Opinie în Ziarul Financiar: Sistemul european Spitzenkandidaten nu va avea un impact în 2024

 

Împreună cu Doru Frantescu de la VoteWatch Europe, am publicat astăzi în Ziarul Financiar o analiză asupra alegerilor europene din 2024 și despre cum se vor alege liderii europeni în doi ani.

 

 

În documentul de referință “Orientări politice pentru următoarea Comisie Europeană 2019–2024˝, Ursula von der Leyen, referindu-se la democrația europeană, menționa „Cred cu tărie că trebuie să îmbunătățim sistemul Spitzenkandidaten (competiția liderilor) la nivel european”. Nu se făcea însă nici o referire la alegerile primare europene. 

 

Începând cu alegerile europene din 2014, a fost lansat la nivelul Uniunii Europene conceptul de alegeri primare europene, urmat de sistemul Spitzenkandidaten. Rezultatele celor două ediții e greu de estimat din punct de vedere al democrației europene, dar cu siguranță comunicarea europeană a făcut un pas înainte. În 2014 mecanismul a consolidat alegerea președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. În 2019 însă, cel care a clamat victoria, Manfred Weber, nu a obținut poziția de vârf a executivului european. Lovitura a venit  chiar din partea partidului sãu PPE, iar candidatul aprobat de Consiliu și votat de Parlementul European a fost paradoxal de aceeași naționalitate cu el. 

 

Întrebare este acum, ce sistem Spitzenkandidaten vom avea pentru alegerile din 2024 și – poate și mai pertinent – cum acesta va influența alegerea liderilor europeni ? Să nu uităm, pe lângă poziția de președinte al Comisiei Europene, vara lui 2024 va aduce și un nou președinte al Consiliului European.  

 

Am avut trei ani grei și crizele de tot felul lovesc în continuare sistemul european. Pandemia a consolidate nevoia de realism la nivel european, iar războiul din Ucraina a apropiat țările din Uniunea Europeană.

 

Deși Comisia Europeană menționează doar Spitzenkandidaten, e greu de imaginat acest sistem fără alegeri primare la nivelul partidelor politice europene. Problema care a fost, de exemplu în 2019, că șapte partide politice europene au propus unul sau mai mulți candidați pentru președinția Comisiei Europene. Propunerile și nomilalizarile fără alegeri este ceea ce aduce Uniunii Europene o imagine de lideri nealesi care conduc destinele Europei. Dacă dorim să avem credibilitatea sistemului Spitzenkandidaten e nevoie să avem alegeri primare la nivelul partidelor politice europene. Modelul american poate încă să inspire un mecanism realist și de impact. Lejeritatea partidelor europene în alegerea candidatului în 2019 a dus la un fiasco, întâlnirile liderilor “numiți, nealesi” fiind tratate cu multă superficialitate. Poate nu întâmplător această mimare a democrației a dus la decredibilizarea candidatului propus de sistemul Spitzenkandidaten și neacceptarea sa apoi că președinte al Comisiei Europene. 

 

Pentru a analiza evoluția sistemului de alegeri, vom realiza o predicție a componenței Parlamentului European după alegerile europene din 2024. Următoarele proiecții se bazează pe cele mai recente sondaje de opinie publică, ținând cont de sistemul electoral al fiecărei țări.

 

La nivelul European Parliament avem următorul rezultat, vizibil în tabelul următor.

 

EPG	Projected Seats 2024	Current seats	Gains/ Loses
EPP	160	176	-16
S&D	140	145	-5
Renew	94	103	-9
ECR	79	64	15
ID	64	65	-1
The Left	51	39	12
Greens /EFA	48	71	-23
NI (right-wing)	30	22	8
NI (centre)	22	6	16
NI (left-wing)	16	14	2
NI (no-vax)	1		1
Total	705	705	0

 

 

Principalele concluzii sunt:

 

Centrul politic (Partidul Popular European, Renew și Social & Democrați) urmează să se micșoreze și mai mult, cele mai mari grupuri pierzând locuri. În timp ce PPE ar rămâne cel mai mare grup, decalajul dintre grupul de centru-dreapta și social-democrații va continua să se reducă și mai mult. În special, există câteva partide centriste noi care sunt încă fără afiliere și care pot fi preluate de grupurile centriste. Este cazul partidelor premierului bulgar Kiril Petkov, prim-ministrului sloven Robert Golob și fostului prim-ministru slovac Peter Pellegrini, printre alții.

 

Se estimează că tabăra naționalistă va câștiga semnificativ. Deși nu se așteaptă ca ID (Identitate și Democrație) să crească, din cauza performanței mai slabe a membrilor italieni și germani, ECR (Conservatori și Reformiști) ar câștiga teren substanțial, datorită creșterii Fratelli d'Italia, Vox și AUR românesc (presupunând că se va alătura ECR). În plus, ar există aproximativ 30 de membri de dreapta neafiliați care s-ar putea alătura oricăruia dintre aceste două grupuri (sau potențial noi). Este cazul partidelor neafiliate în prezent, cum ar fi Fidesz, dar și a unor partide noi precum Reconquête lui Zemmour.

 

În schimb, tabăra de stânga ar pierde teren în general, în ciuda revenirii social-democraților. Acest lucru se datorează performanței mai slabe estimate a Verzilor în comparație cu rezultatele puternice ale acestora în 2019, când problemele climatice erau în fruntea agendei politice. Cu toate acestea, este, de asemenea, important de menționat că Verzii tind să aibă rezultate mai bune la alegerile europene decât la sondajele naționale, așa că este probabil că cifrele actuale să le subestimeze impactul. Se preconizează că Stânga va câștiga un număr mare de locuri, în principal din cauza scorului actual puternic al partidului lui Mélenchon în Franța, care compensează sondajele mai slabe ale altor partide de stânga, cum ar fi partidul german Linke.

 

 

 

E interesat de estimat și componenta Consiliului la momentul votului pentru următorul președinte al Comisiei Europene, imediat după alegerile europene.

 

Proiecțiile noastre arată că raportul de putere în Consiliu în 2024 va fi relativ apropiat de imaginea actuală, deoarece multe țări nu au alegeri legislative programate înainte de 2024, iar guvernanților în funcție le este mai ușor să fie realeși în comparație cu perioada de post-criză economică. Liderii în funcție au câștigat până acum 4 din 5 alegeri în 2022 (Portugalia, Malta, Ungaria și Franța) și cu majorități parlamentare mari. Până acum, doar guvernul sloven mai puțin popular al lui Janez Janša a fost demis din funcție în 2022.

 

Deși ne așteptăm ca alți lideri naționali actuali să fie realeși până în 2024, vor exista în continuare curse foarte strânse al căror rezultat ar putea avea un impact semnificativ asupra viitorului echilibru de putere în Consiliu. Alegerile din Italia și Spania vor fi un test cheie pentru forțele naționaliste în ascensiune și eforturile acestora de a formă majorități mai conservatoare. Conform cifrelor actuale, forțele de dreapta din Italia și Spania sunt proiectate să câștige, dar diferențele dintre blocurile din Spania sunt foarte mici, așa că nu ne-am aștepta la o mare majoritate în niciun caz. Este, de asemenea, probabil cã Grecia să fie aprig disputată și ar putea fi necesar mai mult de un singur rând alegeri pentru a conduce la o majoritate funcțională.

 

Rezultatul viitoarelor alegeri din țările nordice este probabil să fie strâns, deși actualii social-democrați par să fie într-o poziție mai bună de a-și păstra majoritățile în comparație cu colegii lor de partid din țările din sudul Europei, cu posibila excepție a Finlandei. Este esențial pentru socialiștii europeni să păstreze guvernele acestor țări pentru a-și păstra influența în Consiliu.

 

Nu în ultimul rând, alegerile poloneze ar putea fi, fără îndoială, cele mai de impact, deoarece partidul de guvernământ Lege și Justiție se preconizează în prezent să-și piardă majoritatea legislativă. Cu toate acestea, opoziția va trebui să alcătuiască o coaliție foarte diversă pentru a demonta guvernul PiS, ceea ce va necesita eforturi considerabile din partea diferitelor familii politice care alcătuiesc tabăra de opoziție poloneză. O potențială înfrângere a conservatorilor polonezi ar putea compensa câștigurile probabile ale forțelor conservatoare și naționaliste din alte părți (și mai ales în Europa de Sud).

 

 

 

Există subiecte care pot influență dinamica instituțională, dar și opinia cetățenilor pentru votul din primăvară lui 2024. Totuși, concluziile Conferinței asupra viitorului Europei, lista transnațională, discuția despre schimbarea tratatului european și nici măcar proiectul Comunitatea Politică Europeană a lui Macron, nu vor afecta masiv intenția de vot. 

 

Pornid de la aceste premise, poziția de președinte al viitoarei Comisii Europene se joacă, sau cel puțin pare că este încă pe masă. Desigur PPE va forță o realegere a Ursulei von der Leyen pentru încă cinci ani. Din această cauza PPE nu va propune un sistem al alegerilor primare europene foarte agresiv, preferând să lase alte partide politice să preia o eventuală inițiativã.

 

Desigur, este de urmărit abordarea acestui subiect de către PES. Există nevoia unui lidership european la nivelul Stângii, iar alegerile europene sunt un bun prilej de capitalizare a notoritatii dacă avem un sistem democratic, inclusiv, lansat din timp. 

 

La nivelul țărilor mari europene avem abordări diferite. De exemplu, Germania nu are un interes în schimbarea președintelui Comisiei Europene, acordul de guvernare prezent permițând susținerea unei persoane care nu face parte din arcul guvernamental actual.

 

La nivelul Franței, avem un președinte Macron care dorește să crească scorul electoral al liberalilor europeni. Cel mai probabil va există un joc pro-activ pe segmentul alegerilor primare, dar e important să apară liderul carismatic unei astfel de abordări. Desigur un lider european care nu îi facã umbrã actualului preşedinte francez.

 

Spania poate să fie cheia alegerilor primare, mai ales că premierul Pedro Sanchez are potențial să devină liderul incontestabil al Stângii Europene dacă va recâștiga alegerile spaniole din 2023. Problema este că aceste alegeri se organizează târziu, doar spre sfârșitul anului, dând foarte puțin spațiu de manevră pentru impactul structurat la nivel european.

 

În acest context, apare și poziția de președinte al Consiliului, care intră în algoritmul numirilor în funcții de top european în 2024. Cel mai probabil Ursula von der Leyen va câștiga, la luptã, un nou mandat de președinte al Comisiei Europene, dar PPE va ceda fie liberalilor, fie socialiștilor, poziția de preşedinte al Consiliului.

 

Toate aceste mesaje duc la concluzia că alegerile primare și sistemul Spitzenkandidaten nu vor găși un suport real, fiind şi în 2024 doar un exercițiu marginal, apreciat mai mult de cãtre experții europeni decât de cetãţeni.

 

 

Dan LUCA / Bruxelles