Dan LUCA – editorial în Făclia: “Capsula timpului clujean”

Semnez astăzi în Făclia un articol despre cum era viață de student în Cluj acum 30 de ani. 

 

Acum 30 de ani, mă zbenguiam în Clujul universitar și împreunã cu “gașcă din anii ’90” eram parcă stăpânii lumii. Ca un joc imaginar, dacă am deschide o capsulă a timpului, am regăși în ea elementele care ne-au marcat tinereţea. Vorbim aici de locuri memorabile, precum restaurantul ˝Patru mese˝ sau Gaudeamus, ne amintim de discoteca Bianco & Nero, Clubul Farma sau Student Club, de muzica ce încălzea chefurile din sălile de lectură sau barurile de pe strada Piezişa.

 

Reperele noastre de atunci erau Casa de Cultură a Studenților, Filarmonica de Stat cu concertul de vineri și Teatrul Național cu piesa de sâmbătă seara. Așteptam trupa Bum de la Mecanicã ca pe pâinea caldă, cel mai tare spectacol clujean al acelei perioade. Iar când echipa de baschet băieți juca cu Ghiță Mureșan eram în galeria de la Sala Sporturilor “Horia Demian”. Citeam cărțile lui Mircea Eliade și ascultam muzica lui Dr. Alban, iar când aveam o zi de naștere ne luam sacoul păturică de diverse culori și mocasinii negri.  

 

Clujul era prăfuit și aglomerat, nu se putea sta la o terasă decât prin campusul studențesc. Taxiurile erau și atunci accesibile, foarte puțini tineri aveau maşini personale. Sub 10% dintre studenţi lucrau atunci. A găși un loc de muncã, în paralel cu facultatea, nu era recomandabil. Să fiu sincer, revăzând puțin acest subiect, nici nu prea erau joburi studențești în acea perioadã. Nu se crease încã mecanismul de cerere şi ofertã.

 

Meniul restaurantelor clujene era deosebit de limitat. Ciorbele, grătarul și cartofii prăjiți erau baza. Nu aveam încă pastele, salatele, nici măcar fast food-urile. Sã nu uitãm cã primul McDonald’s s-a deschis la Cluj doar prin 1996, dacã nu mã înşel.

 

Erau puțini străini la Cluj atunci, ceva studenți greci pe la Medicină și mici organizații non profit care începeau să între pe piață. Asclepios, vã mai amintiţi? Călătoream puțin în stăinătate, iar în vacanțele de varã mergeam la Costinești, și ce atmosferã era acolo! De Revelion eram la munte, dar ne calculam bine banii fiindcă nu era tot timpul ușor de găsit ceva pe placul nostru. Petreceam mult timp la Beliș și Valea Drãganului, locuri accesibile și perfecte pentru profilul strudenţesc. Nu era însă o ieșire în fiecare week end, era mai mult ceva lunar, în cel mai bun caz.

 

Cum comunicam între noi fără telefoane mobile? Să fiu sincer, dacă am transporta în timp un tânăr de acum în anii ’90 s-ar bloca constant. Cum puteai să îți dai întâlnire atunci ? Sunai de pe telefonul fix la poarta unui cămin studenţesc și aici îți răspundea portarul. Dacă te știa, ieșea din incintã și urla cu forţã ceva de genul ˝Maaaarius, camera 805, LA  TELEFON !˝ Dacă aveai norocul, te auzea și după ce cobora cele 8 etaje venea la aparatul de la parter.

 

Altă povestire, cu iz de anecdotă. Ajungeai la mare după o noapte de tren la clasa a doua și căutai să dai un mesaj acasã, sã zici că ai ajuns cu bine. Te înarmai cu monede de trei lei, abordai un aparat telefonic stradal și îți încercai norocul. Zic asta fiindcă în general telefoanele nu funcționau sau ˝mâncau fisele˝. Plus că de fiecare dată era o coadă în spatele tău cu persoane care îți sugerau cu privirea să treci la subiect că sunt și alții care vor să apeleze de la același aparat.

 

Anii ’90 au fost interesanți și au fost frumoși la Cluj. Fără griji, că asta este tinerețea ! E școala vieții cum zicea cineva, dar asta fiecare o simțim pe propria piele, indiferent de locul în care ne aflãm ! Urez tuturor să profite de viață și să poatã deschide o capsulă a timpului, fie ea chiar clujeanã în anul 2052.

 

Dan LUCA / azi, mai mult la Cluj decât la Bruxelles

 

 

Opinie în Ziarul Financiar: Sistemul european Spitzenkandidaten nu va avea un impact în 2024

 

Împreună cu Doru Frantescu de la VoteWatch Europe, am publicat astăzi în Ziarul Financiar o analiză asupra alegerilor europene din 2024 și despre cum se vor alege liderii europeni în doi ani.

 

 

În documentul de referință “Orientări politice pentru următoarea Comisie Europeană 2019–2024˝, Ursula von der Leyen, referindu-se la democrația europeană, menționa „Cred cu tărie că trebuie să îmbunătățim sistemul Spitzenkandidaten (competiția liderilor) la nivel european”. Nu se făcea însă nici o referire la alegerile primare europene. 

 

Începând cu alegerile europene din 2014, a fost lansat la nivelul Uniunii Europene conceptul de alegeri primare europene, urmat de sistemul Spitzenkandidaten. Rezultatele celor două ediții e greu de estimat din punct de vedere al democrației europene, dar cu siguranță comunicarea europeană a făcut un pas înainte. În 2014 mecanismul a consolidat alegerea președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. În 2019 însă, cel care a clamat victoria, Manfred Weber, nu a obținut poziția de vârf a executivului european. Lovitura a venit  chiar din partea partidului sãu PPE, iar candidatul aprobat de Consiliu și votat de Parlementul European a fost paradoxal de aceeași naționalitate cu el. 

 

Întrebare este acum, ce sistem Spitzenkandidaten vom avea pentru alegerile din 2024 și – poate și mai pertinent – cum acesta va influența alegerea liderilor europeni ? Să nu uităm, pe lângă poziția de președinte al Comisiei Europene, vara lui 2024 va aduce și un nou președinte al Consiliului European.  

 

Am avut trei ani grei și crizele de tot felul lovesc în continuare sistemul european. Pandemia a consolidate nevoia de realism la nivel european, iar războiul din Ucraina a apropiat țările din Uniunea Europeană.

 

Deși Comisia Europeană menționează doar Spitzenkandidaten, e greu de imaginat acest sistem fără alegeri primare la nivelul partidelor politice europene. Problema care a fost, de exemplu în 2019, că șapte partide politice europene au propus unul sau mai mulți candidați pentru președinția Comisiei Europene. Propunerile și nomilalizarile fără alegeri este ceea ce aduce Uniunii Europene o imagine de lideri nealesi care conduc destinele Europei. Dacă dorim să avem credibilitatea sistemului Spitzenkandidaten e nevoie să avem alegeri primare la nivelul partidelor politice europene. Modelul american poate încă să inspire un mecanism realist și de impact. Lejeritatea partidelor europene în alegerea candidatului în 2019 a dus la un fiasco, întâlnirile liderilor “numiți, nealesi” fiind tratate cu multă superficialitate. Poate nu întâmplător această mimare a democrației a dus la decredibilizarea candidatului propus de sistemul Spitzenkandidaten și neacceptarea sa apoi că președinte al Comisiei Europene. 

 

Pentru a analiza evoluția sistemului de alegeri, vom realiza o predicție a componenței Parlamentului European după alegerile europene din 2024. Următoarele proiecții se bazează pe cele mai recente sondaje de opinie publică, ținând cont de sistemul electoral al fiecărei țări.

 

La nivelul European Parliament avem următorul rezultat, vizibil în tabelul următor.

 

EPG	Projected Seats 2024	Current seats	Gains/ Loses
EPP	160	176	-16
S&D	140	145	-5
Renew	94	103	-9
ECR	79	64	15
ID	64	65	-1
The Left	51	39	12
Greens /EFA	48	71	-23
NI (right-wing)	30	22	8
NI (centre)	22	6	16
NI (left-wing)	16	14	2
NI (no-vax)	1		1
Total	705	705	0

 

 

Principalele concluzii sunt:

 

Centrul politic (Partidul Popular European, Renew și Social & Democrați) urmează să se micșoreze și mai mult, cele mai mari grupuri pierzând locuri. În timp ce PPE ar rămâne cel mai mare grup, decalajul dintre grupul de centru-dreapta și social-democrații va continua să se reducă și mai mult. În special, există câteva partide centriste noi care sunt încă fără afiliere și care pot fi preluate de grupurile centriste. Este cazul partidelor premierului bulgar Kiril Petkov, prim-ministrului sloven Robert Golob și fostului prim-ministru slovac Peter Pellegrini, printre alții.

 

Se estimează că tabăra naționalistă va câștiga semnificativ. Deși nu se așteaptă ca ID (Identitate și Democrație) să crească, din cauza performanței mai slabe a membrilor italieni și germani, ECR (Conservatori și Reformiști) ar câștiga teren substanțial, datorită creșterii Fratelli d'Italia, Vox și AUR românesc (presupunând că se va alătura ECR). În plus, ar există aproximativ 30 de membri de dreapta neafiliați care s-ar putea alătura oricăruia dintre aceste două grupuri (sau potențial noi). Este cazul partidelor neafiliate în prezent, cum ar fi Fidesz, dar și a unor partide noi precum Reconquête lui Zemmour.

 

În schimb, tabăra de stânga ar pierde teren în general, în ciuda revenirii social-democraților. Acest lucru se datorează performanței mai slabe estimate a Verzilor în comparație cu rezultatele puternice ale acestora în 2019, când problemele climatice erau în fruntea agendei politice. Cu toate acestea, este, de asemenea, important de menționat că Verzii tind să aibă rezultate mai bune la alegerile europene decât la sondajele naționale, așa că este probabil că cifrele actuale să le subestimeze impactul. Se preconizează că Stânga va câștiga un număr mare de locuri, în principal din cauza scorului actual puternic al partidului lui Mélenchon în Franța, care compensează sondajele mai slabe ale altor partide de stânga, cum ar fi partidul german Linke.

 

 

 

E interesat de estimat și componenta Consiliului la momentul votului pentru următorul președinte al Comisiei Europene, imediat după alegerile europene.

 

Proiecțiile noastre arată că raportul de putere în Consiliu în 2024 va fi relativ apropiat de imaginea actuală, deoarece multe țări nu au alegeri legislative programate înainte de 2024, iar guvernanților în funcție le este mai ușor să fie realeși în comparație cu perioada de post-criză economică. Liderii în funcție au câștigat până acum 4 din 5 alegeri în 2022 (Portugalia, Malta, Ungaria și Franța) și cu majorități parlamentare mari. Până acum, doar guvernul sloven mai puțin popular al lui Janez Janša a fost demis din funcție în 2022.

 

Deși ne așteptăm ca alți lideri naționali actuali să fie realeși până în 2024, vor exista în continuare curse foarte strânse al căror rezultat ar putea avea un impact semnificativ asupra viitorului echilibru de putere în Consiliu. Alegerile din Italia și Spania vor fi un test cheie pentru forțele naționaliste în ascensiune și eforturile acestora de a formă majorități mai conservatoare. Conform cifrelor actuale, forțele de dreapta din Italia și Spania sunt proiectate să câștige, dar diferențele dintre blocurile din Spania sunt foarte mici, așa că nu ne-am aștepta la o mare majoritate în niciun caz. Este, de asemenea, probabil cã Grecia să fie aprig disputată și ar putea fi necesar mai mult de un singur rând alegeri pentru a conduce la o majoritate funcțională.

 

Rezultatul viitoarelor alegeri din țările nordice este probabil să fie strâns, deși actualii social-democrați par să fie într-o poziție mai bună de a-și păstra majoritățile în comparație cu colegii lor de partid din țările din sudul Europei, cu posibila excepție a Finlandei. Este esențial pentru socialiștii europeni să păstreze guvernele acestor țări pentru a-și păstra influența în Consiliu.

 

Nu în ultimul rând, alegerile poloneze ar putea fi, fără îndoială, cele mai de impact, deoarece partidul de guvernământ Lege și Justiție se preconizează în prezent să-și piardă majoritatea legislativă. Cu toate acestea, opoziția va trebui să alcătuiască o coaliție foarte diversă pentru a demonta guvernul PiS, ceea ce va necesita eforturi considerabile din partea diferitelor familii politice care alcătuiesc tabăra de opoziție poloneză. O potențială înfrângere a conservatorilor polonezi ar putea compensa câștigurile probabile ale forțelor conservatoare și naționaliste din alte părți (și mai ales în Europa de Sud).

 

 

 

Există subiecte care pot influență dinamica instituțională, dar și opinia cetățenilor pentru votul din primăvară lui 2024. Totuși, concluziile Conferinței asupra viitorului Europei, lista transnațională, discuția despre schimbarea tratatului european și nici măcar proiectul Comunitatea Politică Europeană a lui Macron, nu vor afecta masiv intenția de vot. 

 

Pornid de la aceste premise, poziția de președinte al viitoarei Comisii Europene se joacă, sau cel puțin pare că este încă pe masă. Desigur PPE va forță o realegere a Ursulei von der Leyen pentru încă cinci ani. Din această cauza PPE nu va propune un sistem al alegerilor primare europene foarte agresiv, preferând să lase alte partide politice să preia o eventuală inițiativã.

 

Desigur, este de urmărit abordarea acestui subiect de către PES. Există nevoia unui lidership european la nivelul Stângii, iar alegerile europene sunt un bun prilej de capitalizare a notoritatii dacă avem un sistem democratic, inclusiv, lansat din timp. 

 

La nivelul țărilor mari europene avem abordări diferite. De exemplu, Germania nu are un interes în schimbarea președintelui Comisiei Europene, acordul de guvernare prezent permițând susținerea unei persoane care nu face parte din arcul guvernamental actual.

 

La nivelul Franței, avem un președinte Macron care dorește să crească scorul electoral al liberalilor europeni. Cel mai probabil va există un joc pro-activ pe segmentul alegerilor primare, dar e important să apară liderul carismatic unei astfel de abordări. Desigur un lider european care nu îi facã umbrã actualului preşedinte francez.

 

Spania poate să fie cheia alegerilor primare, mai ales că premierul Pedro Sanchez are potențial să devină liderul incontestabil al Stângii Europene dacă va recâștiga alegerile spaniole din 2023. Problema este că aceste alegeri se organizează târziu, doar spre sfârșitul anului, dând foarte puțin spațiu de manevră pentru impactul structurat la nivel european.

 

În acest context, apare și poziția de președinte al Consiliului, care intră în algoritmul numirilor în funcții de top european în 2024. Cel mai probabil Ursula von der Leyen va câștiga, la luptã, un nou mandat de președinte al Comisiei Europene, dar PPE va ceda fie liberalilor, fie socialiștilor, poziția de preşedinte al Consiliului.

 

Toate aceste mesaje duc la concluzia că alegerile primare și sistemul Spitzenkandidaten nu vor găși un suport real, fiind şi în 2024 doar un exercițiu marginal, apreciat mai mult de cãtre experții europeni decât de cetãţeni.

 

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Tech.eu Summit la Bruxelles

Fantastică senzația de a participa din nou la o conferință în format fizic, la Bruxelles. Pe 17 mai 2022 am fost prezent la prima ediție a Tech.eu Summit, iar gândul mă trimite la o inițiativã asemănătoare a capitalei europene de a lansa European Business Summit în 2000.

 

Politicienii au acordat o atenție specială evenimentului, atât Marya Gabriel, comisar european pentru inovație și educație, cât și premierul belgian Alexander De Croo, petrecând mult timp cu participanții. Foarte dezinvoltă în prezentarea sa și Zara, tânăra de 19 ani pe care v-o amintiți cu siguranță, cea care a efectuat recent, singură, un tur de glob în avion.

Sute de participanți la eveniment, dar am constatat o masă critică de Venture Capitals, majoritatea experților veniți de la Londra.

Interesante discuții despre ITiştii din Ucraina și posibilitatea ucrainienilor de a lucra acum fără viza în UE.

S-a accentuat rolul mentorilor în a acompania start up-urile, mai ales suportul necesar fondatorilor de primã companie.

Mult optimism și mă bucur să constat prezența a Cluj IT cluster la eveniment în calitate de partener al evenimentului. Să urmeze o ediție clujeană Tech.eu Summit?

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – nou editorial în Făclia: “Clujul, India şi Mircea Eliade”

Revin astăzi, 17 mai 2022, cu un nou editorial semnat în cotidianul clujean Făclia. 

 

Timpul alianțelor strategice este din nou de actualitate. Războiul din Ucraina ne face să analizăm cine sunt “prietenii americanilor”, dar și cei care sunt de partea Moscovei. Dacă comparăm cu sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, pe continentul european linia de demarcație între cele două blocuri s-a mutat puternic spre Est, dar impactul este și la nivel global.

 

China s-a dezvoltat enorm în ultimii 75 de ani, ceea ce îi permite să aleagă cam ceea ce doreşte, chiar și neutralitate sau neîncolonarea în vreo tabărã. Desigur are interesul să joace astfel, dar ideea este că poate.

 

Sub deviza “dacă nu sunteți cu noi, sunteți împotriva noastră”, se încearcă o reevaluare a relațiilor bilaterale cu anumite țări provenite din așa zisă alianţă BRICS, adică Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud. Aici apare un caz deosebit de interesant, pe care permiteți-mi să îl prezint. India este o țară care are populația numeric precum China, dar nu este așa de dezvoltată economic. Uniunea Europeană încearcă să se apropie de India, iar recentele dezvoltări și vizite confirmă fără doar și poate această abordare.

 

De ce să nu anticipăm și noi, la nivel românesc, ce ar însemna apropierea Bruxelles-ului de New Delhi ? Indienii au o reputație de experţi în IT și dacă discuți cu cei ajunși prin Europa îți vor explica presiunea familie pe tânărul indian de a urma o școală în acest domeniu. Să nu uităm însă cã indienii, proveniți dintr-o fostã colonie britanică, vorbesc bine limba engleză, chiar dacă accentul este un punct la care se mai poate lucra.

 

Aici încep să se lege lucruri, în care România are o școală bună de IT, iar Clujul este chiar cuibul ITist cel mai vizibil. Putem avea anumite relații oportuniste, benefice ambelor părți ?

 

Dacă putem totul într-un posibil parteneriat UE-India, e important de la început să acţionăm ca membru UE. Să înțelegem că orice program bilateral în domeniul educațional poate să aibă avantaje enorme la nivelul statelor. Dacă sunt burse guvernamentale pentru tinerii indieni pentru a studia în UE, aceștia pot învață mecanismul instituțional european și la Cluj sau pot să studieze comunicarea guvernamentală şi la București.

 

România are o experiență în astfel de abordări, cazul studenților moldoveni este mai vizibil, dar să nu uităm că încă înainte de Revoluție amfiteatrele românești erau deja pline de studenți greci sau arabi veniți la Facultatea de Medicină. De data aceasta însă trebuie o abordare internațională, cu programe în limba engleză. Nu putem avea povestea cu anul pregătitor, în România, pentru a învață limba română.

 

Clujul universitar are un potențial enorm și un semnal pe această direcție poate să prindă rapid atât la nivelul politic românesc, dar și pe palierul european. Important este să existe un program bilateral educațional în care tinerii indieni să beneficieze de studii în Europa.

 

Să nu uităm și reciprocitatea, mulți români ar dori să calce pe urmele lui Mircea Eliade pentru a descoperi cultura indianã la ea acasă. Chiar şi o idee, de ce sã nu lansãm aceastã cooperare şi sã numim programul dupã numele marelui scriitor român ?

 

Dan LUCA/ Bruxelles

New ideas about European construction

This year, the 9^th of May brought together geopolitical messages from the past, the present, but also from the future. The victory over Nazism in 1945 was mentioned, seen through the lens of Moscow, but also through those of European countries. As we all know, on the 9^th of May we celebrate Europe Day, and this year was different. The war in the Ukraine has brought us closer to European values. Launched a year ago, the Conference on the Future of Europe culminated on May 9, 2022. In the context of the French EU Presidency, in Strasbourg, in the plenary of the European Parliament, the newly re-elected French President presented some ideas about the future of the Union.

 

We are very interested in this debate, which often seems philosophical and distant from the citizens. Since the beginning of May, there has been talk of a possible revision of the European Treaty. Immediately, just a few days later, two groups of EU member states polarized. Some mentioned that it was important to clearly understand the need for this complicated procedure before launching revolutionary scenarios.

 

The idea of ​​a Political European Community, a concept first presented by Emmanuel Macron, moved the European system. It is good to see the details of this construction, parallel or not to the EU, a kind of waiting room for EU accession or not. Specific reference was also made to certain policies that should be addressed in this structure, such as defense, energy, transport and infrastructure. In the context of the war, any mention of a European defense policy is of the utmost interest. Maybe that's why even the United Kingdom was included as a possible member of this political structure. It is interesting to note the reaction of the British to this invitation.

 

We wonder, of course, how this project is viewed in the Balkans. Many will see it as a bureaucratization, even a postponement, of EU membership. Experts claim that the Eastern Partnership itself was a construction along the same lines… Let's ask Ukrainians or Moldovans about the usefulness of such cooperation. But let's not forget Norway, Switzerland and - of course - Turkey.

 

Few still remember in the early 1990s the idea that the countries of Central and Eastern Europe, newly liberated from the Soviet yoke, should form an alliance of their own, like the EU2. I am very glad that this idea was not followed, and we now have the opportunity to unite the continent through a single European Union.

 

Future developments will certainly bring us more information over the coming months about a European Political Community or what we need to change at institutional level in order to have a more efficient Europe. The concept of European strategic autonomy is accelerating and we will gradually have sectoral analyses such as ˝the contribution of the automotive sector to a stronger Union˝. In this context, the mechanism of the European industrial champions will most likely be relaunched, on a classic France-Germany development axis, following the model of the aerospace company Airbus.

 

We will be discussing more and more about European strategic sectors, be they health, the food supply chain, energy or security and defense cooperation. We will start talks on European relations with countries such as India or the big countries in South America. Everything is pragmatic, economic and political.

 

We will have spicy, probably controversial, discussions about nuclear power and shale gas exploitation in Central Europe. But we will talk realistically about national interests in a well-articulated European ensemble.

 

Dan LUCA / Brussels