luni, 6 februarie 2023

Dan LUCA contribuție la un articol publicat de Ziarul Financiar: Poate contribui industria românească la “Made in Europe”?


Împreună cu eurodeputatul Victor Negrescu am publicat astăzi un articol în Ziarul Fananciar.

 

---

 

Crizele din ultimii trei ani conduc la situații și provocări noi, prilejuite în special de punerea sub semnul întrebării a unor clauze de cooperare economică la nivel internațional. În noul context, de ˝Europă pragmatică˝, există noi oportunități greu de anticipat în trecut, care necesită acțiuni rapide, mai ales la nivelul statelor membre UE.

 

Pentru a profita de aceste noi tendințe, România trebuie să fie vizibilă în rețelele industriale europene. Apartenența la structura comunitară dă posibilitate sectorului privat românesc să joace de la egal la egal cu organizațiile provenite din statele fondatoare europene. Proactivitatea capitalului naţional e necesară deoarece de multe ori “ne sesizăm” prea târziu, nefiind reprezentaţi la Bruxelles cum se cuvine, informaţional şi ca putere de lobby. Fără o informare promptă juridică, tehnică, economică, e greu de elaborat o poziţie naţională care să poată fi eficientă, ca proiecţie şi acţiune. E foarte important ca şi capitalul naţional să înţeleagă că o ˝abordare europeană˝ nu este o investiţie "în eter”, dar nici una cu impact imediat, ci o chestiune de supravieţuire pe termen mediu şi lung. Dacă nu ştii să anticipezi şi să influenţezi mediul decizional, nu ai un viitor sustenabil, deoarece riști să fi mereu luat prin surprindere. Nu în ultimul rând, reţeaua contează, iar networkingul la nivel decizional dă naştere de multe ori, prin colegi de interese europene, la oportunităţi economice. Se creează punţi de cooperare între capitalul naţional şi cel străin, nişe de export sau de investiţii, se dezvoltă în timp alianţe şi prietenii sustenabile.

 

Trebuie să regândim reprezentativitatea românească în federațiile industriale europene, atât la nivelul funcțiilor de conducere, cât și la cel al experților în fiecare sector.

 

În Bruxelles există peste 3.000 de federaţii industriale europene care îşi promovează interesele. Aproximativ 20.000 de experți lucrează în birourile europene ale acestor structuri asociative. Deși a aderat la Uniunea Europeană de peste 16 ani, România are încă o prezenţă modestă în aceste organizaţii. Maxim 200 de români sunt angajaţi de secretariatele de la Bruxelles, cu o cotă de sub 1% din totalul celor implicați. Dacă analizăm pozițiile de conducere, se observă prezența unor românii chiar și în vârful ierarhiei, dar numărul directorilor este din nou modest, sub cifra de 50.

 

Mai mulți români pot să lucreze în aceste secretariate de la Bruxelles, mai multe asociații românești au acces să devină membre ale asociațiilor europene, dar ceea ce este și mai important este ca membrul român să fie activ în structura europeană. Aceasta înseamnă să urmărească în permanenţă activitatea organizației europene, să aloce resurse umane competente pentru a participa la întâlnirile lunare ale grupurilor tehnice și a candida la poziții de conducere pe anumite tematici în derulare.

 

Este o nevoie acută de a avea asociații industriale românești foarte puternice, prin întărirea capacității administrative a secretariatelor românești de la București. Structurile naționale trebuie să fie reprezentative la nivel românesc, transparente ca formă de guvernare și să fie ancorate la dinamica europeană contemporană. Treptat, prin prezența activă în forumurile europene, se poate dezvolta chiar o agendă pro-activă la nivel sectorial cu propuneri concrete ce pot ajuta la dezvoltarea sectorului chiar la nivelul României. Cea mai bună strategie pentru a promova interesele naționale este convingerea structurii europene de a prelua un subiect de interes pentru țara noastră sau cu impact regional.

 

Parteneriatul public-privat este de notorietate la nivelul UE, iar România instituțională are nevoie să creeze punți de comunicare formală și informală cu sectorul de afaceri românesc. O asociație românească eficientă la nivel european poate da în permananţă semnale despre oportunitățile românești în UE. Prin cooperare, se identifică segmente pentru a dezvolta industria românească, nu doar la nivelul legislației ci și la nivelul mecanismelor financiare. O abordare strategică, realistă, este, de exemplu, cea a dosarului campionilor industriali europeni. Existã și alte inițiative specifice, precum Alianța Bateriilor, demersurile pe cipuri sau cele legate de infrastructura critică digitală. Comisia Europeană inițiază deseori proiecte pilot, dar rareori am văzut România participând printre inițiatori cu un rol determinant.

 

Capitalul francez se mişcă bine cu MEDEF-ul la Bruxelles (patronatul francez), la fel şi capitalul german, fie la comun (BDI), fie individual (la nivel de giganţi industriali, auto şi nu numai). Polonia a știut şi ea să joace perfect cartea de membru al Uniunii Europene. A pregătit administrația ca "țară mare europeană" (acoperă toate dosarele legislative) și a implicat stakeholderii încă din faza negocierii aderării la UE. În România, momentul Președinției Consiliului UE s-a pierdut printr-o abordare prea birocratică și o lipsă evidentă de viziune pe termen lung. Din păcate, rarele ieșiri în evidență ale României se datorează unor reușite personale, nicidecum unor mecanisme structurale după modelul altor state mai consolidate.

 

Se vorbește tot mai mult despre nevoia de autonomie strategică a Uniunii Europene, în sensul în care să reușim să dezvoltăm un plan european de capacitate de producție autohtonă, pe sectoarele cheie: fie sectorul digital, fie sectorul industriei de apărare sau alte sectoare cheie. Întărirea capacității federațiilor industriale românești poate să ducă la o abordare mai pragmatică a pieței unice europene, pentru a beneficia consistent de noul proiect “Made in Europe” susținut puternic de motorul franco-german.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu: