Am semnat astăzi în Făclia un editorial despre oportunitățile Uniunii Europene.
La Mulţi Ani, la toatã lumea! Acum, cã ne cunoaştem, haideţi sã începem anul cu o abordare directã!
Surpriza actualei Comisii Europene a fost lansarea unui
portofoliu de “Preparedness” (=Pregătire), adică, mai pe românește spus, un
ministru european responsabil cu anticiparea posibilelor crize. Pare natural,
desigur, mai ales că activitatea din precedenții cinci ani ai executivului
european a fost marcatã de două crize enorme, cea pandemică și cea a războiului
din Ucraina. A anticipa posibile crize viitoare, evenimentele marcante cu
impact societal major, este un lucru fascinant. Important este să avem
mecanismele necesare și apoi de a avea răspunsuri rapide, structurate, la
aceste pericole.
Cuvântul criză este la ordinea zilei, fie că vorbim de
nivelul european sau de anumite sisteme naționale. Ne-am obișnuit să fim toți
analiști politici și să vedem partea goală a paharului. Timpul pe care îl trăim
ne permite o astfel de atitudine, iar democrația și mijloacele de comunicare
facilitează astfel de abordări. Cu siguranță, se poate merge cu segmentul de
criză la nesfârșit, alcătuind o hartã a potențialelor crize la nivel global,
european, național și chiar local. Harta alcătuită este precum un teren minat,
care ne va opri practic din activități. Orice mișcare pare fatală și, repet, nu
putem să acuzăm că unii dintre noi au astfel de premoniții.
Scopul acestui editorial este însă să gândim astfel, să
vedem în acest portofoliu sau activitate a noii Comisii Europene, o
oportunitate. Proiectul european a fost o viziune în care timpul a dictat
ritmul de dezvoltare. S-au văzut oportunitățile și s-a înțeles că împreună se
pot face lucruri minunate pentru oameni. În anii 1950, resursele naturale, în
special cărbunele și oțelul, au jucat un rol central în consolidarea cooperării
europene printr-un proiect revoluționar: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și
Oțelului. Această inițiativă a fost lansată pentru a preveni conflictele între
națiunile europene și pentru a promova dezvoltarea economică. Totul se întâmpla
într-o Europã răvășită de ororile celui de-al Doilea Război Mondial. Credeți că
a fost ușor atunci să convingi populația din Germania sau din Franța pentru așa
ceva? Dar s-a putut, iar timpul le-a dat dreptate politicienilor de atunci.
Nu a fost ușor nici să convingem țările europene pentru a
avea o piață internă, dar s-a făcut, și ce bine a fost apoi pentru economia
Europei. Sau mai corect spus, ce bine a făcut economiilor țărilor membre...
Pare aproape incredibil, dar într-o Uniune Europeană a
anilor ’90 s-a reușit adoptarea unei monede unice. Atât de bun și bine executat
a fost acest proiect că astăzi, cei din generația Z nici nu își imaginează ce a
însemnat o Europã cu franci francezi, mărci germane sau lire italiene.
E timpul să întoarcem masa și să avem o abordare pozitivă
la integrarea europenă. Am zis pozitivă, nu naivă. Trebuie să înțelegem că
împreună, doar împreună, putem merge mai departe. Ne vom ocupa responsabil să
apărăm valorile europene și să ne dezvoltăm economic. Să încercăm să avem
reflexul de a vedea oportunități, nu doar pericole. Să fim pregătiți pentru a
dezvolta sistemul european! Uniunea Europeană este o oportunitate! Suntem
pregătiți?
Dan LUCA / Bruxelles
