De 20 de ani am fost aproape în fiecare zi în piaţa Schuman, acest kilometru zero al Uniunii Europene. Dupã o pauzã de 8 sãptãmâni revin din nou la birou, parcã ajungând pe altã planetã sau într-un univers paralel...
E o senzaţie stranie sã intri într-un birou, open
space, de 65 de locuri şi ocupat doar de 6 colegi… Fiecare purtam o mascã pe faţã,
chiar şi dacã avem destulã distanţã socialã… O întalnire internã cu 3 colegi, într-o
salã cu 30 de scaune, fiecare cu mascã şi discutând strategii de marketing…
La amiaza, un sandwich fugar, în parcul de lângã
birou, îţi dã posibilitatea sã scoţi masca dupã 4 ore de purtare neîntreruptã.
Nu vã mai povestesc de câte ori mi-am curãţat ochelarii cã de la mascã se
aburesc în permanenţã…
Cum
am ajuns la birou ? Cu un autobuz şi un metrou, nu doar cu masca pe faţã,
dar şi cu manuşi de plastic. O lume irealã, de apocalipsa, ceva de genul
filmelor ″ziua de dupã expozia nuclarã″…
Am mai scris un astfel de mesaj în data de 26 martie
2016, dupã atentatele teroriste din Bruxelles,
dar poate asta este şi menirea acestui blog.
Evenimentele majore, globale, afecteazã şi minuscula
lume a afacerilor europene. Ce
va urma ? Vom mai avea 100 de evenimente pe zi în Bruxelles ?
Vom mai merge la recepţii în care avem 50 de nationalitãţi prezente ? Greu
de a face previziuni acum, mai ales când dimineaţa citeşti o ştire de genul ″suntem
într-o pandemie, care în general dureazã 18 luni. Am ajuns în luna a 4-a″.
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu