Regulile ar trebui să fie bune, nu prea multe; simple, nu complicate. Despre
acest subiect în editorialul
meu din 23 martie 2026.
...
Statul de drept nu e un moft pentru conferințe cu fundal albastru și stele
aurii, nici un slogan electoral. E, dacă vrem o imagine mai puțin romantică,
instalația electrică a unei case: invizibilă, dar periculoasă dacă e
improvizată. Fără reguli clare și aplicate egal, încrederea publică se topește
rapid, iar ordinea devine arbitrară, favorizând pe cei „descurcăreți”.
Totuși, avem o pasiune pentru complicație. Dacă o regulă poate fi scrisă în
zece rânduri, noi o transformăm în douăzeci de pagini, cu trimiteri la alte
acte normative și excepții permanente. Se confundă sofisticarea cu inteligența
și ambiguitatea cu profunzimea. O lege bună nu e cea care cere trei avocați și
un webinar ca să fie înțeleasă. E cea pe care o poate explica un antreprenor care
plătește salarii sau un funcționar care trebuie să o aplice.
Dacă cetățeanul nu înțelege ce are de făcut, reflexul nu trebuie să fie „să se
informeze mai bine”, ci să ne întrebăm de ce am creat un labirint legislativ.
Egalitatea în fața legii nu e ornament de discurs festiv. Trebuie să fie reală
pentru antreprenorul mic, corporația mare, funcționarul de rând și, da, pentru
ministru. Altfel, „egalitatea” rămâne doar un cuvânt frumos.
Politicienii trebuie să fie vectori de schimbare, nu arhitecți ai birocrației.
Lumea nu mai are răbdare: digitalizare, inteligență artificială, noi modele de
afaceri apar și dispar mai repede decât o dezbatere parlamentară. Guvernarea
secolului XXI nu mai poate folosi instrumente calibrate pentru epoca faxului.
Adaptarea nu înseamnă să mai adaugi o ștampilă, ci să elimini trei; nu un nou
formular, ci să scoți două redundante.
La nivel european, regulile au fost civilizatoare: standarde de mediu,
siguranță alimentară, protecția consumatorului. Ele cresc nivelul de trai și
încrederea în piața comună. Dar maturitatea unui sistem legislativ nu se
măsoară în grosimea Monitorului Oficial, ci în capacitatea de a simplifica: mai
puține excepții, mai puține suprapuneri, reguli respectate fără efort
disproporționat și ușor de explicat.
Oamenii și piața reacționează rapid. Când regulile sunt clare, investițiile
capătă curaj, inovația prosperă, iar instituțiile câștigă credibilitate. Când
sunt opace sau excesive, apar litigii, frustrare și portițe „creative”.
Regulile trebuie să fie bune, nu multe; simple, nu complicate. Statul de drept
nu se măsoară în kilograme de legislație, ci în grame de încredere. Și
încrederea vine din reguli ferme, inteligibile și aplicate egal.
Dan Luca / Bruxelles
marți, 24 martie 2026
Dan Luca - editorial în Făclia: “Forța simplității”
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu