Împreună cu Alina Bârgăoanu am realizat o analiză a clivajului Est - Vest văzut de către români. Materialul este publicat în Ziarul Financiar.
---
Datele
celui mai recent Eurobarometru indică faptul că românii au devenit în
ultimii ani din ce în ce mai eurosceptici, în timp ce acum un deceniu încă
dominau topurile euroentuziasmului. În prezent, doar unul din doi
români (52%) tinde să aibă încredere în UE, un rezultat apropiat de media
UE (47%). În plus, datele furnizate publicității de către Parlamentul
European reflectă o diminuare a atitudinilor pozitive în ceea ce privește
câțiva indicatori cheie. Doar 38% dintre români consideră că UE se îndreaptă
într-o direcție bună; 46% au o imagine pozitivă despre UE; 46% consideră că
apartenența la Uniunea Europeană este un lucru bun. În schimb, 56% dintre
români se declară nemulțumiți de modul în care UE a gestionat creșterea
costurilor (de exemplu, la alimente sau la energie). Cu toate acestea, românii
rămân relativ optimiști (59%) cu privire la viitorul UE.
Sursele
de euroscepticism sunt diverse la nivelul cetățenilor europeni. În cazul
României, putem remarca rolul clivajului Est-Vest și consecințele acestuia asupra
opiniei publice. Clivajul Est-Vest, înțeles în primul rând ca un decalaj de
dezvoltare socio-economică, afectează, în contexte geopolitice volatile,
percepțiile publice. La început, aderarea la UE a fost văzută de către marea
masă a cetățenilor ca un mijloc de dezvoltare și progres și ca un semn că urmează
mult dorita convergență cu spațiul occidental. Din nefericire, criza economică
severă care a lovit UE în 2008, la doar un an de la aderarea României la UE, a
fost urmată la scurt timp de alte provocări, dintre care pandemia de COVID-19
și invazia din Ucraina sunt doar cele mai recente. Treptat, s-a cristalizat un
curent de opinie, nu neapărat dominant, dar demn de luat în seamă, conform
căruia beneficiile promise ale aderării nu sunt suficiente și, mai ales, nu
reușesc să reducă decalajele de dezvoltare față de țările occidentale
dezvoltate, amplificându-le pe cele de la nivel regional/subnațional. În plus, este
pe cale să se cristalizeze percepția conform căreia interesele statelor
occidentale nu s-ar alinia întotdeauna intereselor României pe un număr de
subiecte, fie de natură economică, fie de natură culturală, identitară.
Crizele din
ultimii trei ani conduc, totuși, la situații și provocări noi, prilejuite
în special de punerea sub semnul întrebării a unor clauze de cooperare
economică la nivel internațional. În noul context, de ˝Europă
pragmatică˝, există noi oportunități greu de anticipat în trecut, care
necesită acțiuni rapide, mai ales la nivelul statelor membre UE. E nevoie să
ieșim din polarizarea extremă de genul ˝UE este totul˝ sau ˝să ne mai lase în
pace UE˝. Uniunea Europeană nu este totul, nu epuizează modalitățile de
cooperare internațională, dar este crucială pentru români. În interiorul
UE, România are obiectivele sale strategice precum aderarea la spațiul
Schengen, adoptarea monedei unice europene și sprijinirea aderării Republicii
Moldova la UE, obiective care țin de aprofundarea integrării europene și ancorarea,
cât mai profundă, în realitățile cât se poate de concrete ale construcției supranaționale.
UE
este parte a evoluţiilor interne, atât în acele domenii de competenţă exclusivă
a Uniunii, cât și în cele în care competența este partajată cu statele
membre. Cu toate acestea, pare încă dificil de explicat cetățeanului un
adevăr relativ simplu: „Europa nu mai este politică externă, ci parte a celei
interne”. La nivelul opiniei publice din România, avem situații
contradictorii: 46% dintre români au o imagine pozitivă despre UE, dar sunt în
același timp dezinteresați de politică europeană – 47% au declarat că nu
urmăresc decât foarte rar sau deloc subiectele legate de UE. Este aceasta și o
problemă de comunicare, de conectare a cetățeanului român cu problematica
europeană? Noi considerăm că da!
Răspunsul
la situația actuală este aparent paradoxală: mai multă gândire strategică, mai
multă Europă în România, mai multă Românie în UE. În opinia noastră, este imperativã restructurarea
gândirii și comunicării strategice interne în direcția multilateralismului
european. Este nevoie de fluidizarea și vizibilizarea informației credibile, substanțiale
și echidistante, prin crearea unui corp de presă românesc cu expertiză în
politicile sectoriale europene. Jurnaliștii specializați în politicile europene
sunt chemați să prezinte, la zi, pe înțelesul cetățenilor, noțiunile și
deciziile tehnice, chiar să anticipeze impactul deciziilor luate la Bruxelles asupra
României. De asemenea, printr-o presă de calitate și familiarizată cu contextul
european sau chiar global, se pot transmite, către audiențe internaționale, mesajele
structurate ale României, atât cele instituţionle, cât și cele din sectorul privat,
academic sau neguvernamental.
În
plus, românii care lucrează în Bruxelles, fie la nivelul corporațiilor, în
diviziile de afaceri europene, în federațiile industriale, în instituțiile
europene reprezintă o neprețuită sursă de cunoaștere pentru România. Ar fi util
ca ca aceștia să fie implicați într-o contrucție asociativă, de tipul think-tank.
Un Club ar românilor din Bruxelles-ul european ar putea deveni locul de
structurare a informațiilor, venite de multe ori în cascadă dinspre
instituțiile europene, informații care, așa cum am spus, modelează viața
politică și economică internă.
Există
potențialul de a dezvolta această fibră euro-românească, în România şi la
Bruxelles, ca o forță de sistem? Desigur. Totul ține de agilitatea unei nații
și a leadershipului acesteia de a concepe şi implementa strategii realiste de
dezvoltare într-un sistem – cel european – care, oricât de multe sincope ar
cunoaște, creează condiții favorabile tocmai pentru progres, modernizare și dezvoltare.
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu