Despre necesitatea unei Doctrine Monroe pentru UE în editorialul semnat astăzi în Făclia.
----
Deși președintele Trump și-a promovat o imagine de lider
anti-intervenționist, în realitate politica sa externă are numeroase elemente
de presiune economică și politică asupra altor state. În unele cazuri, acest
tip de influență este perceput ca o formă modernă de colonialism, prin care SUA
controlează indirect economia, resursele și guvernele altor țări.
Dacă ne referim la Rusia, narațiunea promovată, în
special de Vladimir Putin, este de pace injustă, văzând sfârșitul Războiului
Rece și prăbușirea Uniunii Sovietice ca pe o „catastrofă geopolitică”. Din
perspectiva Moscovei, ordinea internațională stabilită după 1991 nu a fost
corectă, iar extinderea influenței occidentale în fostul spațiu sovietic este
percepută ca o amenințare existențială.
Desigur, NATO rămâne puternică, dar discuțiile recente
arată că alianța trebuie să se adapteze la noile realități geopolitice. Donald
Trump a sugerat în trecut că SUA ar putea părăși NATO dacă aliații nu
contribuie mai mult financiar. Pe de altă parte, dacă UE dezvoltă propria
armată și structuri de apărare, NATO ar putea deveni mai puțin relevantă.
Uniunea Europeană se află într-o poziție complicată,
prinsă între marile puteri globale. Deși a făcut progrese imense în integrarea
economică, persistă probleme serioase care îi limitează influența geopolitică
și capacitatea de a acționa ca un actor unitar. Probleme structurale împiedică
UE să fie un jucător global puternic. Fără NATO și protecția SUA, UE nu
are o apărare proprie eficientă. Franța și Germania vorbesc despre o
„autonomie strategică”, dar Europa nu are o armată comună puternică. Dacă
Uniunea Europeană nu își dezvoltă capacități strategice reale, riscă să rămână
un „uriaș cu potențial economic, dar un pitic politic și militar.”
În acest context, este bine de menționat Doctrina Monroe,
fundamentul politicii externe americane în emisfera vestică. Enunțată de
președintele James Monroe la 2 decembrie 1823, a fost una dintre cele mai
influente declarații de politică externă ale SUA. Scopul său inițial a fost să
prevină interferența puterilor europene în America Latină, dar, de-a lungul
timpului, a evoluat într-un instrument de justificare a intervențiilor
americane în regiune. Doctrina Monroe a fost un principiu defensiv împotriva
colonialismului european.
Poate nu este rău ca la nivel european să se fundamenteze
o Doctrina Monroe, care, în premieră, definește viziunea de independențã a
Uniunii Europene. Realist vorbind, dacă Uniunea Europeană ar încerca să adopte
o doctrină similară Doctrinei Monroe, ar însemna o limitare a influenței SUA în
Europa, atât pe plan militar, cât și economic și geopolitic. Totuși, fără
o armată comună și o economie mai puțin dependentă de tehnologiile americane,
Europa va rămâne într-un parteneriat strâns cu SUA, cu sau fãrã voia sa.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu