joi, 5 iulie 2012

Ana VLAD – „România. UE. Evoluţie”

La 5 ani de existenţă, blogul “Casei Europei” grupează peste 1.000 de mesaje postate. Pentru a marca această dublă aniversare şi pentru a da mai multă informaţie celor peste 60.000 de cititori, doresc să dau vizibilitate unor idei formulate de experţii în domeniul afacerilor europene din Bruxelles. Concret, am invitat o serie de prieteni în a scrie scurte articole pe tema “UE. România. Evoluţie”.

De asemenea, prezent la Cluj pentru a ţine un curs pe tema impactului Bruxelles-ului asupra României, am lansat studenţilor de la Facultatea de Studii Europene un concurs de eseuri pe tema evoluţiei binomului UE - România. Câştigătoarea este Ana VLAD, cu următorul eseu.

------------------

Percepţia asupra unui lucru poate fi atât rezultatul unui proces obiectiv, cât şi al unui proces subiectiv. De exemplu, percepem cerul ca fiind albastru datorită unei caracteristici obiective pe care o deţine culoarea albastră, şi anume lungimea scurtă de undă. Un alt exemplu ar fi că, deşi au trecut cinci ani de la aderarea oficială a României la UE, aceasta este percepută în continuare ca fiind un ucenic în ale europenisticii. Dar spre diferenţă de prima percepţie, a doua poate fi schimbată prin mijloace umane. Următorii 5 ani reprezintă timp suficient pentru infirmarea unor mituri referitoare la România şi, în paralel, clădirea unei percepţii sănătoase referitoare la această ţară în cadrul Uniunii Europene.

O schimbare a felului în care este percepută România în Uniune Europeană ar trebui să înceapă cu o modificare la nivelul perceperii Uniunii Europene în România. Mai exact, Uniunea Europeană ar trebui prezentată şi explicată mai clar românilor, fiindcă deşi au trecut cinci ani de la aderare, imaginea Uniunii este una fragmentată, insuficient înţeleasă. De exemplu, studenţii sunt interesaţi de programul Erasmus, persoanele care trăiesc la ţară sau dispun de ferme sunt interesate în general de APDRP, firmele de consultanţă pe proiecte europene de ghidurile solicitanţilor, persoanele cu pasiuni pentru maşini de legile referitoare la procedura de înmatriculare a maşinii etc.

Cu alte cuvinte, fragmente din populaţie se axează numai pe schimbările care le interesează şi care consideră că le afectează în mod direct şi imediat. Dar, uneori, se întâmplă ca deciziile luate la nivelul Comisiei sau a Consiliului să fie intraductibile, din perspectiva publicul larg. În acest caz este datoria celui mai nou dintre ministerele României să intervină şi anume, Ministerul Afacerilor Europene. În acest fel, într-o anumită limită de timp, să zicem un an şi jumătate sau doi ani, acest Minister şi aparatul birocratic aferent, ar putea să lanseze un ghid. Acest ghid ar putea fi folosit atât ca un dicţionar pentru descifrarea directivelor şi regulamentelor Uniunii, cât şi ca un „avizier” electronic ce ar ţine populaţia la curent cu noile programe şi proiecte sponsorizate de Uniunea Europeană, de care aceasta poate beneficia. De asemenea, Ministerul ar putea căuta să semneze mai multe parteneriate, al căror scop să depăşească aspectul financiar şi să ajungă să se axeze şi pe alte paliere, de exemplu şi pe cel cultural. Pe lângă acesta, nu trebuie însă să uităm de restul entităţilor cu rol important în difuzarea şi explicarea informaţiei europene.

Deci, în acest context, o primă schimbare ar trebui să vină din interior. Dar această schimbare trebuie să fie una susţinută şi sustenabilă pentru ca efectele să fie pe măsură. Pe lângă acest efort intern, reprezentanţii României la Bruxelles ar trebui să conştientizeze schimbarea de statut care se va produce în 2013. Prin aderarea Croaţiei la data propusă (1 iulie 2013) se poate spune, prudent, că România absolveşte ciclul „membrilor noi” şi trece în următorul ciclu, cel al „tinerilor membrii ai Uniunii Europene”.

Din moment ce se vorbeşte despre Statele Unite ale Europei sau despre o confederaţie a statelor europene, în acest context, experienţa redusă a României poate fi redată prin utilizarea unui dicton de origine americană -  see one, do one, teach one, şi de ce nu, poate pe viitor şi ultima parte va fi valabilă.

Dar toate aceste măsuri ar rămâne fără fond, în opinia mea, dacă România nu ar demonstra atât propriilor cetăţeni, cât şi celorlalţi „colegi” de pe continent, că noile măsuri luate nu reprezintă un caz izolat, ci o nouă orientare în acceptarea obligaţiilor şi exercitarea drepturilor de membru al Uniunii Europene. Cea mai bună demonstraţie ar fi reprezentată de un proiect major de infrastructură, realizat în co-finanţare cu Uniunea Europeană. Astfel, mantra „nu avem infrastructură” recitată de către cetăţeni şi de către o serie de investitori şi furnizori s-ar estompa treptat, iar mitul conform căruia România nu ar avea autostrăzi (sau benzinării în unele cazuri) ar dispărea şi el.

În concluzie, consider că România, în următorii cinci ani ar avea opţiuni şi loc de desfăşurare. Dar pentru ca aceste opţiuni să devină posibilităţi, iar mai apoi fapte concrete şi pentru ca percepţia Uniunii Europene faţă de România să se schimbe, trebuie ca România să facă un prim pas, să preia iniţiativa şi să treacă peste potenţialele eşecuri, clasificându-le în dosarul experienţei.

Ana Vlad / Facultatea de Studii Europene, UBB, Cluj-Napoca

miercuri, 4 iulie 2012

Iulia MIHAIL – “Euroconsilieri 2003 – exemplu de bună practică”

La 5 ani de existenţă, blogul “Casei Europei” grupează peste 1.000 de mesaje postate. Pentru a marca această dublă aniversare şi pentru a da mai multă informaţie celor peste 60.000 de cititori, doresc să dau vizibilitate unor idei formulate de experţii în domeniul afacerilor europene din Bruxelles. Concret, am invitat o serie de prieteni în a scrie scurte articole pe tema “UE. România. Evoluţie”. Menţionez că materialele se publică sub semnătura autorilor.

----

Prin Ordonanţa de urgenţă nr.19 din 2 aprilie 2003 (OUG 19/2003) se stabilea organizarea şi funcţionarea Corpului consilierilor de integrare. Astfel aveam:

Art. 1. -
(1) În cadrul Ministerului Integrării Europene se organizează Corpul consilierilor de integrare, în coordonarea directă a ministrului integrării europene, cu atribuţii în domeniul realizării programelor şi reformelor necesare în procesul pregătirii aderării României la Uniunea Europeană.
(2) Corpul consilierilor de integrare prevăzut la alin. (1) se organizează în limita unui număr total de 500 de posturi.
Art. 2. -
(1) În Corpul consilierilor de integrare pot fi încadraţi specialişti în afaceri europene care au absolvit universităţi de prestigiu din ţară şi/sau din străinătate, cu experienţă şi specializări postuniversitare şi/sau titlu ştiinţific de doctor, cu diplome echivalate în condiţiile legii, în domeniile care fac obiectul procesului de pregătire pentru aderarea la Uniunea Europeană, specifice ministerului în care se organizează colectivul.
(2) Încadrarea specialiştilor se realizează pe bază de concurs sau examen, în condiţiile legii, de către Ministerul Integrării Europene, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului şi cu participarea ministerului interesat.
(3) Repartizarea numărului de consilieri de integrare pe ministere se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Integrării Europene.
(4) Consilierii de integrare îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul unor colective organizate pe lângă miniştri. Atribuţiile consilierilor de integrare se stabilesc prin ordin comun al ministrului integrării europene şi ministrului pe lângă care sunt repartizaţi.

Exemple de bună practică: Proiectul Consilieri pentru Afaceri Europene la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică – ANCS (Departamentul pentru cercetare al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului - MECTS)

În conformitate cu Ordonanţa de Urgenţă nr.19 din 2 aprilie 2003 privind organizarea şi funcţionarea Corpului consilierilor de integrare, departamentul de cercetare din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (actualul ANCS) a solicitat Ministerului Integrării Europene alocarea a 12 posturi consilieri pentru integrare europeană (departamentul pentru educaţie a solicitat la rândul lui 10 posturi). În perioada 2003-2006 au fost organizate concursurile pentru ocuparea posturilor conform prevederilor din Ordonanţă. Având în vedere că în respectiva perioadă se afla în negociere, pentru aderare, capitolul 17 din documentul de poziţie, numit “Cercetare”, consilierii pentru integrare europeană trebuiau să aibă expertiză în domeniile acoperite de Programele Cadru pentru Cercetare ale Uniunii Europene: ICT, nanotehnologii şi procese de fabricaţie, protecţia mediului, sănătate, ştiinţe socio-economice, ştiinţe socio-umaniste, economie, drept, transport, nuclearistică, energie, cercetare de frontieră. Din 2003, inclusiv actualmente, în conformitate cu legislaţia în vigoare, euro-consilierii au fost direct subordonaţi şi au raportat secretarului de stat pentru cercetare; dar, pentru armonizarea activităţilor ce au loc la nivel naţional, european, internaţional şi al organismelor internaţionale pentru cercetare, consilierii s-au aflat în coordonarea directorului pentru afaceri europene şi cooperare internaţională.

Alături de funcţionarii publici, consilierii pentru afaceri europene au participat şi participă la cursuri de formare plătite de ANCS şi reprezintă România în Comitetele de Program sau în alte grupuri de lucru ale Comisiei Europene.

Din 2003, 6 consilieri pentru afaceri europene au fost experţi naţionali detaşaţi la Comisia Europeană pentru o perioadă de 4 ani şi un consilier pentru afaceri europene a fost stagiar la Parlament pentru o perioadă de 3 luni. De fiecare dată ANCS a susţinut propunerile de candidatură şi a făcut efortul financiar şi uman pentru asigurarea stagiilor la Comisia Europeană. Actualmente 2 consilieri pentru afaceri europene, foşti experţi naţionali detaşaţi şi actualmente personal contractual la Comisia Europeană, au contractele de muncă suspendate în conformitate cu legislaţia în vigoare, astfel încât, dacă nu reuşesc să devină personal permanent al Comisiei Europene se pot întoarce la ANCS pe acelaşi post.

De remarcat este faptul că în permanenţă ANCS menţine contactul cu personalul său aflat la Comisia Europeană indiferent dacă sunt funcţionari publici, consilieri pentru afaceri europene sau cercetători din institute de cercetare sau din universităţi. De aici derivă un alt exemplu de bună practică: reprezentarea ANCS la Bruxelles prin Oficiul Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie pe lângă Uniunea Europeană – ROSTeu.

Iulia Mihail

marți, 3 iulie 2012

Diana FILIP – „Ce putem să învăţăm de la colegii din Vest?”

La 5 ani de existenţă, blogul “Casei Europei” grupează peste 1.000 de mesaje postate. Pentru a marca această dublă aniversare şi pentru a da mai multă informaţie celor peste 60.000 de cititori, doresc să dau vizibilitate unor idei formulate de experţii în domeniul afacerilor europene din Bruxelles. Concret, am invitat o serie de prieteni în a scrie scurte articole pe tema “UE. România. Evoluţie”. Menţionez că materialele se publică sub semnătura autorilor.


---

Mai mult de cinci şi jumătate de milioane de tineri în Europa sunt şomeri şi aproape un sfert sunt la riscul de a cădea în sărăcie. Somajul face ravagii în Spania şi Grecia unde unul din doi tineri nu are loc de muncă. România stă un pic mai bine în această privinţă, cu un şomaj de circa 25% raportat în primul trimestru în rândul tinerilor sub 25 de ani. În Romania 1 tanăr absolvent din 4 nu îşi găseşte un loc de muncă după absolvire. Pe când în Germania, Austria, stau chiar mai bine la acest capitol, cu un şomaj pe acestă categorie de vârstă, de sub 9%. În mod evident criza economică joacă un rol important în dezvoltarea aceastei situaţii, dar de asemenea, nu facem tot ce putem pentru a ajuta aceşti tineri să intre pe piaţa muncii. Unul din cele mai mici eforturi pe care le putem face este de a pregăti aceşti tineri cu competenţele necesare când sunt în şcoli şi a nu aştepta până aceştia devin şomeri pentru a ne gândi la ei.

Un recent sondaj ai liderilor de afaceri din întreaga Europă a constatat că peste 70% dintre respondenţi sunt de părere că sistemului educaţional al ţării lor nu pregăteşte tinerii corespunzător pentru a intra pe piaţa forţei de muncă. Printre competenţele cele mai des citate ca lipsind sunt cele care nu pot fi învăţate sau predate dintr-o carte, cum ar fi spiritul de iniţiativă, creativitatea, antreprenoriatul şi munca în echipă.

Aceste competenţe transversale ajută oamenii să transforme cunoştinţele lor de matematică, ştiinţă, limbi şi istorie în rezultate valoroase. Cu toate acestea, metodele de predare tradiţionale şi curriculum de curs adesea nu sunt concepute pentru a sprijini dezvoltarea acestor competenţe transversale.

Ca rezultat, tinerii nu înţeleg întotdeauna relevanţa a ceea ce invaţă; îşi pierd interesul şi motivaţia. Respectatul filosof şi reformator educaţional John Dewey numeşte acest proces de învăţare "learning-by-doing". El crede că adevărata cunoaştere vine din practică, în care studenţii sunt obligaţi să pună în apliare ceea ce învaţă.

În timp ce beneficiile acestui mod de educaţie este evident şi este susţinut de profesori, sistemele educaţionale adesea s-au luptat pentru a găsi modalităţi practice pentru a implementa această abordare în sala de clasă. Dacă noi, ca societate, nu suntem capabili să integrăm aceste metode în invăţămâtul de zi, generaţiile viitoare nu vor avea competenţele necesare să concureze într-o economie globală. Noţiunile de educaţie antreprenorială sunt esenţiale.

Guvernele şi comunităţile de afaceri care au co-investit în educatie, în spiritul antreprenorial şi au sprijinit puternic legatura dintre şcoală si lumea de afaceri au atins cele mai bune rezultate în lupta împotriva şomajului tinerilor. Putem cita ţările nordice care au fost primele care au reformat sistemul educaţional pentru a include antreprenoriatul în şcoli sau Germania, Austria şi Olanda care spinjină puternic legătura dintre şcoală şi lumea de afaceri. Aceste ţări au cele mai mici rate de şomaj din Europa.

Pentru a reuşi avem nevoie să schimbăm mentalitatea. Elevii trebuie să devină mai proactivi despre viitorul lor, dar au nevoie de susţinere şi încurajare. Profesorii au nevoie de programe bune şi structuri şi susţinerea parteneriatul lor cu lumea afacerilor. Întreprinderile trebuie să înţeleagă mai clar rolul pe care îl pot juca în educarea tinerilor. Politicienii trebuie să recunoască impactului pozitiv pe care aceste metode de învăţare îl pot avea asupra sistemului de învăţământ şi societate în general.

Diana Filip

luni, 2 iulie 2012

Dan LUCA – articol în Făclia – Alegerile sînt “Jocurile Olimpice ale partidelor politice”. Patru membri PSD din Belgia pe listele alegerilor locale.


Despre importanţa implicării în politică, atât a românilor din ţară, dar şi a celor din Diaspora, precum şi despre evoluţia României şi a Clujului în Uniunea Europeană, puteţi citi într-un recent interviu apărut în ziarul Făclia.

În finalul materialului găsiţi părerea personală despre ce va aduce următoarea decadă pe plan european.

…………………….

“Făclia: Explicaţi-ne cum vedeţi, prin ochii românului plecat de 15 ani din Cluj, legătura cu ţara. Cum credeţi că pot românii din Diaspora să fie cu adevărat de ajutor ţării de unde au plecat?
Dan LUCA: Într-adevăr, sînt plecat deja de 15 ani în Belgia, însă nu pot să mă rup de ţară, de români, de problemele pe care le întîmpină acasă, dar cunosc foarte bine şi obstacolele de care se lovesc cei din afara graniţelor României. Am conştientizat faptul că nu pot avea o reală contribuţie la îmbunătăţirea situaţiei acestora decît prin implicarea politică, chiar şi din Diaspora. Astfel, prezenţa mea pe listele Europarlamentarelor din 2009 a fost un succes. Sprijin, de asemenea, implicarea românilor plecaţi în politică, atît în ţara de absorbţie, pe de o parte, cît şi în viaţa politică românescă, pe de altă parte. Încă din februarie 2008 m-am implicat politic, alături de românii din Belgia şi din Bruxelles, iar rezultatele se văd acum. Avem o relaţie foarte bună cu cele două partide socialiste din Belgia (cel de limba franceză şi cel de limba flamandă/olandeză) şi munca a dat roade: am reuşit să ne impunem candidaţii români pe listele socialiste belgiene pentru scrutinul local din Belgia din 14 octombrie 2012. Avem o premieră istorică: patru colegi de la PSD pe listele electorale din Belgia, ceea ce este o mare realizare. Făcînd o comparaţie, alegerile, sînt «Jocurile Olimpice ale partidelor police». În primul rînd este important să doreşti să ajungi la Jocurile Olimpice (să intri în politică), să reuşeşti să faci parte din echipa ţării tale la JO (să intri pe lista electorală) şi apoi să reuşeşti să cîştigi o medalie (să fii ales de către electorat).

Făclia: Care este evoluţia României în aceşti cinci ani şi jumătate de la aderare?
Dan LUCA: România are încă probleme în racordarea fină a sistemului la Uniunea Europeană. Ceea ce am realizat pînă acum se vede. Nu este cazul, şi nu avem timp pentru regrete de genul “am fi putut face cutare şi cutare…”. Să vorbim deci de următorii 5 ani de evoluţie! Am invitat recent cîţiva prieteni, experţi în domeniul afacerilor europene din Bruxelles, să scrie scurte articole pentru blogul “Casei Europei” pe tema “UE. România. Evoluţie”. Merită amintite cîteva idei exprimate, sfaturi pentru o adevărată evoluţie. Ştefan MORCOV: “Companiile româneşti pot schimba imaginea României”. “Impunerea legislaţiei Uniunii Europene e un adevărat imbold, însă nu e o condiţie suficientă pentru a produce o schimbare adevărată. Guvernarea României joacă un rol major, însă societatea civilă reprezintă pionul decisiv. Puterea cetăţenilor este într-o continuă creştere şi dacă dorinţa noastră de depăşire a condiţiei curente este suficient de puternică în faţa blocajelor impuse de actualele structuri politice sau economice”, spunea Raluca ANGHEL. O altă schimbare majoră ce ar putea să apară ar fi introducerea euro în România. “Avînd în vedere că obiectivul României este de a adopta euro în 2015, scopul politicii duse de autorităţile române trebuie orientat spre atingerea obiectivelor propuse de inflaţie şi respectarea atît a criteriilor de convergenţă nominală, cît şi a celor de convergenţă reală”, sublinia Roxana MOLDOVAN, iar exemplele pot continua pe alte dosare sectoriale.

Făclia: Ca şi clujean, ce credeţi că poate face Clujul pentru a marca mult mai bine evoluţia sa ca oraş important într-un stat european?
Dan LUCA: Clujul trebuie să gîndească în mod realist o strategie, adaptată actualei configuraţii politice. După recentele alegeri locale au fost desemnaţi “noii aleşi”. Cetăţenii aveau nevoie de forţe schimbate, echilibrate, ar fi păcat ca aşteptările lor să fie dezamăgite. Un oraş precum Clujul, cu un mare potenţial şi care îşi propune valorificarea acestuia la maxim, are nevoie de viziune şi pragmatism. Aşa cum zicea recent şi domnul profesor Vasile Puşcaş, trăim vremuri interesante, dinamice din punct de vedere european, în care “e nevoie de soluţii globale, regionale, naţional-statale şi chiar locale, care să derive din proiecţii inteligente de evoluţie pe termen mediu şi lung, puse în aplicare de factori decizionali determinaţi, credibili şi cu susţinere reală din partea populaţiei”.

Făclia: Pe plan european, cam la ce ne putem aştepta pentru următoarea decadă?
Dan LUCA: UE se află la ceas decisiv. Îndelungata criză din zona euro atrage după sine evenimente istorice importante, ce vor conta enorm pentru viitorul comunităţii, şi la care asistăm cu sufletul la gură. Particip la diferite discuţii cu cei din Bruxelles pe teme europene intens mediatizate şi în ţară. Se lansează propuneri cu “bătaie lungă”. Se pun bazele unui nou Tratat al Uniunii Europene care doreşte să ducă şi mai mult Uniunea spre o federaţie de state membre. Vorbim tot mai mult de Europa cu două viteze, ţările euro (şi dintre acestea doar cele care pot respecta condiţiile impuse) şi celelalte. Cuvîntul la ordine este însă o mai bună integrare europeană. Un punct de interes maxim pentru noi, românii, este dezbaterea despre viitorul buget multianual 2014-2020. Chiar dacă nu se discută cifre acum, bătălia e pentru a păstra fondurile de coeziune propuse de Comisia Europeană şi din care ţările vechi ar vrea să mai taie”.

Dan LUCA / Bruxelles

Raluca NOREL - “UE. România. Evoluţie”


La 5 ani de existenţă, blogul “Casei Europei” grupează peste 1.000 de mesaje postate. Pentru a marca această dublă aniversare şi pentru a da mai multă informaţie celor peste 60.000 de cititori, doresc să dau vizibilitate unor idei formulate de experţii în domeniul afacerilor europene din Bruxelles. Concret, am invitat o serie de prieteni în a scrie scurte articole pe tema “UE. România. Evoluţie”. Menţionez că materialele se publică sub semnătura autorilor.

---

Anul 2012 reprezintă pentru România anul în care s-au implinit cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană. Nu ne mai putem ascunde în spatele sintagmei „noile state membre UE”, ba, din contră, trebuie să demonstrăm că ne-am maturizat ca stat, ca administraţie publică şi reprezentare la Bruxelles. Trebuie să recunoaştem că legislaţia negociată la nivel european se implementează în legislaţia naţională. Astfel, în afara problemelor interne, România trebuie să acorde o deosebită atenţie şi Bruxelles-ului, unde deciziile de acum ne influenţează viitorul.

Din perspectiva unui funcţionar detaşat la Bruxelles (2008) pot spune că România a evoluat în ultimii 5 ani. Ţara noastră conştientizează că are un număr important de voturi în Consiliul European şi are o voce puternică la masa negocierilor, atât la nivel tehnic, cât şi la cel politic. „Coordonarea” este cuvântul cheie pe care România l-a înţeles şi acţionează în consecinţă (vezi crearea grupului Prietenii Coeziunii la iniţiativa Bucureştiului). Comunicarea continuă a Reprezentanţei Permanente a României pe lângă UE cu ministerele de resort şi coordonarea acestora duce la conturarea unei poziţii coerente a României la nivel european, lucru care îi oferă credibilitate şi îl face un partner de încredere în cadrul negocierilor. (în cadrul Consiliului se formează alianţe între statele membre, pentru obţinerea intereselor naţionale).

Dacă la nivelul administraţiei publice, afacerile europene sunt şi devin un subiect din ce în ce mai important, un subiect care face parte din administraţia românească (crearea unei structuri guvernamentale dedicate afacerilor europene), din perspectiva unui expert în comunicare, consider că promovarea imaginii şi obiectivelor României este extrem de importantă. Trebuie să recunoaştem că imaginea României nu s-a schimbat suficient în ultimii ani. Este greu să schimbi mentalitatea cuiva sau un stereotip bine înrădăcinat. Statutul de stat membru a adus şi un interes ridicat al europenilor de a cunoaşte şi descoperi România. Trebuie să profităm de acest interes prin organizarea evenimentelor de diplomaţie publică (prezentări de ţară, promovarea culturii şi tradiţiilor, organizarea de spectacole, concerte, expoziţii şi conferinţe), pe care Reprezentanţa Permanentă le organizează cu regularitate.

Consolidarea poziţiei României în cadrul instituţiilor europene şi îmbunătăţirea imaginii acesteia la nivel european sunt succese ale României în cei cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană.



duminică, 1 iulie 2012

Dan LUCA – “on air” la Radio Cluj

Cu ocazia recentei vizite în ţară, am avut plăcerea să particip la o emisiune a Radio Cluj, pe tema – “Clujul văzut de la Bruxelles”. Am avut astfel prilejul să accentuez teme importante aflate sub lupa Bruxelles-ului, precum situaţia Greciei sau cea a tinerilor din statele europene.


În privinţa României la Bruxelles, trebuie înţeleasă importanţa lobby-ului pentru legislaţia europeană, cu accent pe acele teme ‘mărunte’, prea puţin mediatizate. România trebuie să treacă de starea de ‘asistat’ şi să fie mai dinamică. Trebuie să ne jucăm poziţia de a şaptea putere politica europeană, să calibrăm sistemul naţional la cel comunitar.

După cum spunea şi Anda Ghiran, specialist marketing în cadrul unei companii din domeniul energiei verzi, prezentă şi ea în studio, comunicarea este încă o problemă. Este importantă traducerea problemelor de pe agenda europeană pe înţelesul cetăţenilor, şi aici intervine şi rolul actorilor industriali, dar şi institutionali.

La nivelul UE sunt 4 milioane de joburi neocupate, este clar deficitul de competenţe – universităţile produc, însă nu sunt experţi pregătiţi pentru a ocupa aceste posturi. Şi aici cerinţa este dezvoltarea colaborării între sectorul privat şi cel academic.

În acelaşi context, Clujul trebuie să se deschidă, să fie un adevărat lider la nivel regional.

Mulţumesc încă o dată pentru invitaţie realizatorilor!

Dan LUCA / Bruxelles



Andreea GULACSI – “UE – România - Evoluţie”


La 5 ani de existenţă, blogul “Casei Europei” grupează peste 1.000 de mesaje postate. Pentru a marca această dublă aniversare şi pentru a da mai multă informaţie celor peste 60.000 de cititori, doresc să dau vizibilitate unor idei formulate de experţii în domeniul afacerilor europene din Bruxelles. Concret, am invitat o serie de prieteni în a scrie scurte articole pe tema “UE. România. Evoluţie”. Menţionez că materialele se publică sub semnătura autorilor.

---

Înainte de a începe să scriu acest articol m-am întrebat: să scriu despre politică? S-a scris mult, şi bine şi rău. Să scriu despre percepţia mea ca român trăind la Bruxelles despre ‘România în UE’? Sigur aş fi subiectivă şi s-ar pierde neutralitatea opiniei.

Ce ar fi însă să vorbim despre cultura în contextul UE-România-Evoluţie?

Înainte de a intra în UE am avut tot timpul senzaţia când vorbeam de România că vorbeam despre o ţară un pic ‘exotică’. Nu geo-politic. Se ştiau detalii despre revoluţie, despre imaginile din Bucureşti, despre casele de copii, despre politica turbulentă autohtonă. Exoticul începea când vorbeam despre Braşov – de unde sunt, despre muzică, despre literatură, despre tradiţiile noastre, despre bagajul nostru istoric. Mirarea mea era că discuţiile culturale despre alte ţări – Italia, Franţa – erau pe atât de naturale cât şi uzuale, iar noi – românii – evitam să ne mândrim cu bogăţia nostră culturală.

Am intrat în UE. S-au deschis căile de comunicare pe mai multe nivele. Politic am devenit mai vizibili dacă încă nu activi. Cultural însă am deschis o uşă spre o ţară care nu era cunoscută, înţeleasă vizitată. Îmi aduc aminte vorbind la un vernisaj despre arta modernă, printre care şi despre sculptori. Cu binevoie, un belgian mi-a sugerat un sculptor francez foarte interesant … Bran-co-si. Am întrebat ‘Brâncuşi’? Exact!

Încet dar sigur anecdotele de felul acesta au scăzut. Am câştigat Palme d’Or. Un film românesc – poate nu neapărat desprins de politicul vieţii ante-’89 – dar filmul, regizorul, actorii, toţi români. Apoi au început expoziţiile – Grigorescu la Bruxelles, arta comică română la Muzeul Bandei Desenate. Au început lansările de carte – Cărtărescu în flamandă. Încet dar sigur ‘exoticul’ s-a transformat în descoperirea unui nou membru UE. Aşa cum şi noi, românii de la Bruxelles descopeream la început alte ţări UE nu neapărat prin politică, dar prin particularităţile ţărilor respective.

Evoluţia pentru mine nu este numai politică. Din contră, motiv pentru care nu vreau să mă lansez aici, poate politic nu am evoluat. Nu suntem însă nici prima nici ultima ţară UE în această de-voluţie. Însă cultural avem o bogăţie unică pe care am putea clădi o evoluţie a imaginii ţării noastre. Discuţiile la Bruxelles sunt zilnic politice. Poate e timpul când vorbim de România să vorbim şi despre ce este diferit, specific, al nostru. Pozitiv. Glumeam cu prieteni englezi că ‘what is good enough for Prince Charles, is good enough for me’ – dar oare gândim aşa? De la începutul evoluţiei – post-89, post-UE – o generaţie întreagă s-a maturizat, care este noua carte de vizită a României. Sper ca evoluţia să devenim noi, şi încet să ne vedem aşa cum ne văd ‘străinii’: UE – România. Punct.

Andreea Gulacsi