miercuri, 9 septembrie 2009

România - ţara cu ciclu electoral de 6 luni


În general un ciclu politic este de 4 ani, în care cei aleşi au timp să preia mandatul, să implementeze cele propuse în campanie şi să îşi pregătească eventuala realegere. Alegerile pentru Parlamentul European se desfăşoara chiar cu o frecvenţă de 5 ani, iar în unele ţări acest ciclu electoral este de 6 ani (vezi alegerile locale în Belgia, de exemplu).

Puţini subliniază însă că în România avem de câţiva ani buni un “ciclu electoral” de 6 luni. Asta duce la o campanie electorală permanentă, cu un electorat buimăcit de atâtea oferte “împachetate” la comandă.

Am avut în noiembrie 2007 alegeri pentru Parlamentul European, apoi în iunie 2008 cele pentru primari, Consilii Locale şi Consilii Judeţene, pentru a termina anul în forţă cu alegerile pentru Parlamentul României (noiembrie 2008). Iar în 2009 am continuat: europenele din iunie şi acum prezindenţialele din noiembrie.

Fiecare confruntare este decisivă, chiar “mortală” (desigur din punct de vedere politic) pentru liderii politici. Fie că e preşedinte de partid la nivel naţional, judeţean sau chiar comunal, poate să “zboare” dacă nu “scoate scor“ peste “scorul naţional” al partidului. Şi atunci ce vede un electorat? Îl vede pe preşedintele partidului peste tot, de la comunale la europene, de la naţionale la Preşedenţie. Parcă e puţin prea mult. Iar experţii concluzionează că în alegerile europene nu sunt dezbateri europene, ci se ating doar subiecte naţionale. Parcă pentru alegerea Preşedintelui României sunt doar teme despre competenţele acestuia. Sau la locale toate subiectele aveau relevanţă la acel nivel.

Sistemul devine o “varză”, cu multe alegeri, cu lideri buni la toate. Şi nu e în beneficiul nici a politicienilor şi nici a celor care trebuie să voteze. Nu e nici un interes să avem în România alegeri non-stop la 6 luni.

Soluţia? E o combinaţie de reformă dublă. Am scris mult despre reformă (sau evoluţia UE), în care ne trebuie mecanisme de a avea alegeri cu adevărat europene. În acelaşi timp, trebuie, la nivel naţional, o sincronizare a unor alegeri cu cele europene. O părere personală, cred că electoratul român trebuie să fie chemat la urne pentru:

Alegerea primarului şi a Consiliului Local, cu mandat de 4 ani;

Nou: Alegeri la nivelul regiunilor de dezvoltare – acestea să se desfăşaore o dată la 5 ani, simultan cu alegerile pentru Parlamentul European (aşa cum este de exemplu cazul Belgiei);

Alegeri pentru Parlamentul României, cu mandat de 4 ani.

Cred, în actualul context de cultură politică românească, că România are nevoie de un mecanism de alegere a Preşedintelui ţării de către “Parlamentul României extins”, în sensul celor două Camere, la care se adaugă “a treia Cameră” şi adică parlamentarii europeni români. Iar mandatul poate să rămână 5 ani, fără nici o problemă.

Dan LUCA / Bruxelles

Un comentariu:

Anonim spunea...

Dan, interesante remarcile tale. Doar un punct as dori sa subliniez: cred ca in Ro, e important sa comasam alegerile cat mai aproape una de cealalta. Prin alte cuvinte, daca tot trebuie ''sacrificat'' un an electoral, atunci sa facem in asa fel incat toate alegerile sa aiba loc in acelasi timp. Mandatul parlamentar de 4ani si cel al Presedintelui de 5, nu fac decat sa blocheze 2 ani (din ciclul de 5) in care energia si atentia clasei politice sa se indrepte catre lupta politica/electorala si nu catre guvernare. Exemplul anului acestuia de criza - cand ar fi fost foarte mult de munca - cred ca e mai mult decat elocvent; in schimb nu am avut decat un an ''blocat'', iar consecintele intarzierilor de tot felul abia incep sa se faca resimtite. Stim bine ca, in bunul obicei romanesc, avem nevoie de foarte mult timp pt a gasi 'consens' politic (pt aliante, pt guvernare, pt programe samd). De aceea ar fi binevenita, consider eu, o reforma in care toate alegerile sa aiba loc deodata (locale, parlamentare, euro-parlamentare) si prezidentiale, mai ales in cazul in care presedintele va fi ales de cetateni (dar si daca el va fi numit de Parlament,caz in care tot e nevoie de negocieri, consens samd). In acest fel, scapam rapid de o etapa care la noi in tara e caracterizata de multa efort, energie, ''galagie'' si - in genere - (semi)paralizarea guvernarii. Dupa care, odata cartile facute pe toate nivelurile politice, se poate trece la treaba.