Percepţiile ne duc în eroare de multe ori, iar ceea ce pare evident devide îndoielnic dacă studiem cu atenţie problema. De exemplu în lumea constuctorilor de maşini avem o asociaţie foarte puternică – ACEA – cea a constructorilor de maşini şi una mai puţin impozantă – CLEPA – cea a producătorilor de componente pentru constuctorii de maşini (mai mult despre aceste asociaţii în mesajul din aprilie 2008). Ceea ce este interesant de reţinut că 80% din cercetare şi inovare provine din industria de gen “CLEPA” şi nu din cea de gen “ACEA”.
“Giganţii nu se ocupă de inovaţii. Marile corporaţii nu produc mereu sinergii, aşa cum ni se spune. Şi nici nu fac mereu economii la scară mare, şi nici nu sunt mereu eficiente - dovadă că o serie de astfel de companii au trebuit să fie salvate de la prăbuşire de guvernele lor” – idee prezentată într-un interesant articol al revistei „Forbes România”.
Că sunt puternici şi ajutaţi de guvern, graţie unor activităţi de lobby mai mult sau mai puţin transparent, asta e o poveste care circulă de multă vreme. Ceea ce este însă dureros este faptul că cercetarea şi inovarea sunt prea puţin susţinute, şi din păcate tocmai acolo unde se derulează intens, iar corelarea dintre acestea şi aplicarea în producţia industrială se realizează foarte greu, câştigurile financiare fiind puse mereu în faţa celor pe care le-ar putea avea consumatorii.
Totuşi într-o lume în care “noutatea” primează să nu ne mire detronarea marilor corporaţii de către nume de care nu am auzit până acum. Cei mari au crescut tot făcându-şi bine treaba pe anumite nişe. Inflexibilitatea şi incapacitatea de adaptare înseamnă moartea companiilor.
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu