În editorialul semnat astăzi în Făclia, câteva cuvinte despre România celor 25 de milioane de locuitori.
Știm,
România pierde constant populaţie în ultimii 30 de ani. Dacă pe la Revoluția din
Decembrie ’89 eram o țară de 23 de milioane de locuitori, acum suntem în jur de
19 milioane.
Există însă o abordare
diferită a acestui subiect. Dacă luăm în considerare cei care trăiesc în spațiul
teritorial al României, dar și pe cei care îşi desfãşoarã activitatea
în afara țării, ajungem la o cifrã rotundă de aproximativ 25 de milioane de
români.
Înainte de anul 1989 era vorba
de ceva de genul „fie în ţară, fie plecat˝. Nu exista fluiditatea de a veni şi de a te întoarce. Această traumă o avem încă în limbajul
colectiv al României. Vorbim de românul care pleacă în străînătate, de parcă
asistăm la ceva total, fără scăpare, fără întoarcere.
A pune astfel de bariere
mentale nu ajută o dezvoltare statală sãnãtoasã. Există cazuri notorii de
compatrioţi pe care cu greu
poţi să-i închistezi într-un spaţiu geografic. Nadia Comăneci navighează
fără probleme între Statele Unite şi România. A plecat Nadia din România? S-a
întors? Da, a plecat din ţară pe vremea comuniştilor, dar acum e şi în ţară şi
în afară ei, în acelaşi timp.
De ce
nu apreciem la fel și cazul românului simplu, plecat la muncă sau la
studii pe alte meleaguri? Că mai zăbovește câțiva ani prin stăinătate e bine. Învață în fiecare zi și este în
permanenţã conectat cu
țara de origine. Poate nu se va mai întoarce în
țară ? Asta este, care este problema? Poate copiii lui vor reveni să studieze în
România sau vor lansa o
afacere de succes pe plan mioritic. Studiul şi practica în străinătate deschid românului noi orizonturi, noi culturi, noi relaţii. În
contextul actual, când piaţa este dominată de fenomenul globalizării,
experienţa în străinătate este benefică, fără îndoială.
Aștept de mult timp ca România
să inţelegã bogăția de
care dispune. O resursă umană fantastică, în țară sau pe alte
meleaguri. Cetățeni care vor cu adevărat să își facă un rost în viață și
să ajute în același timp România.
Ce se poate face pentru ca România să vadă cei 25 milioane de români cu
adevărat ? E nevoie rapidă de identificarea obiectivelor de a lucra
împreună, realizarea unei hărți geografice de aptitudini ale diasporei, crearea
relaţiei de încredere şi mobilizare a diasporei pentru a contribui la
dezvoltarea sustenabilă a României.
Putem dezvolta forme instituţionale de implicare a diasporei în viaţa economică şi
politică a ţării. Un exemplu, un instrument de pe agenda politică a
diasporei, este cel al Irlandei, care îşi bazează programul educaţional,
ştiinţă şi tehnologie pe cunoştinţele celor din afară. Strategia pentru diasporã
este văzută de multe ori că fiind una la nivel de stat naţional. În cazul
Irlandei, districtul Donegal are propria sa abordare şi emigranţii din acea regiune
au fost reali investitori în economia locală. Prin urmare, politica de
dezvoltare regională şi coeziune poate juca un rol esenţial în crearea celui
mai potrivit model, având un potenţial serios de creştere regională
echilibrată.
Suntem
echipa României de 25 de milioane de suflete?
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu