marți, 9 mai 2023

Contribuție la un articol în Ziarul Financiar : ˝Gândirea strategicã europeanã în România˝


Împreună cu Alina Bârgăoanu am realizat o analiză a clivajului Est - Vest văzut de către români. Materialul este publicat în Ziarul Financiar.

 

---

 

Datele celui mai recent Eurobarometru indică faptul că românii au devenit în ultimii ani din ce în ce mai eurosceptici, în timp ce acum un deceniu încă dominau topurile euroentuziasmului. În prezent, doar unul din doi români (52%) tinde să aibă încredere în UE, un rezultat apropiat de media UE (47%). În plus, datele furnizate publicității de către Parlamentul European reflectă o diminuare a atitudinilor pozitive în ceea ce privește câțiva indicatori cheie. Doar 38% dintre români consideră că UE se îndreaptă într-o direcție bună; 46% au o imagine pozitivă despre UE; 46% consideră că apartenența la Uniunea Europeană este un lucru bun. În schimb, 56% dintre români se declară nemulțumiți de modul în care UE a gestionat creșterea costurilor (de exemplu, la alimente sau la energie). Cu toate acestea, românii rămân relativ optimiști (59%) cu privire la viitorul UE.

 

Sursele de euroscepticism sunt diverse la nivelul cetățenilor europeni. În cazul României, putem remarca rolul clivajului Est-Vest și consecințele acestuia asupra opiniei publice. Clivajul Est-Vest, înțeles în primul rând ca un decalaj de dezvoltare socio-economică, afectează, în contexte geopolitice volatile, percepțiile publice. La început, aderarea la UE a fost văzută de către marea masă a cetățenilor ca un mijloc de dezvoltare și progres și ca un semn că urmează mult dorita convergență cu spațiul occidental. Din nefericire, criza economică severă care a lovit UE în 2008, la doar un an de la aderarea României la UE, a fost urmată la scurt timp de alte provocări, dintre care pandemia de COVID-19 și invazia din Ucraina sunt doar cele mai recente. Treptat, s-a cristalizat un curent de opinie, nu neapărat dominant, dar demn de luat în seamă, conform căruia beneficiile promise ale aderării nu sunt suficiente și, mai ales, nu reușesc să reducă decalajele de dezvoltare față de țările occidentale dezvoltate, amplificându-le pe cele de la nivel regional/subnațional. În plus, este pe cale să se cristalizeze percepția conform căreia interesele statelor occidentale nu s-ar alinia întotdeauna intereselor României pe un număr de subiecte, fie de natură economică, fie de natură culturală, identitară.

 

Crizele din ultimii trei ani conduc, totuși, la situații și provocări noi, prilejuite în special de punerea sub semnul întrebării a unor clauze de cooperare economică la nivel internațional. În noul context, de ˝Europă pragmatică˝, există noi oportunități greu de anticipat în trecut, care necesită acțiuni rapide, mai ales la nivelul statelor membre UE. E nevoie să ieșim din polarizarea extremă de genul ˝UE este totul˝ sau ˝să ne mai lase în pace UE˝. Uniunea Europeană nu este totul, nu epuizează modalitățile de cooperare internațională, dar este crucială pentru români. În interiorul UE, România are obiectivele sale strategice precum aderarea la spațiul Schengen, adoptarea monedei unice europene și sprijinirea aderării Republicii Moldova la UE, obiective care țin de aprofundarea integrării europene și ancorarea, cât mai profundă, în realitățile cât se poate de concrete ale construcției supranaționale.  

   

UE este parte a evoluţiilor interne, atât în acele domenii de competenţă exclusivă a Uniunii, cât și în cele în care competența este partajată cu statele membre. Cu toate acestea, pare încă dificil de explicat cetățeanului un adevăr relativ simplu: „Europa nu mai este politică externă, ci parte a celei interne”. La nivelul opiniei publice din România, avem situații contradictorii: 46% dintre români au o imagine pozitivă despre UE, dar sunt în același timp dezinteresați de politică europeană – 47% au declarat că nu urmăresc decât foarte rar sau deloc subiectele legate de UE. Este aceasta și o problemă de comunicare, de conectare a cetățeanului român cu problematica europeană? Noi considerăm că da!

 

Răspunsul la situația actuală este aparent paradoxală: mai multă gândire strategică, mai multă Europă în România, mai multă Românie în UE. În opinia noastră, este imperativã restructurarea gândirii și comunicării strategice interne în direcția multilateralismului european. Este nevoie de fluidizarea și vizibilizarea informației credibile, substanțiale și echidistante, prin crearea unui corp de presă românesc cu expertiză în politicile sectoriale europene. Jurnaliștii specializați în politicile europene sunt chemați să prezinte, la zi, pe înțelesul cetățenilor, noțiunile și deciziile tehnice, chiar să anticipeze impactul deciziilor luate la Bruxelles asupra României. De asemenea, printr-o presă de calitate și familiarizată cu contextul european sau chiar global, se pot transmite, către audiențe internaționale, mesajele structurate ale României, atât cele instituţionle, cât și cele din sectorul privat, academic sau neguvernamental.

 

În plus, românii care lucrează în Bruxelles, fie la nivelul corporațiilor, în diviziile de afaceri europene, în federațiile industriale, în instituțiile europene reprezintă o neprețuită sursă de cunoaștere pentru România. Ar fi util ca ca aceștia să fie implicați într-o contrucție asociativă, de tipul think-tank. Un Club ar românilor din Bruxelles-ul european ar putea deveni locul de structurare a informațiilor, venite de multe ori în cascadă dinspre instituțiile europene, informații care, așa cum am spus, modelează viața politică și economică internă.

 

Există  potențialul de a dezvolta această fibră euro-românească, în România şi la Bruxelles, ca o forță de sistem? Desigur. Totul ține de agilitatea unei nații și a leadershipului acesteia de a concepe şi implementa strategii realiste de dezvoltare într-un sistem – cel european – care, oricât de multe sincope ar cunoaște, creează condiții favorabile tocmai pentru progres, modernizare și dezvoltare. 

 

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu: