Deşi are de îndeplinit sarcini în mai multe domenii ale politicilor europene, Viviane Reading îşi ţine promisiunea şi se implică vizibil în demersurile pentru îmbunătăţirea comunicării europene.
Recent, chiar a propus o nouă strategie pentru aducerea în prim-plan a Preşedintelui Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Comisia Europeană reprezintă “Guvernul UE”, deci comunicarea trebuie să se axeze pe imaginea Preşedintelui.
Noua strategie înseamnă un pas spre “personalizarea” instituţiilor europene şi spre găsirea răspunsului la vechea întrebare – “Cine prezintă Starea Naţiunii în UE?”
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 10 septembrie 2010
miercuri, 8 septembrie 2010
Impactul primarelor europene asupra presei naţionale
Recent am prezentat impactul primarelor europene asupra activiştilor de Stânga, iar acum îmi îndrept atenţia asupra unui sector foarte dificil de abordat, prin definiţie, de cãtre structurile comunitare: presa.
Afacerile europeane sunt prin definiţie plictisitoare şi neinteresante pentru privitori şi ascultători. Rolul mass media în societăţile democratice este însă foarte important, este mijloc de informare pentru cetăţeni, crează opinia publică şi susţinerea publică. Mass media este recunoscută ca fiind forum pentru discuţiile socio-politice şi a conflictelor, ea poate în acelaşi timp să susţină sau să distrugă integrarea socială.
Media joacă un rol important în europenizarea sferei publice, dar acoperirea temelor ştirilor este legată de sursele de informare şi de evenimentele care generează ştiri, neglijând politicile europene.
Organizaţiile media naţionale dedică mai curând resurse limitate pentru infrastructura de la Bruxelles, iar „corespondenţii de la Bruxelles” înfruntă competiţia acerbă cu „corespondenţii din străinătate”.
În concordanţă cu punctul de vedere predominant asupra rolului pe care îl are media în comunicarea politică europenizată, media pune în evidenţă, în general, probleme dintr-o pură perspectivă naţională. Media ar tinde să neglijeze dimensiunea europeană şi să trateze, de preferabil, problemele în termeni naţionali.
Dacă am avea un sistem electoral bazat pe alegerile primare europene, presa naţională ar reflecta cu mult mai multă atenţie subiectul alegerilor europene, cu mult timp înainte de data scrutinului. Este mult mai uşor de acoperit mediatic numele celor care intră în campania electorală, dezbaterile din fiecare ţară şi – bineînţeles – rezultatele primarelor din cele 27 de ţări.
Să zicem – un exerciţiu imaginar - că 3 candidaţi pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene (Tony Blair, Jose Luis Zapatero şi Alfred Gusenbauer) ajung să deruleze o campanie electorală pentru a atrage voturile membrilor de Stânga din România. Cu săptămâni înainte de data alegerilor primare din România vom asista la editoriale, interviuri şi ştiri proaspete despre candidaţii respectivi. Cotidianele vor avea pe primele pagini titluri precum „Tony Blair în campanie în România” sau „Zapatero vrea voturile PSD-iştilor”. Dezbaterile televizate vor invada şi ele ecranele românilor, prezentând cu lux de amănunt programul european al candidaţilor şi încercând să sugereze teme de discuţie atractive pentru România. Iar subiectele de campanie vor avea substanţă europeană, căci având un candidat european (care nu e cel mai probabil din ţara ta) subiectele vor converge către tematice europene, detaşate de rutina subiectelor locale şi naţionale. Şi astfel visul Uniunii Europene devine realitate: dezbateri pe teme europene, reflectate pe prima pagină a cotidianelor şi ore întregi de emisiuni televizate pentru mediatizarea liderilor europeni.
Iar dezbaterile din „campania românească” se vor mediatiza – normal, nu cu aceeaşi intensitate – şi în celelalte 26 de ţări europene, interesate desigur de opiniile candidaţilor şi - desigur - de scorul alegerilor.
Iar dacă multiplicăm cu 27 astfel de campanii putem afirma fără reţinere că primarele sunt o mină de aur pentru mediatizarea alergerilor europene, a Parlamentului European în particular şi a Uniunii Europene în general.
Dan LUCA / Bruxelles
Afacerile europeane sunt prin definiţie plictisitoare şi neinteresante pentru privitori şi ascultători. Rolul mass media în societăţile democratice este însă foarte important, este mijloc de informare pentru cetăţeni, crează opinia publică şi susţinerea publică. Mass media este recunoscută ca fiind forum pentru discuţiile socio-politice şi a conflictelor, ea poate în acelaşi timp să susţină sau să distrugă integrarea socială.
Media joacă un rol important în europenizarea sferei publice, dar acoperirea temelor ştirilor este legată de sursele de informare şi de evenimentele care generează ştiri, neglijând politicile europene.
Organizaţiile media naţionale dedică mai curând resurse limitate pentru infrastructura de la Bruxelles, iar „corespondenţii de la Bruxelles” înfruntă competiţia acerbă cu „corespondenţii din străinătate”.
În concordanţă cu punctul de vedere predominant asupra rolului pe care îl are media în comunicarea politică europenizată, media pune în evidenţă, în general, probleme dintr-o pură perspectivă naţională. Media ar tinde să neglijeze dimensiunea europeană şi să trateze, de preferabil, problemele în termeni naţionali.
Dacă am avea un sistem electoral bazat pe alegerile primare europene, presa naţională ar reflecta cu mult mai multă atenţie subiectul alegerilor europene, cu mult timp înainte de data scrutinului. Este mult mai uşor de acoperit mediatic numele celor care intră în campania electorală, dezbaterile din fiecare ţară şi – bineînţeles – rezultatele primarelor din cele 27 de ţări.
Să zicem – un exerciţiu imaginar - că 3 candidaţi pentru postul de preşedinte al Comisiei Europene (Tony Blair, Jose Luis Zapatero şi Alfred Gusenbauer) ajung să deruleze o campanie electorală pentru a atrage voturile membrilor de Stânga din România. Cu săptămâni înainte de data alegerilor primare din România vom asista la editoriale, interviuri şi ştiri proaspete despre candidaţii respectivi. Cotidianele vor avea pe primele pagini titluri precum „Tony Blair în campanie în România” sau „Zapatero vrea voturile PSD-iştilor”. Dezbaterile televizate vor invada şi ele ecranele românilor, prezentând cu lux de amănunt programul european al candidaţilor şi încercând să sugereze teme de discuţie atractive pentru România. Iar subiectele de campanie vor avea substanţă europeană, căci având un candidat european (care nu e cel mai probabil din ţara ta) subiectele vor converge către tematice europene, detaşate de rutina subiectelor locale şi naţionale. Şi astfel visul Uniunii Europene devine realitate: dezbateri pe teme europene, reflectate pe prima pagină a cotidianelor şi ore întregi de emisiuni televizate pentru mediatizarea liderilor europeni.
Iar dezbaterile din „campania românească” se vor mediatiza – normal, nu cu aceeaşi intensitate – şi în celelalte 26 de ţări europene, interesate desigur de opiniile candidaţilor şi - desigur - de scorul alegerilor.
Iar dacă multiplicăm cu 27 astfel de campanii putem afirma fără reţinere că primarele sunt o mină de aur pentru mediatizarea alergerilor europene, a Parlamentului European în particular şi a Uniunii Europene în general.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 7 septembrie 2010
La 3 ani de blog…
Numărul cititorilor blogului Casei Europei s-a dublat în ultimul an, ajungând la peste 35.000 de cititori acum.
Este pentru mine un indicator clar că demersul început acum trei ani de a prezenta subiecte interesante, atrage persoane interesate de fenomenul afacerilor europene, “povestite” din capitala comunitară.
Mesajul care mi s-a părut cel mai interesant, scris în ultimele 12 luni:
Snagov 2 pentru integrarea României în UE
Mulţumesc vechilor prieteni, noilor admiratori şi viitorilor cititori!
Dan LUCA / Bruxelles
Este pentru mine un indicator clar că demersul început acum trei ani de a prezenta subiecte interesante, atrage persoane interesate de fenomenul afacerilor europene, “povestite” din capitala comunitară.
Mesajul care mi s-a părut cel mai interesant, scris în ultimele 12 luni:
Snagov 2 pentru integrarea României în UE
Mulţumesc vechilor prieteni, noilor admiratori şi viitorilor cititori!
Dan LUCA / Bruxelles
duminică, 5 septembrie 2010
Dan Luca – interviu în Adevãrul despre Bruxelles
Câteva opinii despre Bruxelles-ul european le-am prezentat într-un interviu publicat în Adevãrul.
Vi-l recomand din toatã inima.
Dan LUCA / Bruxelles
Vi-l recomand din toatã inima.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 4 septembrie 2010
UE la ONU
În prezent Uniunea Europeană este observator fără drept de vot în cadrul ONU, dar se vorbeşte acum despre acordarea unui statut special, care ar da dreptul şefului diplomaţiei europene să reprezinte “vocea europenă” în cadrul procesului de luare a deciziilor.
După negocierile purtate, în urma unui vot pozitiv, Catherine Ashton ar putea lua cuvântul la următoarea întâlnire a ONU, însă doar în cadrul Adunării Generale, nu şi în Consiliul de Securitate. Acelaşi rezultat, pe lângă faptul că ar cauza o pierdere a influenţei pentru Franţa şi Marea Britanie, ar putea genera decizia altor organizaţii, de genul Ligii Arabe sau Uniunii Africane, de a solicita acest statut.
“Părţile implicate” sunt rezervate în privinţa răspunsului la aceasta problemă, însă UE doreşte mult să aibă un impact tot mai mare la nivel mondial, iar “upgrade”-ul de reprezentare la ONU este pe o direcţie strategică.
Să nu uităm însă că şi ONU dă importanţă Uniunii, lucru perfect vizibil şi când e vorba de reprezentarea pe care o are în Bruxelles-ul european.
Dan LUCA / Bruxelles
După negocierile purtate, în urma unui vot pozitiv, Catherine Ashton ar putea lua cuvântul la următoarea întâlnire a ONU, însă doar în cadrul Adunării Generale, nu şi în Consiliul de Securitate. Acelaşi rezultat, pe lângă faptul că ar cauza o pierdere a influenţei pentru Franţa şi Marea Britanie, ar putea genera decizia altor organizaţii, de genul Ligii Arabe sau Uniunii Africane, de a solicita acest statut.
“Părţile implicate” sunt rezervate în privinţa răspunsului la aceasta problemă, însă UE doreşte mult să aibă un impact tot mai mare la nivel mondial, iar “upgrade”-ul de reprezentare la ONU este pe o direcţie strategică.
Să nu uităm însă că şi ONU dă importanţă Uniunii, lucru perfect vizibil şi când e vorba de reprezentarea pe care o are în Bruxelles-ul european.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 2 septembrie 2010
Tehnologia în următorii 10 ani
Zeci de mii de cercetători şi oameni de afaceri doresc să descopere tehnologia viitorului. De vreo 15 ani trăim revoluţia digitală, adusă de Internet şi calculatorul personal, şi ne întrebăm ce urmează?
Nu sunt nici cercetător în domeniul tehnologiei, nici măcar un businessman, dar risc să îmi dau cu părerea despre tendinţele următorilor 10 ani. Aşa cum zicea şi Kai Falkenberg, într-un material publicat recent în Forbes, suntem în prezent scufundaţi într-un ocean de informaţii. “Teoria cum că, cu cât mai multe informaţii, cu atât mai bine, este greşită pentru că se bazează pe o neînţelegere a psihologiei de luare a deciziei”, zicea prof. Carl E. Schneider.
Majoritatea oamenilor nu strâng o mare cantitate de informaţii pentru a încerca apoi să o analizeze. În schimb, iau decizii complicate reducându-şi atenţia la câţiva factori uşor de înţeles. Pentru a lua hotărâri mai bune, oamenii au nevoie de ceva în plus, nu doar de fapte – au nevoie de expertiză. Expertiza le permite să pună întâmplările în context şi să-şi simplifice alegerile.
Dacă e să transpun această teorie pe plaja tehnologică, în ultimii ani am fost invadaţi – în sensul bun al cuvântului – de facilităţi tehnologice pe care le utilizăm la muncă sau în privat. Nu mai trecem pe la agenţii de voiaj să ne rezervăm bilete de avion sau vacanţe, totul îl rezolvăm conectându-ne la Intenet şi plătind cu cardul. Nu mai trebuie să fugim pentru a vedea serialul preferat la TV, televiziunea digitală ne permite acum să înregistrăm programele favorite. Şi exemplele pot continua la nesfârşit.
Ceea ce cred că se va schimba mult în viitor este sustenabilitatea unor tehnologii şi interfaţa de utilizare. Desigur generaţiile care vin sunt crescute în cultura telefonului mobil şi a Internetului, dar cred că încă modularitatea alegerii trebuie dezvoltată. Plătim sute de euro pentru programe soft şi utilizăm doar 5% din facilităţile achiziţionate. Vreau să salut ideea Microsoft de a realiza ediţii precum Home and Student, cu mai puţine facilităţi, dar cu preţul adaptat la bugetul sectorului vizat.
Tehnologia va avea o dezvoltare pe două direcţii, cea “de lux”, în care facilităţile sunt la mare preţ. Web 3.0 e de urmărit, şi aici nu vorbim doar de calculator şi telefoane mobile. Geamuri care prezintă informaţii despre prognoza meteo sau frigidere care furnizează detalii tehnice despre alimente vor face deliciul multora.
