25.000 EU experts in each EU country

The EU is a complex game in which Brussels has a key role in close connection with the 28 capitals of the EU Member States. In previous messages I identified the 100.000 EU actors in Brussels, and now the “local EU actors”, those working in the Member States, will be mapped out.

On the executive level there is a unit in each ministry involved in the country's position towards the relevant policies, and thus in charge of national views, in EU legislation. These units exist of about 10-20 people. These experts are in permanent contact with the Permanent Representation of the country to the EU, being involved especially in the Working Groups at the Council. Of course, some ministries have more people working on EU legislation issues, namely the Ministry for Foreign Affairs and EU Affairs. On top of this, there are also a number of national institutions or agencies who employ people who spend at least 50% of their time working with EU affairs.

On the legislative level hundreds of people contribute to the connection of their country to the European agenda, especially with the Treaty of Lisbon. Now the National Parliaments have the prerogative to spend more resources on the EU legislative process, and each Member of National Parliament, each political group, and each political committee have their experts in EU policies.

Of course there are more institutions and people who play a role in this EU affairs mosaic. I don't believe I exaggerate when I say there are around 15.000 people in the national public institutions, in each of the 28 Member States, which can be considered “local actors in EU Affairs”, even though they are part-time in the majority of cases.

To all of this we can add other sectors that are dynamic in relation to the capital of Europe: many companies, via their department of regulatory affairs, are active in legislative lobbying (direct or indirect) and know the EU arena in detail. Industry federations, chambers of commerce, NGOs, employer associations, unions, consultancy firms, and law firms are active also in EU affairs.

There are hundreds of journalists in each country that are writing about dynamics of the EU system, even though they may not be aware of it 100% of the time. They write about politics, finance, education, and all kinds of other topics that have an EU dimension. There are also hundreds of teachers, university lecturers and professors who teach their students of the world of co-decision and the construction of the EU Institutions.

Without exaggerating I say that in the “private sector” there are another 10.000 people who are making a living (partially) by working in EU Affairs.

Thus, looking at the public and private sector in each country there is a total of 25.000 working in connection to the EU. It is normal that in each country the number of people involved in EU Affairs will vary depending on population, how long the country already is an EU Member State, government structure, the culture of the country and the level of leadership in the EU.

Basically an average of 25.000 people works in EU affairs in each EU country.

Dan LUCA / Brussels

13 (purtători de cuvânt) pentru relaţia cu presa. Va fi cu noroc?

Margaritis Schinas a prezentat ziariștilor purtătorii de cuvânt ai Comisiei Europene, la prima conferință de presă cotidiană a noului executiv, o echipă mai restransă decât cea din mandatul Comisiei Barroso. Conform noii organizări, “purtătorii de cuvânt nu vor mai fi 'atașați' comisarilor europeni (câte un purtător de cuvânt pentru fiecare comisar european), ci se vor ocupa de domenii de politică, fiecare acoperind activitatea mai multor comisari europeni”, sublinia Agerpres.

În plus, Schinas, purtătorul de cuvânt al executivului european, promite că la întâlnirile organizate în sala de presă, se va încerca să ajungă cât mai mulţi comisari europeni, care să interacţioneze direct cu reprezentanţii presei.

Apropo de comunicarea europeană și persoanele implicate în acest proces, mai puteţi citi:

UE. Presa pan-europeanã. Social media.

Noi idei în comunicarea europeanã – puterea la regiuni!

Cine este responsabil pentru comunicare în instituţiile europene?

Nou comisar pentru comunicarea europeană

Dan LUCA / Bruxelles

 

Care este influenţa româneascã în Bruxelles-ul european?

Racordarea României la Uniunea Europeanã este un subiect pe care l-am abordat constant. Recent propuneam chiar 5 idei concrete pentru o Românie mai puternicã în sistemul comunitar.

Mã bucur cã existã interes din partea românilor din Bruxelles-ul european, și nu numai, pentru a identifica sectoarele unde ţara noastrã poate sã devinã mai eficiantã. Aceasta este și dorinţa noastrã, a celor care organizãm conferinţa–dezbatere “Care este influenţa româneascã în Bruxelles-ul european?″, pe 9 decembrie 2014, în incinta Parlamentului European.

Sperãm ca acest eveniment sã fie punctul de plecare al unei strategii coerente a României pentru urmatorii 5 ani la nivelul politicilor sectoriale europene și nu numai.

Vã așteptam cu mare placere la eveniment !

Dan LUCA / Bruxelles

Vor britanicii ieșirea Marii Britanii din UE?

Apropo de opiniile liderilor politici britanici vis-à-vis de apartenenţa Regatului Unit la UE. Care este părerea alegătorilor? Potrivit unui sondaj Ipsos, 56% din britanici doresc să rămână Marea Britanie în Uniune. Susținătorii menținerii Regatului Unit în Uniunea Europeană nu au fost niciodată atât de numeroși în ultimii 23 de ani, în ciuda popularității în creștere a partidului eurosceptic UKIP.

Potrivit sondajului publicat în octombrie 2014 de către institutul Ipsos Mori, alegătorii conservatori reprezintă o foarte mică majoritate în favoarea menținerii în UE, în timp ce 73% din alegătorii laburiști (partid de centru-stânga, în opoziție) și 82% din PLDM (partid de centru, partener în coaliție) sunt susţinătorii acesteia.

Doar 11% din susținătorii UKIP, Partidul pentru Independența Regatului Unit, spun că doresc să mențină Marea Britanie în UE.

Cu toate aceste cifre pe masă, fostul premier britanic, John Major, nu exclude o ieşire a ţării sale din Uniunea Europeană în absenţa reformelor, potrivit discursului său susţinut acum câteva zile la Berlin. În opinia sa, actualul premier David Cameron are dreptate să propună organizarea unui referendum privind retragerea din UE, la orizontul anului 2017, dacă partidul său conservator va câştiga alegerile parlamentare din mai 2015. Mai întâi, pentru că 'nu putem ignora opinia publică'. Apoi, pentru că 'este vremea să reglăm viitoarea noastră relaţie o dată pentru totdeauna. Acest lucru poate fi făcut numai dacă apartenenţa noastră este susţinută de electoratul actual', a mai afirmat John Major.

Pe același subiect:

Izolarea Marii Britanii în UE

Japonia pentru o UE cu Marea Britanie

SUA pentru o UE cu Marea Britanie

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc “Diaspora românească – istoria continuă!”

Am avut plăcerea de a mă apresa din nou cititorilor Occidentului Românesc, de această dată printr-un material despre migraţia românilor.

Vă recomand materialul integral publicat și online, marţi, 18 noiembrie:

...............

“Potrivit cifrelor administraţiei americane, aproximativ 150.000 de români au intrat în America în intervalul 1899-1928, cei mai mulţi până la izbucnirea Primului Război Mundial, sublinia publicaţia “Historia”, în Ediţia Specială pe tema “Românii care au construit America”. Românii plecaţi urmăreau așadar “să-şi plătească datoriile, să-şi zidească o căsuţă şi să-şi înfiripeze sau întregească o gospodărie”. Aceşti oameni plănuiau, deci, să stea un timp limitat în Lumea Nouă, suficient cât să îşi adune banii necesari nevoilor lor şi sprijinirii familiilor rămase acasă.

Nu trebuie să mergem mai departe de-atât ca să înţelegem că emigranţii de acum o sută de ani nu sunt cu mult diferiţi de cei din zilele noastre: se pleca – aşa cum se pleacă şi astăzi – cu bagaje şi speranţe, pentru o viaţă mai bună.

“Cel mai mare număr al emigranţilor de după 1895 venea din vestul și centrul Transilvaniei, în special din regiunea Făgărașului, apoi Sibiu, Alba Inferioară...”. Anumite condiţii externe au favorizat în mare măsură declanșarea și proporţiile ulterioare ale fenomenului emigraţionist. “Migrarea” capitalului nord-american în zona cu resurse naturale bogate din sudul Marilor Lacuri, din America de Nord, lipsa continuă de forţă de muncă, capacitatea de absorbţie constant ridicată a pieţei muncii din regiunile agricole încă nexploatate și cele industriale în curs de expansiune, coroborate cu descreșterea emigraţiei din Europa Occidentală în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, toate acestea au constituit factori externi importanţi, care au stimulat migraţiile transoceanice, în special cele din Europa Răsăriteană. Din numărul total de 149.826 de emigranţi români înregistraţi în documentele oficiale în periaoda 1899-1928, 83,4% au fost bărbaţi. Majoritatea românilor care veneau în America era reprezentată de ţărani din Ardeal, Banat și Bucovina. Într-o majoritate covârșitoare, emigranţii s-au transformat peste noapte din ţărani în muncitori industriali.

Diaspora româneascã este o temă care mă captivează, având în vedere că recent familia mea a lansat o carte în care sunt descrise și experienţele străbunicului meu în Lumea Nouă, trăite acum mai bine de 100 de ani. Citind istoria unor români din comuna Daneș (judeţul Mureș), am înţeles de la familia mea că nu doar străbunicul meu din partea tatălui meu a fost în SUA, ci și cel din partea mamei a avut parte de același traseu. Interesante destine. Eu, prin stabilirea mea de 17 ani în Belgia, par “mic-copil” comparativ cu migraţia strămoșilor mei…

Scopul acestui mesaj este și de a face un apel la conectarea migraţiei de la început de secol XX, cu ce s-a întâmplat după anii ’90. Proiectul Diasporei românești și conectarea ei reală cu România trebuie să continue. Încă de acum 6 ani am încercat un proiect politic concret, din păcate tratat cu mare superficialitate de cei din ţară și nu numai. Reiterez, Diaspora este o valoare adăugată (complementară) pentru România contemporană. Dar superfecialitatea nu ajută în relaţionare.

Dan LUCA / Bruxelles

UE. Presa pan-europeanã. Social media.

Tot mai multe dezbateri apar pe tema comunicării Comisiei Europene pentru următorii cinci ani, pentru creșterea legitimităţii instituţiilor europene. Kathleen Garnett, descria care sunt mijloacele cele mai des utilizate pentru o apropiere cât mai bunã de cetăţenii europeni în procesul de comunicare. Astfel, se apelează din ce în ce mai mult la tehnologia actuală – clipuri promovate pe Youtube, social media, broșuri frumos îngrijite, benzi desenate pentru copii, evenimente locale pentru tineret, etc.

Totuși, în finalul mesajului, Kathleen Garnett susţine că toate aceste metode sunt inutile, acordând acest rol presei pan-europene, “singurul instrument capabil de a ajunge la un public mai larg european”, spune aceasta.

Aș îndrăzni totuși să cred că mesajele transmise publicului ţintă, mulate în funcţie de caracteristicile acestuia trebuie să fie mult mai eficiente. În plus, nu putem neglija interactivitatea și transparenţa, beneficii pe care noile tehnologii le oferă. Asta nu înseamnă că nu susţin dezvoltarea presei pan-europene!

“În momentul de față, majoritatea europenilor citesc, ascultă și urmăresc știrile așa cum sunt prezentate de către mass-media naționale, ce au dovedit de mult timp, și din nou, că afacerile europene nu sunt prioritatea lor”, mai spunea Kathleen Garnett, ceea ce, din păcate este adevărat.

Dan LUCA / Bruxelles

Producătorii de vin au nevoie de susţinere

Acum câţiva ani scriam despre posibilitatea promovării României din punct de vedere turistic, cu vizitarea cramelor naţionale de tradiţie.

Conform datelor din 2011 România se afla pe locul 10 mondial la producţia de vin. În acest an însă, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, s-a înregistrat o scădere drastică a producţiei de vin, cu 20% faţă de anul anterior, ajungându-se la doar 4,1 milioane de hectolitri.

Astfel, ţara noastră ocupă în prezent locul al 12-lea în topul producătorilor la nivel mondial, potrivit Organizaţiei Internaţionale a Viţei-de-vie şi Vinului. Nu este rău, însă sunt ţări, vecine chiar, spre exemplu Ungaria, care au reușit să crească și în acest an la producţia de vin.

“În bazinul Drăgășani de pildă, producătorii susţin că este pentru prima dată în istoria Drăgăşaniului când producţia de struguri este compromisă în proporţie de peste 95%. Proprietarii podgoriilor calamitate din Drăgăşani urmează să primească despăgubiri de la stat”, scria Libertatea.

Nouă nu ne-ar strica poate o mai mare susţinere a acestui sector, atât în ţară cât și o promovare mai susţinută în străinătate.

Dan LUCA / Bruxelles