Astăzi, 26 octombrie 2021, câteva cuvinte despre finanțele publice şi proiectul european, în editorialul meu din Făclia.
---
Cât
de mult ne interesează, ca cetățeni, bugetul țării, și cum ne influențează
acesta viața? Din când în când auzim expresii de genul “Ministrul Educației se
luptã pentru a avea un procent mai mare pentru sectorul pe care îl reprezintă”
sau “finanţãrile de la bugetul de stat se duc cu predilecție spre orașele cu
primari aparținând coaliției de guvernare”. Chiar Uniunea Europeană este
prezențã în astfel de discuții, fie că sunt fondurile europene, pe care românii
sunt invitați să le acceseze, sau Planul Național de Redresare și Reziliențã
care a fost puternic mediatizat în ultimele luni.
Scopul
acestui material nu este însă să plictisim cititorul cu date tehnice, mai ales
că finanțele sunt percepute ca ceva obositor. Este însă un semnal de a ancora
mai mult subiectele discutate la bugetele publice. Construcția europeanã este
mai mult decât identitate și valori, ea trece și prin pragmatismul financiar. Vã
amintiți clasica expresie din 1979 a premierului britanic Margaret Thatcher,
care a provocat o criză europeană, zicând atunci “I want my money back!”.
Progresiv,
se discutã tot mai mult despre cum finanțăm structurile suprastatale, fie ele
Uniunea Europeană, NATO sau chiar Națiunile Unite. Desigur trebuie să avem un
algoritm inclusiv, echitabil, transparent și de duratã.
Recent
au apărut proiecte noi, precum acordarea mai multor competențe structurii
europene, iar când ne gândim la actuala pandemie și la politica de sănătate,
ideea unei coordonări europene sau chiar globale pare naturală. Iar dacă
liderii europeni nu se gândesc să schimbe tratatul european (imposibil de
ratificat în actuala formulã de 27 de state membre), cu siguranță dublarea sau
triplarea bugetului sănătății la nivel european va avea un impact puternic.
Acum
câțiva ani apăruse ideea de a avea o taxã europeană pentru producătorii de
plastic și astfel se identificase o oportunitate de a avea finanțări europene
suplimentare. Acum, pe bună dreptate, vine o întrebare. De ce o astfel de taxã
trebuie să colecteze fondurile pentru structura europenă? La o adicã, nivelul
local este mai expus la problemele ecologice, sau de ce să nu abordăm global și
să contribuie fondul la consolidarea Naţiunilor Unite.
Balanța
între local, național, european și global este un subiect care va domina agenda
următoarei decade. Cine are competența legislativã, cum alegem liderii pentru
aceste nivele, cum finanțăm sustenabil structura instituțională? Globalizarea
este prezențã de multe ori fără să fim conștienți. Este important să abordăm
subiecte precum guvernarea globală, autonomia strategică a UE, principiul
subsidiarității, taxele globale adresate multinaționalelor.
Lumea
este într-o permanetã dinamică, iar criza pandemică va accentua aceste transformãri.
Totul este evolutiv și în schimbare. Țintele propuse, precum aderarea la
spațiul Schengen sau zona euro, trebuie adaptate situației la zi. Există
oportunități, dar și bariere noi, care trebuie identificate. Ceea ce este și
mai important este leadershipul. Nu putem să constatăm, iar apoi, conform
tradiției, să nu avem nici o strategie realistă, iar pe final să ne plângem că
suntem marginalizaţi.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu