marți, 10 martie 2015

Dan LUCA – articol în Foreign Policy – “Diaspora bruxellezã. Românii din structurile europene trebuie aduşi la masa dezbaterilor naţionale”

În cea mai recentă ediţie tipărită a publicaţiei Foreign Policy România am fost invitat să îmi exprim opinia despre Diaspora românească din Bruxelles-ul european.

Redau mai jos textul articolului pe care îl puteţi găsi şi în ediţia februarie-martie 2015:

.............

Peste 100.000 de oameni sunt implicaţi la nivelul Bruxelles-ului european în dinamica legislaţiei europene, sprijiniţi de alte 700.000 experţi în capitalele ţărilor membre. Avem în medie 100 de evenimente pe zi în Bruxelles pe teme legate de viitorul Uniunii Europene. Ca ţară membră a UE nu îţi poţi permite să pierzi niciuna dintre aceste dezbateri. Fiecare întâlnire naşte iniţiative, calibrate pe interesul participanţilor, rezultă noi reguli şi proceduri, noi alianţe şi actori, legislaţie.

Racordarea unei ţări de peste 20 de milioane de locuitori la o structură de 500 de milioane, precum Uniunea Europeană, nu este un lucru uşor. Trebuie însă alocată o resursă umană corespunzatoare, fără a subestima acest mecanism. Noi mizăm prea mult doar pe cei 100 de diplomaţi din Reprezentanţa Permanentă de la Bruxelles şi anumiţi eurodeputaţi, miniştri şi experţi tehnici din ministere. Cei 2.500 de români din Bruxelles-ul european trebuie puşi în valoare în avantajul reciproc. Ei sunt acolo fiindcă România este membră a UE, chiar dacă în prezent nu reprezintă oficial România. Clădirea unei punţi de legătură între funcţionarii europeni de la Bruxelles şi Guvernul României este o prioritate europeană pentru România - şi am semnalat-o de câţiva ani.

Putem să ne inspirăm din modelul francez sau german, care invită funcţionarii de rang superior din Comisie la o întâlnire tehnică cu reprezentanţii guvernului pentru a prezenta priorităţile ţării respective în anul următor. Este o chestie normală şi sper ca România să poată concretiza acest gen de întâlniri. Propuneam o astfel de întâlnire încă din 2013, şi tare mi-aş dori să putem să o instituţionalizăm şi s-o avem în fiecare an.

Pentru a nu fi puşi periodic în defensivă cu dosare precum Schengen sau MCV, e important să dăm măsură valorii interacţiunii româneşti cu instituţiile UE. Am avut un avânt iniţial cu dosare precum cele legate de Marea Neagră şi Dunăre, dar a sosit momentul ca România să fie continuu şi predictibil producătoare de propuneri europene de calitate, fie singură, fie în echipă. Să nu uităm aşadar că în Parlamentul European şi Comisia Europeană sunt români cheie, pe lângă europarlamentarii şi comisarul european, şi echipele lor; câteva sute de români lucrează în direcţii generale ale Comisiei, iar câteva zeci în cadrul secretariatului general al Parlamentului European şi al Consiliului UE. Facilitarea şi îmbunătăţirea comunicării între toate aceste luminiţe de cunoaştere şi influenţa în materie de afaceri europene, face ca lumina acţiunii naţionale să fie mult mai puternică: în fond, una e să ne plimbăm cu mai multe lanterne, alta să aprindem un far.

Din ce în ce mai mult în cadrul instituţiilor internaţionale ajung români pe bază efortului personal, pe baza unor proceduri dure de selecţie. Sunt, pe bună dreptate, mândri de munca lor, mulţi nu ajung acolo pe baza unor referinţe naţionale, de aceea este important ca în cazul lor instituţiile româneşti, prin reprezentanţele de la faţa locului, să întindă primele mâna, pentru a stimula crearea unei veritabile reţele româneşti în organizaţia internaţională cu pricina, cu un flux inteligent al informaţiei. Toţi au de câştigat din această deschidere: dacă ne uităm la alte naţiuni, care fac tot posibilul de a-şi promova oamenii în instituţiile internaţionale (iar pentru poziţii mai înalte, mai mereu e nevoie de recomandare naţională, indiferent cât de bun ai fi ca tehnocrat), înţelegem de ce este un joc win-win.

România în prezent “joacă” în această piesă europeană cu sute de mii de actori, dar este oscilantă, imprevizibilă şi nesustenabilă. Vrem, nu vrem, dar peste 75% din legislaţia aplicată în România îşi are originea la Bruxelles. Această legislaţie nu priveşte în mod necesar securitatea naţională, politica externă sau apărarea. Este vorba despre consumator şi pieţe, despre calitatea aerului, gestionarea apei şi alimente. Merită atenţie şi această Europă a noastră, a temelor „mărunte”, ale cărei decizii se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de stat. În anumite dosare poziţia României este foarte bine fundamentată, în vreme ce în altele poziţionarea ţării noastre este în cel mai bun caz circumstanţială, dacă nu una amintind de o politică a „scaunului gol”.

România dispune de o resursă cu potenţial enorm pentru a forma ″fibra″ de care e nevoie pentru o reprezentare adecvată la nivel european. Este un paradox, avem în România vreo 25 de mastere în domeniul studiilor europene, iar 95% din absolvenţi nu îşi găsesc de lucru în relaţie cu diploma obţinută. Trebuie gândită o strategie pe acest palier, de a coordona cererea şi oferta în domeniul expertizei europene. Pe lângă tinerii valoroşi care s-au pregătit în ţară, să nu uităm nici de resursa umană care s-a format la şcoli în străinătate, mult mai obişnuită cu sistemul de lucru internaţional, şi care poate fi atrasă prin programe şi iniţiative bine puse la punct.

Statul Român al următorilor 5-10 ani trebuie regândit, iar dacă reuşim să ne folosim optim resursele, vom juca un rol important în Europa! “Filonul românesc˝ actual nu poate produce rezultate performante în actuala stare de fapt. Avem nevoie de o dezbatere pragmatică despre dezvoltarea capacităţii României de a influenţa politica europeană, implicând românii din structura europeană!

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu: