulţi bani, în America, Lazăr LUCA s-a decis repede. A trebuit să mai aştepte doar până şi-a strâns suma necesară plăţii drumului cu trenul şi vaporul. Şi astfel, în anul 1903, a plecat prima dată. A două oară a plecat în 1909. De fiecare dată a rămas în America, pentru prima dată, doi ani şi jumătate, şi, mai apoi, trei ani.

 

Pentru a strânge cât mai mulţi bani, în timpul cel mai scurt, s-a angajat la muncile cele mai grele. A muncit în uzine, ca muncitor industrial, dar în cea mai mare parte din timp s-a angajat la lucrări de construcţii, unde încărca ciment pe benzile rulante. Această din urmă era muncă cea mai bine plătită pentru muncitorii necalificaţi, iar timpul de lucru se prelungea cu patru ore suplimentare, peste cele opt regulamentare.

 

După primul drum în America, înapoiat la Ocna Sibiului, a cumpărat o curte, cu o casă veche, acoperită cu paie, în locul căreia a construit o clădire din cărămidă, acoperită cu ţigle, cu trei camere mari, care se mai află în uz şi astăzi. A mai construit o şură grajd din cărămidă şi a cumpărat câteva loturi de pământ arabil. După a două înapoiere, în 1912, a cumpărat alte parcele de pământ şi două fânaţe, ajungând la o situaţie viabilă de ţăran mijlociu. Numărul românilor din America, la acea dată, era apreciat la o sută de mii. Aproape toţi erau ţărani.

 

Plata imigranţilor varia între 20 şi 40 de cenţi pe oră, aşa încât ajungeau la un câştig de doi dolari până la patru dolari pe zi. Confirm informațiilor accesate, nu este nicio exagerare dacă afirmăm că în 1912, imigranţii români în America au trimis la ai lor aproape 8 milioane de dolari. Datele le-am citit într-o carte recent coordonată de tatăl meu și care povestește viață țăranilor români de acum mai bine de o sută de ani.

 

Mă bucur să am opotunitatea de a prezența aceste subiecte, acum, când dinamica prezentului ne dã prea puțin timp de gândire. Sunt povești reale, care fac parcă relaționarea României cu SUA și mai interesantă.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Niciun comentariu: