Despre sport și infrastructură în editorialul meu de astăzi din Făclia.
Am făcut sport la viața mea, fără să mă erijez ca
mare campion. Am fost în cantonamente la mare și la munte, am avut meciuri
în fiecare week end și m-am trezit cu noaptea în cap să mă duc
la antrenamente. De ce acest subiect acum, într-un cotidian local ?
Prinși în mrejele comunicării olimpice, din nou se discutã despre performanțele
sportive ale românilor și infrastructura sportivã. Numărăm sălile și vorbim de
bani grei pentru a demonstra că avem viitor. Apreciem echipele de handbal ale
țărilor nordice, suntem sideraţi
de performanțele cicliștilor belgieni sau ne surprind performanțele înotãtorilor
australieni. Iar noi numărăm piscinele, stadioanele și sălile de sport. Parcă
însă ne lipsește ceva… Da, ajungem chiar la lecții de viață cum că părinții au
vină lor, că de fapt noi nu ne ocupăm de copii. Este însă vorba şi despre
cerere și ofertã.
Nu cred că partea de infrastructură este principala
problemã a României, care desigur, acceptăm, nu este cea mai puternică ofertã
la nivel mondial. Stăm însă foarte prost la animarea acestor infrastructuri,
adică la a avea cluburi sau organizații care să propună oferte structurate de a
face sport la un preț decent. Am făcut handbal în cartierul Grigorescu, e
drept era acum vreo 40 de ani asta, fiindcă era sala de sport de la Școala
Generală nr. 15, la doi pași de apartamanetul de pe strada Donath unde locuiam. Era
însă clubul sportiv CSS Viitorul care avea antrenori și propunea 3 antrenamente
pe saptamânã, în timpul săptămânii, de la ora 7.30. Atunci era sala liberă în
afara orelor de cursuri. Noi aveam programa școlară doar de la ora 12 și astfel
puteam să mergem la antrenamente de handbal. Dacă era sala în Mănăștur, nu
aveam cum să ajungem. Proximitatea era cheia.
Daţi
viață sălilor și terenurilor de sport prin cluburi sportive. E nevoie de un
proiect de suflet, gândit cu și pentru oameni de sport, e timpul unei optimizãri
a bazelor de sport clujene. Inclusiv a sălilor de la școlile generale, licee
sau facultăți. Clujul are potențial de a segmenta oferta pentru tineri la nivel
de cartiere. Ajutați la înființarea cluburilor de cartier, în fiecare cartier,
implicați sportivii de perfoarmanţã
în astfel de organizații. Clujul are o resursă umană fantastică la nivel de foști
sportivi, unii care au cochetat chiar cu loturile naționale sau au jucat mulți
ani în Vest.
Școala de gimnastică a Statele Unite nu este cel mai
plăcut subiect de a-l insera într-o analiză prezentã. Totuşi, recent am
întâlnit o americancă care era foarte mândră că a urmat școala de gimnasticã
deschisă de Teodora Ungureanu la New York.
Rolul unei comunități locale inteligente este de a se
încadra în timpul pe care îl trăim și de a oferi soluții realiste. Gândiți-vã
la “potențialii clienți”, în cazul de față tinerii clujeani care vor să facă
sport. De unde să începem ? Putem avea o pagină de web, gestionată de
Direcția Județeană pentru Sport şi Tineret să zicem, în care căutăm în anumit
cartier sportul, sala, clubul și orele de antrenamente ? Da, cred că sectorul privat poate să facă multe, dar o
co-finanțare de la bugetul local pentru un astfel de
proiect este necesară acum.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu