De ce este nevoie de o strategie europeană în editorialul semnat astăzi în Făclia.
--
Datele
unui recent Eurobarometru indică faptul că
românii au devenit în ultimii ani din ce în ce mai eurosceptici, în timp ce
acum un deceniu încă dominau topurile euroentuziasmului. În prezent, doar unul
din doi români (52%) tinde să aibă încredere în UE, un rezultat apropiat
de media UE (47%).
Sursele
de euroscepticism sunt diverse la nivelul cetățenilor europeni. În cazul
României, putem remarca rolul clivajului Est-Vest și consecințele acestuia
asupra opiniei publice. La început, aderarea la UE a fost văzută de către marea
masă a cetățenilor ca un mijloc de dezvoltare și progres și ca un semn că
urmează mult dorita convergență cu spațiul occidental. Din nefericire, criza
economică severă care a lovit UE în 2008, la doar un an de la aderarea României
la UE, a fost urmată la scurt timp de alte provocări, dintre care pandemia de
COVID-19 și invazia din Ucraina sunt doar cele mai recente. Treptat, s-a
cristalizat un curent de opinie, nu neapărat dominant, dar demn de luat în
seamă, conform căruia beneficiile promise ale aderării nu sunt suficiente și,
mai ales, nu reușesc să reducă decalajele de dezvoltare față de țările
occidentale dezvoltate, amplificându-le pe cele de la nivel regional.
Crizele din
ultimii trei ani conduc, totuși, la situații și provocări noi, prilejuite
în special de punerea sub semnul întrebării a unor clauze de cooperare
economică la nivel internațional. În noul context, de ˝Europă
pragmatică˝, există noi oportunități greu de anticipat în trecut, care
necesită acțiuni rapide, mai ales la nivelul statelor membre UE. E nevoie să
ieșim din polarizarea extremă de genul ˝UE este totul˝ sau ˝să ne mai lase în
pace UE˝. Uniunea Europeană nu este totul, nu epuizează modalitățile de
cooperare internațională, dar este crucială pentru români.
UE este parte a evoluţiilor
interne, atât în acele domenii de competenţă exclusivă a Uniunii, cât și în
cele în care competența este partajată cu statele membre. Cu toate acestea, pare încă
dificil de explicat cetățeanului un adevăr relativ simplu: „Europa nu mai
este politică externă, ci parte a celei interne”. La nivelul opiniei
publice din România, avem situații contradictorii: 46% dintre români au o
imagine pozitivă despre UE, dar sunt în același timp dezinteresați de politică
europeană.
Răspunsul la situația actuală
este aparent paradoxală: mai multă gândire strategică, mai multă Europă în
România, mai multă Românie în UE. Este imperativã restructurarea gândirii
și comunicării strategice interne în direcția multilateralismului european. Este
nevoie de fluidizarea și vizibilizarea informației credibile, substanțiale și
echidistante, prin crearea unui corp de presă românesc cu expertiză în
politicile sectoriale europene. Jurnaliștii specializați în politicile europene
sunt chemați să prezinte, la zi, pe înțelesul cetățenilor, noțiunile și
deciziile tehnice, chiar să anticipeze impactul deciziilor luate la Bruxelles
asupra României. De asemenea, printr-o presă de calitate și familiarizată cu
contextul european sau chiar global, se pot transmite, către audiențe
internaționale, mesajele structurate ale României, atât cele instituţionle, cât
și cele din sectorul privat, academic sau neguvernamental.
Există potențialul de a
dezvolta această fibră euro-românească, în România şi la Bruxelles, ca o forță
de sistem? Desigur. Totul ține de agilitatea unei nații și a leadershipului
acesteia de a concepe şi implementa strategii realiste de dezvoltare într-un
sistem – cel european – care, oricât de multe sincope ar cunoaște, creează
condiții favorabile tocmai pentru progres, modernizare și dezvoltare.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu