3 sãptãmâni în Sudul Africii...

...şi nu doar în Africa de Sud, ci mai ales în Botswana şi Namibia. Şi o zi în Zimbabwe.

Pânã acum vreo lunã Africa era pentru mine o mare necunoscutã. Ultimele 3 sãptãmâni mi-au umplut însã viaţa de o experienţã recomandabilã celor care doresc cu adevãrat sã înţeleagã un continent minunat. Am dormit douã nopţi în avion (drumul din Europa spre Africa de Sud fiind de aproximativ 10 ore), am parcurs 5800 de kilometri cu maşina, am dormit în 11 locaţii diferite, am strãbãtut 4 ţãri în 19 zile, am trecut de 6 ori frontiere între aceste ţãri, am vãzut animale sãlbatice pentru o viaţã…

Cãteva elemente doresc sã le expun prin intermediul acestui material:

În general:

Ø  Toatã lumea vorbeşte limba englezã în Sudul Africii. E foarte uşor de comunicat, chiar şi cu omul de rând.

Ø  Se vorbeşte şi o limbã, “africani”, ceva care are la bazã olandeza veche. Dar nici mãcar olandezii nu pot sã înţeleagã stirile de la radio în aceastã limbã acum…

Ø  Lumea e veselã în Africa, zâmbeşte… ţi se mulţumeşte tot timpul cã vizitezi Africa. Majoritatea au aceeaşi atitudine pozitivã, începând orice conversaţie cu “How are you today?” (de multe ori pare mecanic, învãţat, dar e plãcut).

Ø  Localnicii adorã sã facã poze cu europenii… drãguţã senzaţie.

Ø  E un cer senin şi albastru cum nu vã puteţi imagina. Fãrã nori, fãrã ploaie. Boltã de stele, eclipsã de lunã de poveste…

Ø  E un praf, roşiatic, cu care trebuie sã te obişnuieşti dacã iubeşti Africa.

Ø  Şoselele sunt foarte bune, iar reţeau conecteazã principalele oraşe. Se circulã cu 120 km/orã, fãrã nici un trafic, fãrã cãruţe sau tractoare. Poţi sa îţi calculezi lejer un drum de 500 km în 5 ore…

Ø  Se conduce pe stânga, influenţa istoricã britanicã îşi spune cuvântul.

Ø  În Africa e iarnã acum, iar temperaturile sunt de 20-25 grade Celsius în timpul zilei.

Ø  Majoritatea râurilor sau lacurilor sunt fãrã apã… e un peisaj selenar, dar totul e la loc la varã.

Ø  Activitatea se desfãşoarã între orele 7 şi 19. Când este întuneric, nimic nu mişcã, nici mãcar autoturismele…

Ø  Frontierele sunt chinuitoare, dar uşor de parcurs. E o birocraţie exageratã în a completa formulare ridicole, dar ne conformãm.

Ø  Magazinele alimentare sunt la fel ca cele europene, în unele localitaţi chiar şi preţurile…

Ø  Poţi sã mãnânci internaţional în oraşele mari, dar poţi sã încerci şi spanac negru, gris maro sau viermi crocanţi dacã doreşti. Desigur carnea de zebrã sau antilopã e un lucru interesant de încercat. Atenţie însã, se mãnâncã în general cu puţine legume, iar fructele nu sunt ieftine..

Ø  Mall-urile sunt la fel în Gaborone sau Pretoria, precum cele din Bruxelles sau Cluj.

Ø  Spaţiile de cazare şi restaurantele sunt echipate cu wifi gratis, deci globalizarea e prezentã. Nu încercaţi telefoane internaţionale, în unele zone e 3 euro minutul…

Ø  Sortarea deşeurilor (plastic-hârtie-sticlã) e încã rudimentarã... multi paşi de fãcut în aceastã direcţie.

Africa de Sud:

Ø  Se simte puterea economicã şi rolul strategic pe care îl are în BRICS.

Ø  58 milioane de locuitori.

Ø  Pol economic regional, ceea ce face ca mulţi africani sã îşi caute norocul în Africa de Sud. În special în domeniul hotelier abundã de zimbabweni.

Ø  Simbolul Nelson Mandela este peste tot. Bancnote, tricouri, statui, etc.

Ø  Echipa de rugby face parte din patrimonial naţional.

Ø  Pretoria este o capitalã plina de paradoxuri… vile impresionante, dar şi zone incredibil de sãrace.

Ø  Vizitaţi Voortrekker Monument din Pretoria pentru a înţelege mai bine istoria Africii.

Botswana:

Ø  Ţarã cu populaţia cât Slovenia (pânã în douã milioane), care se întinde pe o suprafaţã comparabilã cu cea a Franţei.

Ø  Pe lângã turism şi creşterea animalelor, diamantele reprezintã un zãcãmânt strategic. Se încearcã şi dezvoltarea prelucrãrii pentru a avea noi locuri de muncã în zonã…

Ø  Deşertul Kalahari e interesant de strãbãtut.

Ø  Îti dai seama cã e un sat sau un oraşel dacã sunt vânzãtori ambulanţi la colţ de stradã. Vând tot ce îţi poţi imagina şi carã nonstop sacoşe enorme…

Ø  Satele sunt o cãlãtorie în timp… cam de vreo 10 secole. Cel puţin aşa aratã casele comunitãţiilor rãsfirate de-a lungul soşelei principale…

Ø  Drumurile sunt forte bune, dar atenţie cã sunt traversate în permanenţã de vaci, cai, mãgari sau capre.

Ø  Interesantã abordarea la unele campinguri. Sunt preţuri pentru localnici şi africanii din zonã, iar pentru europeni sau asiatici preţul este dublu sau chiar triplu. Îmi amintesc un caz asemãnãtor în România de imediat de dupã Revoluţia din 1989, când la hotel un strãin plãtea de 3-4 ori preţul unei camere comparativ cu cel plãtit de un român…

Namibia:

Ø  Namibia e o ţarã tânãrã, independentã doar din 1990.

Ø  Populaţia de vreo 2,5 milioane.

Ø  Se observã influenţa germanã, ca fostã colonie. Mulţi patroni de zone turistice, sunt de origine germanã.

Ø  Vrei sã cumperi pâine, vânzãtoarea ţi se adreseazã în limba germanã…

Ø  Întâlnim nume olandeze la principalele oraşe namibiene: Swakopmund, capitala Windhoek, etc

Ø  Swakopmund e un oraş la Oceanul Atalantic, un fel de Constanţa, devenit şi mai strategic recent prin descoperirea uraniului în zonã.

Ø  Recomandabil ″datul cu sania″ pe dunele deşertului din zona Swakopmund, dar şi o alergare de dimineaţã pe falezã.

Zimbabwe:

Ø  Cascada Victoria e impresionantã. Sã însoţeşti timp de un kilometru o cadere de apa de 100 metri e gigantesc...

Ø  Am stat doar câteva ore, pentru a vizita cascada, dar a trebuit sã luãm o vizã scumpã pentru a intra în ţarã.

Ø  Moneda localã practic nu mai existã, preţurile sunt afişate doar în dolari…

Un paragraf special despre animalele sãlbatice:

Ø  Vãzusem pânã acum animale sãlbatice la circ sau la gradina zoologicã. Am înţeles acum ceea ce înseamnã sã le descoperi în habitatul lor. Imprevizibil, trebuie sã ai şi noroc sã le întâlneşti, dar de impact.

Ø  Observi semnele de circulaţie “atenţie elefanţi care traverseazã strada”….  şi asta am trãit pe propria piele.

Ø  E un concept de viaţã diferit faţã de cel european. Africanii, trãiesc cu animalele sãlbatice. Avem elefanţi care trec prin curtea şcolii, maimuţe la conţ de stradã şi zebre care blocheazã circulaţia...

Ø  E uluitor sã ai la 10 metri de tine o girafã de o tonã, sã ai timp sã îţi faci selfie cu un elefant uriaş sau ca şalupa sã fie însoţitã de un crocodil de 8 metri lungime…

Ø  Animalele sunt calme, fãrã griji. Nu se grãbesc, cu cât sunt mai mari, cu atât mai sigure pe situaţie.

Ø  Desigur pentru a vedea animalele e recomandabil un safari (şi aici cu siguranţã masina trebuie sã fie înaltã şi 4X4) sau cu salupa/vaporaş pe râu sau în deltã. Existã şi posibilitatea de a aştepta la un lac pentru a vedea animalele care vin la adãpat. Mizaţi pe ambele abordãri…

Ø  Delta râului Okavango e un fel de Delta Dunãrii cu crocodili, elefanţi, hipopotami şi zebre.

Ø  Chobe – dacã vreţi sã vedeţi cu adevãrat elefanţi, girafe, hipopotami, bivoli, antilope, ajungeţi la Kasane şi luaţi o excursie de 3 ore pe râul Chobe… e locul care trebuie sã fie pe primul loc dacã doriţi sã fiţi aproape de animale în Botswana.

Ø  Etosha - destinaţia pe care trebuie sã o aveţi dacã doriţi sã intâlniţi animale în Namibia. Cel puţin 200 km de circuit pe care nu îl veţi regreta.

Ø  Mokolodi – e o rezervaţie aproape de capitala Gaborone. Am petrecut 3 zile de neuitat aici… Mai ales când 6 girafe au venit sã se adape la lacul pe care îl vedeam din camerã.

Ø  Rihno Sanctuary – vizitaţi acest loc dacã iubiţi rinocerii şi aveţi noroc sã nu se ascundã prea tare…

Dan LUCA / reîntors la Bruxelles

Uniunea Europeanã divizatã între pro-UE și pro-state membre

Ultima lunã a fost din nou dinamicã pentru politica europeanã și chiar pentru relaţiile internaţionale.

Ø  Partidele politice europene (EPP, PES, ALDE și Verzii) și-au definitivat calendarul pentru alegerile primare europene. Accentul este însã pe desemnarea Spitzenkandidaten și mai puţin pe o procedurã de vot deschis, de genul alegeri primare. Așa cum menţionasem acum 4 ani, alegerile primare din 2014 au fost un pas înainte în comunicarea europeanã, dar totuși au avut un impact marginal la nivelul cetãţenilor. Probabil, din cauza acestui element, liderii își focalizeazã efortul pe desemnarea candidaţilor pentru funcţia de președinte al Comisisi Europene dupã alegerile din mai 2019.

Ø  Dacã mai spera cineva ca actualul președinte Juncker va mai prinde un al doilea mandat, recentul Summit NATO de la Bruxelles a confirmat imposibilitatea acestui scenariu. Un președinte slãbit, cel puţin fizic, nu poate sã inspire cetãţenii pentru încã 5 ani. Deci avem… "dezlegarea la pește", scuze, la competiţia pentru viitorul președinte al Comisiei Europene, chiar și la nivelul EPP din care provine actualul președinte.

Ø  Farã sã aștepte prea mult, partidele politice, dar și experţii politici, sugereazã scenarii posibile pentru un viitor Parlament European. Sunt întrebãri interesante din cercurile bruxelleze: Vom asista la o Macronizare a Parlamentului European precum cea a Parlamentului Francez de anul trecut? Partidul lui Macron și cel al cancelarului Merkel vor activa în același grup politic în viitorul Parlament European?

Ø  Sã nu uitãm, deși e greu sã formezi o coaliţie la putere în Parlamentul European, dupã ce tragem linie la sfârșit de mai 2019, partidul european cu cele mai multe locuri poate emite pretenţii sã numeascã președintele Comisiei Europene. La nivelul EPP nici nu se concepe cedarea puterii în 2019. Liberalii europeni (ALDE) doresc un scenariu în care, cu "ajutorul grupului Macron" (utopic în acest moment), sã devinã o forţa de top 2. Socialiștii mizeazã pe o regrupare a forţelor de Stânga, inclusiv cu Comuniștii și Verzii, pentru a "prelua puterea europeanã".

Ø  Mulţi preconizeazã cã de fapt viitorul Parlament European se va diviza în douã mari grupuri: pro-UE și pro-state membre. Iar fiecare dintre aceste grupuri va lua eurodeputaţi de la marile familii politice europene. Cam pe aceastã idee marșa recent și președintele Franţei.

Ø  În continuare se construiește noua narativã la Bruxelles, pentru a pregãti MOMENTUL EUROPEAN 2019: la provocãri naţionale, soluţii europene (inclusiv problema imigraţiei), buget european (mai precis un buget în jurul monedei euro).

Ø  Nu mai surpinde intervenţia presedintelui american în lupta politicã din Marea Britanie. De ce? Fiindcã poate!

Ø  Presiunea financiarã asupra ţãrilor membre NATO nu este nouã. De fapt mandatul actualului Secretar General are ca prioritate maximã creșterea contribuţiei ţãrilor membre, el însuși fiind dat exemplu pentru un astfel de succes la nivelul Norvegiei. Doar cã acum iese la suprafaţã frontal subiectul prin vocea actualului președinte american.  

Dan LUCA / Bruxelles

Vasile Pușcaș se întoarce la Bruxelles

Doar cei trecuţi de 40 de ani sau fanii politicilor europe își mai amintesc cã a fost un timp în care România se lupta la greu pentru a adera la Uniunea Europeanã. În perioada 2001–2004, vreo 500 de tineri români, aflaţi la București (dar unii din Cluj) sau Bruxelles, au dus tehnic ţara noastrã în structura comunitarã. Profesorul Vasile Pușcaș a fost liderul care a coordonat aceastã echipã de negocieri, fiind omul care timp de 4 ani a fost politician, diplomat și profesor pentru un ideal de ţarã istoric.

Acum câteva luni am avut iniţiativa de a-l invita pe domn profesor la Bruxelles, iar printr-un Dialog EURACTIV, sã avem o discuţie despre viitorul Uniunii Europene, o abordare atât din punct de vedere al contextului global, dar și din prisma Presedinţie românești a UE. Evenimentul de la Bruxelles din 5 iulie 2018 a fost ceva special, de inimã… M-am bucurat enorm cã doamna ambasador Luminiţa Odobescu, un membru al echipei Pușcas de acum 15 ani, s-a aflat și dânsa prezentã la dezbatere.

Colegii de la EURACTIV vor publica în cateva zile un amplu interviu cu Vasile Pușcaș, dar permiteţi-mi sã expun acum, în formã neprelucratã, câteva idei reieșite din interacţiunea de joi seara:

Ø  Integrarea europeanã diferenţiatã este ceva vizibil;

Ø  Trebuie sã vorbim despre o integrare permanentã, de duratã;

Ø  Criza UE a început la nivel instituţional în 2005 cu neratificarea constituţiei europene;

Ø  E greu sã ai încredere în actualii lideri europeni, cei care au respins tratatul constituţional din 2005 – generaţia politicã Erasmus e viitorul;

Ø  În prezent nu exitã o gândire strategicã la nivelul UE;

Ø  Asistãm la o crizã la nivelul intelectualitãţii europene;

Ø  Politicienii actuali sunt utilitariști, nu pragmatici;

Ø  Multe ţãri rãmân în UE din cauza fricii;

Ø  Proiectul Macron a testat integrarea europenã și paradoxal a fost torpilat chiar de Parlamentul European;

Ø  Statul naţional va continua sã existe, dar e nevoie de o evoluţie a statului naţional în contextul actual;

Ø  "Pieţele" au umilit liderii europeni;

Ø  Trebuie discutat de România în UE, dar și din punct de vedere al sitemului internaţional;

Ø  Parlamentul European trebuie sã conţinã douã Camere (Camera Cetãţenilor, actualul Parlament și Camera Statelor, actualul Consiliu);

Ø  În urmãtorii 50 de ani UE este o federaţie de state naţiuni;

Ø  Nu ai partide politice pan-europene adevarate, ai o confuzie pentru cetãţeni;

Ø  Sondajele de opinie aratã cã existã o încredere în UE, chiar mai mare decât în sistemele naţionale;

Ø  Parlamentul European trebuie sã fie mai legat de parlamentele naţionale. Avem nevoie de a crea noi instrumente;

Ø  UE trebuie sã rediscute politicile europene;

Ø  UE a abandonat managementul diversitãţii;

Ø  Brexit – iesirea dintr-un proces integraţionist;

Ø  Parteneriatul franco-german e bun, dar trebuie sã fie un concept comun de integrare, nu doar o viziune germanã;

Ø  Prea puţini lideri europeni își asumã integrarea europeanã;

Ø  Integrarea euro-atlanticã este beneficã ambelor pãrţi;

Ø  Va urma o confruntare economicã între China și Statele Unite ale Americii;

Ø  Trebuie regânditã piaţa internã din punct de vedere al globalizãrii;

Ø  Germania a trecut la internaţionalizarea IMM-urilor;

Ø  Trebuie redefinit proiectul “calea de viaţã europeanã”;

Ø  Puterea informalã e mare;

Ø  Clubul “România-EU”, infiinţat în perioada 2002-2003, a avut un rol important pentru echipa de negocieri.

Dan LUCA / Bruxelles

Creionarea viitorului UE a început

Ultimele sãptãmâni au fost marcate de evenimente cu impact în politica europeanã. Câteva refere utile:

Ø  Guvernul italian a fost instalat, dar Europa privește cu mare atenţie dezvoltãrile. La nici un an de alegeri europene, e bine cã Italia testeazã guvernarea populiștilor. Cel puţin aceștia se vor expune la guvernare, iar cetãţenii vor înţelege în mod real impactul politicilor propuse…

Ø  Spania a schimbat macazul. S-a trecut de la Drepta la Stânga. Totuși, un Guvern fragil, fãrã o majoritate în Parlament… de urmãrit.  

Ø  Subiectul Brexit începe sã plictiseascã și sã nu mai fie pe prima paginã la Bruxelles, chiar dacã sunt multe de negociat în urmãtoarele luni.

Ø  Spatiul este ocupat tot mai mult de bugetul multianual 2021-2027, de viitorul UE.

Ø  Poziţionarea pentru alegerile europene din mai 2019 începe sã se contureze. Recent am organizat o dezbatere la care au fost prezente principalele partide politice europene și sectorul de afaceri din Franţa și Germania. În urmãtoarele luni se preconizeazã o dezbatere cu urmãtorul șablon: "EPP – au facut progrese imense din 2014; Stânga – prea puţin a fost realizat, avem nevoie de schimbare în 2019".

Ø  Germania și politica dusã de actualul cancelar e atacatã de diferite forţe, în special din cadrul "opoziţiei europene" (stânga politicã, dar și anumite guverne europene).

Ø  Totuși, întreţinând un binom favorabil ambelor pãrţi (franco-german), Germania avanseazã în direcţia integrãrii europene. Cu siguranţã, la Consiliu European de la sfârșitul lunii iunie 2018 vom avea multe clarificãri despre eurozona și bugetul euro… și indirect și despre Uniunea Europeanã cu mai multe viteze.

Ø  Clãdirea momentului european 2019 continuã. Pentru a discuta perspectivele României în actualul context european, l-am invitat la Bruxelles pe profesorul Vasile Puscas, într-o discuţie deschisã la care sunteţi invitaţi sã participaţi. Vã așteptãm pe 5 iulie, de la ora 17:00.

Dan LUCA / Bruxelles