În acelaşi timp palierul “de masă” trebuie dezvoltat. Tehnologie ieftină şi sustenabilă, uşor de manevrat, cu miliarde de utilizatori. Aşa văd eu următorii 10 ani.
Dan LUCA / Bruxelles
Nu sunt nici cercetător în domeniul tehnologiei, nici măcar un businessman, dar risc să îmi dau cu părerea despre tendinţele următorilor 10 ani. Aşa cum zicea şi Kai Falkenberg, într-un material publicat recent în Forbes, suntem în prezent scufundaţi într-un ocean de informaţii. “Teoria cum că, cu cât mai multe informaţii, cu atât mai bine, este greşită pentru că se bazează pe o neînţelegere a psihologiei de luare a deciziei”, zicea prof. Carl E. Schneider.
Majoritatea oamenilor nu strâng o mare cantitate de informaţii pentru a încerca apoi să o analizeze. În schimb, iau decizii complicate reducându-şi atenţia la câţiva factori uşor de înţeles. Pentru a lua hotărâri mai bune, oamenii au nevoie de ceva în plus, nu doar de fapte – au nevoie de expertiză. Expertiza le permite să pună întâmplările în context şi să-şi simplifice alegerile.
Dacă e să transpun această teorie pe plaja tehnologică, în ultimii ani am fost invadaţi – în sensul bun al cuvântului – de facilităţi tehnologice pe care le utilizăm la muncă sau în privat. Nu mai trecem pe la agenţii de voiaj să ne rezervăm bilete de avion sau vacanţe, totul îl rezolvăm conectându-ne la Intenet şi plătind cu cardul. Nu mai trebuie să fugim pentru a vedea serialul preferat la TV, televiziunea digitală ne permite acum să înregistrăm programele favorite. Şi exemplele pot continua la nesfârşit.
Ceea ce cred că se va schimba mult în viitor este sustenabilitatea unor tehnologii şi interfaţa de utilizare. Desigur generaţiile care vin sunt crescute în cultura telefonului mobil şi a Internetului, dar cred că încă modularitatea alegerii trebuie dezvoltată. Plătim sute de euro pentru programe soft şi utilizăm doar 5% din facilităţile achiziţionate. Vreau să salut ideea Microsoft de a realiza ediţii precum Home and Student, cu mai puţine facilităţi, dar cu preţul adaptat la bugetul sectorului vizat.
Tehnologia va avea o dezvoltare pe două direcţii, cea “de lux”, în care facilităţile sunt la mare preţ. Web 3.0 e de urmărit, şi aici nu vorbim doar de calculator şi telefoane mobile. Geamuri care prezintă informaţii despre prognoza meteo sau frigidere care furnizează detalii tehnice despre alimente vor face deliciul multora.
În acelaşi timp palierul “de masă” trebuie dezvoltat. Tehnologie ieftină şi sustenabilă, uşor de manevrat, cu miliarde de utilizatori. Aşa văd eu următorii 10 ani.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 1 septembrie 2010
România, stat eşuat?
Dacă am scris recent despre statele falimentare, ating acum un subiect şi mai delicat legat de “statele eşuate”. Foreign Policy prezintă Indexul acestora, realizat pe criterii precum: “exodul creierelor sclipitoare”, serviciilor proaste oferite, încălcarea drepturilor omului, toate pe fondul declinului economic.
Dacă în capul listei sunt ţări precum Somalia, Yemen, Irak sau Afganistan, între cele 177 de state analizate, România se află undeva “la limită”, e drept, fără probleme grave la capitolul refugiaţi, guvernare nelegitimă sau mişcări interne care să genereze plecarea masivă a elitelor.
Pe lângă cele 15 state aflate în stare “critică”, întâlnim ţări aflate “în pericol”: Moldova, China, Algeria, Egipt.
Pe plan european, în afară de România şi Bulgaria – state “la limita”, celelalte membre UE sunt considerate "stabile" sau "foarte stabile".
Dan LUCA / Bruxelles
Dacă în capul listei sunt ţări precum Somalia, Yemen, Irak sau Afganistan, între cele 177 de state analizate, România se află undeva “la limită”, e drept, fără probleme grave la capitolul refugiaţi, guvernare nelegitimă sau mişcări interne care să genereze plecarea masivă a elitelor.
Pe lângă cele 15 state aflate în stare “critică”, întâlnim ţări aflate “în pericol”: Moldova, China, Algeria, Egipt.
Pe plan european, în afară de România şi Bulgaria – state “la limita”, celelalte membre UE sunt considerate "stabile" sau "foarte stabile".
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postări (Atom)