Diaspora românească – o experienţă de peste 100 de ani!

Vreau să felicit echipa publicaţiei “Historia” pentru Ediţia Specială pe tema “Românii care au construit America”. Este o temă care mă captivează, având în vedere că recent familia mea a lansat o carte în care sunt descrise și experienţele străbunicului meu în Lumea Nouă, acum mai bine de 100 de ani.

De fapt, așa cum se menţiona în revista Historia, “cel mai mare număr al emigranţilor de după 1895 venea din vestul și centrul Transilvaniei, în special din regiunea Făgărașului, apoi Sibiu, Alba Inferioară...”. Anumite condiţii externe au favorizat în mare măsură declanșarea și proporţiile ulterioare ale fenomenului emigraţionist. “Migrarea” capitalului nord-american în zona cu resurse naturale bogate din sudul Marilor Lacuri, din America de Nord, lipsa continuă de forţă de muncă, capacitatea de absorbţie constant ridicată a pieţei muncii din regiunile agricole încă nexploatate și cele industriale în curs de expansiune, coroborate cu descreșterea emigraţiei din Europa Occidentală în ultimul sfert al secolului al XIX-lea, toate acestea au constituit factori externi importanţi, care au stimulat migraţiile transoceanice, în special cele din Europa Răsăriteană.

Din numărul total de 149.826 de emigranţi români înregistraţi în documentele oficiale în periaoda 1899-1928, 83,4% au fost bărbaţi.

Majoritatea românilor care veneau în America era reprezentată de ţărani din Ardeal, Banat și Bucovina. Într-o majoritate covârșitoare, emigranţii s-au transformat peste noapte din ţărani în muncitori industriali.

Citind istoria unor români din comuna Daneș (judeţul Mureș), am înţeles de la familia mea că nu doar străbunicul meu din partea tatălui meu a fost în SUA, ci și cel din partea mamei a avut parte de același traseu. Interesante destine. Eu, prin stabilirea mea de 17 ani în Belgia, par “mic-copil” comparativ cu migraţia strămoșilor mei…

Scopul acestui mesaj este și de a face un apel la conectarea migraţiei de la început de secol XX, cu ce s-a întâmplat după anii ’90. Proiectul Diasporei românești și conectarea ei reală cu România trebuie să continue. Încă de acum 6 ani am încercat un proiect politic concret, din păcate tratat cu mare superficialitate de cei din ţară și nu numai. Reiterez, Diaspora este o valoare adăugată (complementară) pentru România contemporană. Dar superfecialitatea nu ajută în relaţionare. Câteva idei – încă de actualitate – le publicam acum doi ani într-un material din Occidentul Românesc.

Dan LUCA / Bruxelles

Alegerile europene primare apreciate de cetãţeni

Preocupările pentru creşterea conexiunii între sistemul european și cetăţeni au condus spre formula alegerilor primare, în care partidele europene îşi prezintă listele cu candidaţii pentru funcţiile de vârf în instituţiile europene.

Totuși, alegerile pentru președintele Comisiei Europene au motivat doar 5% din alegători pentru a vota la alegerile din mai 2014. Un studiu post-electoral arată că posibilitatea de a influenţa alegerea președintelui Executivului european a creat interes peste media europeană în Luxemburg și Germania, țările de origine ale celor doi candidați principali la președinția Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker și Martin Schulz, ajungând la 10% în ambele țări. În Austria, 12% dintre cei chestionaţi au declarat că o parte din motivația lor de a vota a fost cursa prezidenţială, iar în Franța, cifra a fost de 5%, egală cu media europeană. Doar 1% dintre britanici au mers la vot pe considerentul că pot influenţa alegerea președintelui Comisiei Europene.

Numărul de alegători care citează motivul pentru care ei "pot schimba lucrurile la vot în alegerile europene", de asemenea, a scăzut cu 7 puncte, la 12%. Încrederea în instituţiile europene este acum mai scăzută în 15 state membre decât a fost în 2009, cu cele mai mari diferențe vizibile în țările cel mai grav afectate de criză, cum ar fi Grecia, Spania, Italia și Portugalia.

Un pas în direcţia bună au fost alegerile primare, dar la nivelul UE avem mai multă nevoie de dezbatere, de confruntare între “marile idei europene”. Pentru un real succes trebuie să ne pregătim de pe acum pentru 2019!

Dan LUCA / Bruxelles

 

Cine sunt românii din Cabinetele comisarilor europeni?

Luna aceasta noua echipă de comisari europeni şi-a început activitatea. Este interesant ce nume încep să fie prezentate public pe pagina oficială a Comisiei Europene.

Pe lângă românii din Cabinetul Corinei Creţu, observăm că şi alţi comisari europeni au apelat la compatrioţi de-ai noştri pentru sprijin în activitate. Mă refer în primul rând la Simona Constantin, membru plin al Cabinetului Vĕra Jourová (din Republica Cehă). Doamna Jourová este comisar european pentru Justiţie, "noua Viviane Reding" cum se zice în jargonul de Bruxelles. Tot o româncă, Gabriela Goga, face parte din echipa lărgită a acestui comisar european.

O surpriză plăcută avem şi în echipa mult mediatizatului comisar european Jonathan Hill (din Marea Britanie). Hill, responsabil cu portofoliul serviciilor financiare, este sprijinit, în calitate de asistentă de Cabinet, de către românca Adina Apetroi.

Menţionez că doar aproximativ 60% dintre comisarii europeni şi-au publicat lista cu cei din cabinete, deci putem avea şi alte confirmări de români, influenţi, lângă decidentii UE.

Linkuri utile :

Lista comisarilor europeni

Cabinetul comisarului european Corina Creţu

Cabinetul comisarului european Vĕra Jourová

Cabinetul comisarului european Jonathan Hill

Bruxelles – “Re-start România”?

Dan LUCA / Bruxelles

2014-2019 - ultima majoritate clar pro-europeanã în Parlamentul European?

Valentin Naumescu își exprima opinia vis-a-vis de parcursul european în cele două mandate ale Comisiilor Europene conduse de Barroso.

Moștenirea lăsată de Barroso, așa cum o descria Valentin, pornește cu ″Pentru cei care îşi amintesc, semnarea Tratatului de Aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumünster din Luxemburg, a fost ultimul episod optimist din lungul ciclu al integrării continentului, cu doar câteva săptămâni înainte de cutremurul politic provocat de respingerea Tratatului Constituţional, în referendumurile din Olanda şi Franţa, şi doar la trei ani distanţă de ceea ce avea să fie criza financiară globală (extinsă prin convulsiile Zonei Euro), care au schimbat profund perspectiva clasei mijlocii occidentale asupra democraţiei liberale, toleranţei, generozităţii şi absorbţiei continue a Estului Europei în mecanismul bunăstării apusene″.

″Criza Zonei Euro (2009-2012) a fost deosebit de severă, a lăsat urme sociale şi politice adânci în Eurobarometru, dar a fost, la limită, depăşită″, este de părere specialistul politic. De acum însă Juncker trebuie să faca faţă ″situaţiei Marea Britanie″, în continuare șomajul foarte ridicat din ţările sudice (în special în rândul tinerilor), sustenabilitatea monedei Euro fără uniunea fiscală şi bancară, o dorinţă puternic susţinută de Germania, formularea unei politici comune eficiente în domeniul energiei, ascensiunea populismului, totul culminând cu găsirea unui model de convieţuire paşnică şi raţională cu Rusia și totodată resuscitarea parteneriatului transatlantic.

Concluzionând, Valentin Naumescu subliniază că ″aceasta ar putea fi ultima majoritate clar pro-europeană în Parlamentul de la Bruxelles şi, în consecinţă, ultima Comisie favorabilă ideii de integrare europeană. Constatarea este o „povară”, o onoare şi un privilegiu istoric pe care Jean Claude Juncker şi echipa lui nu au voie să le rateze″.

În mesajele publicate de-a lungul anilor pe blog, am încercat să anticipez traseele posibile pentru susţinerea și continuitatea proiectului european (susţinându-mi ideile personale, sau prezentând părerile interesante expuse de alţii):

Noi idei în comunicarea europeanã – puterea la regiuni!

Ce înseamnă o Comisie Europeană “cu caracter foarte politic”?

Message for the new European Commissioner for Education

Cum poate supraviețui UE într-o lume de mișcările tectonice

Studiu: România şi viitorul instituţiilor europene

Ce a urmat după Lisabona… ce urmează după Tratatul Fiscal?

Dan LUCA / Bruxelles

Message from Brussels - How to prepare my child for life?

Living and working in the EU Brussels bubble, I am regularly asked to express my views about the career of young professionals or even for a presentation of opportunities to find a job in the capital of Europe. I am not referring to the academic courses that I teach in Brussels, Bucharest and Cluj, or even to the trainings I run through the company that I founded 10 years ago. It's about the famous questions, received either by email or phone: "my child graduated from European studies, how to find a job in Brussels?"; "if he graduates with a master in economy from Paris, is he likely to find a good job?"; "what should I do?"; "with whom to talk?"; "are there effective ways to succeed?” etc. The questions come especially from parents. From people who have worked a lifetime for their children, for them to have a better life.

This message/article is for parents, for those who believe (and there are many in this category) that education is important. They think that educating their children is the most important investment possible.

Brussels is a city like many others in Europe. A city that took the chance (or misfortune as some Belgians say) to be the administrative capital of a supranational structure, now called the “European Union”. This is not the place to focus on what this “machine” can offer to youth, because we would lose the red thread of this message, but it is important to emphasize that under the European umbrella (as it rains a lot in Brussels, the comparison is not random) we have a continent living in relative peace, which is economically developed, and which provides a pleasant space to live decently. Of course there are differences, we are with more than 500 million citizens, and some are indeed doing better than others, but overall is not bad thing when you define yourself European.  

Going back to your children, help them to understand the importance of reading and education. Although the Internet is a contemporary portal important to get familiar with, encourage them to read books, to go to the library to borrow classic books or even those not so famous.  

It is important for them to discover and be tolerant of other cultures. The world is increasingly interconnected, and personal openness is a necessary step to the healthy development of social integration. Travel with your children whenever you have the opportunity. Discover the beauty of the country in which you live, of the cities and cultures of each area. Go to other countries, and take the kids with you. And even though it's tempting to go to Turkey or Greece and spend your vacation on the beach, it's more interesting to explain to those you love about the Parthenon in Athens or the Blue Mosque from Istanbul.

Give your children the chance to develop themselves internationally, encourage them to learn new languages. It is easy to think of the English language, as it has become one of the most common languages in the world, but it's better to not neglect other languages. Encourage children to discover Europe, to develop international friendships, to go on trips to other countries, etc. Create this matrix of development for your child, where he develops a natural ease for moving through different cultural environments, where he expresses himself naturally in other languages, where the boundaries (often political) of borders and nations disappear naturally.

It is important to understand that the system of formal education (primary and secondary education > university > master > doctorate) is important, but not enough. To have a good life (also) means to find a respectable job. To get there, there must be a push: extracurricular activities, involvement in student organizations, development of projects, assuming responsibilities, having a personal opinion about subjects. These are things that should be encouraged.

Finally, I’d like to encourage all parents to supporting and guide your children in training and personal development, but don’t forget to give them the chance to do what they like! Children can be smart even if they do not watch television for 5 hours per day or playing computer games for hours. Provide alternatives however!

And for all of this to take shape, I recommend you to be with them. Do not be superficial about the daily parent-child relationship. Discover what they really think and your work is much easier.

Dan LUCA / Brussels