O perspectivã a anului 2026 în editorialul meu de astăzi.
---
Decembrie este luna în care, aproape ritualic, privim înapoi. Dar poate că mult
mai fertil intelectual este să privim înainte, cu o curiozitate bine temperată.
Nu cu predicții îndrăznețe, nu cu oracole moderne, ci cu întrebări palpabile –
întrebări care ne obligă să rămânem ancorați în realitate. Într-o lume care
accelerează, igiena intelectuală începe cu onestitatea de a recunoaște că nu
știm.
Camus spunea să „intrăm în idei”: înseamnă să ne confruntăm cu ele, nu să le
consumăm superficial. Să le punem la treabă, să le întoarcem pe toate fețele,
să le deschidem.
De la Bruxelles, viitorul pare complex. Dar complexitatea arată la fel și din
Cluj, și din Roma, și din Tokyo. Nu există un balcon privilegiat al
înțelegerii. Fiecare oraș, fiecare comunitate, fiecare individ simte tensiunea
dintre vechi și nou, dintre inerție și transformare. De aceea, poate că 2026 nu
are nevoie de promisiuni, ci de întrebări bine puse.
Va găsi conducerea Uniunii Europene o abordare coerentă pentru relansarea
economică a continentului? Putem vorbi despre o reindustrializare inteligentă sau
doar despre ajustări punctuale? Cum se împacă nevoia de competitivitate cu
imperativele tranziției verzi? Și mai ales: poate Europa să devină un actor
economic de prim rang fără o viziune comună asupra tehnologiei, energiei și
pieței unice? Sau vom continua să avansăm în ritmuri naționale, fragmentate,
așteptând miracole care nu vin?
Apoi, apărarea europeană. Care este costul real al securității noastre? Cine îl
va suporta? Poate UE să-și construiască o capacitate militară proprie fără a
dilua NATO? Sau este această ambiție o formă de redundanță strategică într-o
lume în care alianțele se rescriu constant? Cât de mult depinde Europa de
umbrela militară americană și cât de mult își asumă să fie propriul garant al
păcii? Ce înseamnă, în fond, „autonomie strategică” într-o lume
interdependentă?
Relațiile dintre marile puteri adaugă alte griuri. Cum vor evolua dinamica
SUA–China, rivalitatea lor tehnologică, economică și geopolitică? Va deveni
Europa un pol autonom sau un teren de competiție? Ce rol va juca Rusia într-un
context global în care ambițiile sale se redefinesc? Cum se vor adapta
economiile și societățile la un climat internațional tot mai volatil? Suntem
pregătiți să discutăm despre costurile unei lumi multipolare, nu doar despre
principiile ei?
Și poate marea întrebare a epocii: cum gestionăm integrarea inteligenței
artificiale în economie și în viața cotidiană? Ce loc mai are munca umană
într-o economie automatizată? Cum protejăm creativitatea, autenticitatea și
autonomia personală într-un univers tehnologic care devine tot mai anticipativ?
Cine deține puterea datelor și cine o controlează? Cum menținem democrația
într-un mediu informațional în care adevărul devine negociabil, iar percepțiile
sunt modelate de algoritmi?
Aceste întrebări nu sunt un inventar al anxietăților, ci un exercițiu de
luciditate. Ele nu cer răspunsuri imediate. Cer doar atenție, onestitate și
prezență. Într-o epocă dominată de viteză, poate că cea mai radicală acțiune
este să ne permitem să întrebăm. Să luăm realitatea ca sevă a cunoașterii, nu
ca obstacol. Să intrăm în idei, nu să le privim de la distanță.
2026 ne așteaptă. Noi suntem cei care trebuie să-l întrebăm.
Dan
Luca / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu