Dan LUCA – la TVR1 – despre războiul din Ucraina

Astăzi, 9 aprilie 2022, am fost din nou invitat la emisiunea “Europa mea” de la TVR1.

 

Am analizat impactul crizei ucrainiene asupra construcției europene.

 

Emisiunea se poate vizualiza în integralitate AICI.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – articol în EURACTIV.ro: “Construcția europeană în contextul crizelor”

Pentru cei interesaţi de impactul crizelor politice din ultimii 25 de ani asupra construcţiei europene, vã recomand articolul publicat de mine astãzi în EURACTIV.ro.

 

În ultimii 25 de ani am asistat la diverse crize, unele cu impact puternic asupra sistemului european. Piața afacerilor europene a fost de fiecare datã foarte sensibilã la aceste fenomene. Câteva exemple merită amintite, retrospectiv.

 

A fost marți, 11 septembrie 2001, când întreaga activitate de la Bruxelles a paralizat. Toatã lumea punea întrebãri și lansa scenarii cum acest eveniment major va schimba lumea. „Frica de mișcare” era expresia ce definea situația de atunci.

 

Frica de a deschide scrisori pentru a nu fi infestate cu antrax, frica de a cãlãtori cu avionul, frica de a te exterioriza. Dupã ce aviația americanã (și britanicã) a atacat talibanii pe 7 octombrie 2001, situația s-a mai relaxat, dar totuși câteva luni a fost greu sã interactionezi pe subiecte de politici sectoriale în capitala Europei. 

 

Primãvara anului 2005 ne-a adus o crizã atipicã, demnã însã de menționat. Întreaga Europã a fost șocatã de dubla respingere a Constituției Europene la referendumurile din Franța și Olanda. Procesul de ratificare ajunsese în impas, iar în iunie 2005 liderii UE au hotărât să înceapă o "perioadă de reflecție” înainte de a decide încotro să se îndrepte după această criză. Simbolic, „Titanicul” european lua apă, dar căpitanii ne asigurau cã nu se scufundă. Procesul construcției europene intra atunci pe un drum lung al „regândirii”, în care „visul european trebuia adus la realitate”.

 

Criza financiarã și economicã a lovit puternic Bruxelles-ul european în 2008. În cazul Uniunii Europene, răspunsul la criză a fost întârziat, dar a fost un exercițiu pentru statele membre, care au fost constrânse să comunice între ele, să facă compromisuri, și să învețe să se exprime într-o singură voce. "Noua voce a Uniunii” era dovada că putem avea acțiuni de anvergură pe plan comunitar.

 

În 2015 au venit în Germania sute de mii de migranți în doar câteva luni. La nivelul Uniunii Europeană acea perioadã este cunoscută ca și criza imigranților. Provocarea migrației în Europa a scos la iveală deficiențe în sistemul de azil al Uniunii. Parlamentul a încercat să combată această situație, propunând reforme ale Regulamentului de la Dublin, care stabilește țara UE responsabilă cu procesarea cererilor de protecție internațională.

 

Criza terorismului a avut un impact enorm asupra afacerilor europene. Cele douã bombe detonate în 22 martie 2016 la Bruxelles au oripilat societatea europeanã. Ministerul de Interne din Belgia anunța atunci că alerta teroristă din țară a fost ridicată la cel mai înalt nivel în urma atacurilor.

 

Tot în 2016, dar în luna iunie, a fost declanșată procedura Brexit, fără îndoială o criză de stil nou pentru Uniunea Europeană. Marea Britanie nu a fost singurul teritoriu pierdut de UE. Groenlanda a aderat la Comunitatea Europeană, ca parte a Danemarcei, în 1973, dar în 1985, printr-un referendum, a părăsit structura europeană.

 

Desigur, cei 50.000 de cetățeni ai Groenlandei joacă un rol cu un impact redus, în timp ce, totuși, a pierde 65 de milioane de britanici a avut un impact de luat în seamã. Uniunea Europeană este o structurã dinamică, atât ca suprafață, dar și ca prerogative legislative. Nu se întâmplă o procedurã asemănătoare la nivelul altor continente, mult mai puțin avansate din punct de vedere al clusterelor politice regionale.  

 

Este încã proaspãtã în memorie primãvara lui 2020, când Bruxelles-ul a fost lovit de criza pandemicã. Există încă multe incertitudini cu privire la pandemia COVID-19: despre amploarea răspândirii sale, severitatea sa în diferite țări, durata focarului și dacă un declin inițial ar putea fi urmat de o recurență.

 

Dar unele lucruri sunt deja sigure: știm că impactul economic al acestei pandemii este deja imens, reducând tot ceea ce am experimentat în istoria recentă. Șocul actual al economiei globale este cu siguranță mult mai mare decât cel al crizei financiare globale din 2008 și este probabil să fie mai sever decât Marea Depresiune.

 

Chiar și cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea, deși au perturbat lanțurile de aprovizionare și au devastat infrastructura fizică și populațiile, nu au implicat restricții privind mobilitatea și activitatea economică în majoritatea țărilor.  

 

Chiar și evenimentul de anul trecut din Statele Unite a avut un impact asupra activității europene. Pe 6 ianuarie 2021, cu ochii pe CNN, Uniunea Europeanã era șocatã de mișcãrile anarhice din capitala americanã. Pânã la învestitura oficalã a lui Joe Biden de pe 20 ianuarie au fost momente de așteptare strategicã.

 

La 21 februarie 2022, după mai multe săptămâni de tensiuni extreme, președintele Vladimir Putin a decis să recunoască drept entități independente regiuni administrative Donețk și Luhansk din Ucraina și să trimită trupe ruse în aceste zone. Această decizie a venit ca urmare a unui vot favorabil din partea Dumei de Stat a Rusiei la 15 februarie. La 24 februarie 2022, Rusia a început invadarea Ucrainei. În Vestul continentului s-a creat o mișcare fantastică pentru a sprijini Ucraina, dar și a țărilor din Est, aflate în prima linie a recepționãrii de refugiați. Simpatia este inspirată din valorile societății europene, dar este accentuată și de un sentiment de vinovăție față de poporul ucrainean.  

 

"Guvernarea globală nu funcționează”, acesta a fost mesajul Secretarului General al Națiunilor Unite, António Guterres, referindu-se la invazia Rusiei asupra Ucrainei. Bruxelles-ul, ca sediu al NATO și al UE, are atenția maximă asupra crizei ucrainiene. Se caută soluții, dar cel mai mult se încearcă acum să existe unanimitatea statelor europene pentru a acționa coerent. Vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, preciza că "Uniunea Europeană nu a avut o strategie față de Rusia, lăsând practic un teren fertil lobby-ului rus pentru acțiuni bilaterale”.   

 

De vreo cinci-șase ani, Uniunea Europeană a lansat un proiect de autonomie strategică. Că a fost președintele american Trump care a început atacuri comerciale, că a fost Brexitul care a regândit unele linii de aprovizionare, că a fost criza pandemică care ne-a arătat că nu produceam nici măcar elastic în Uniunea Europeană, că e pericolul invaziilor militare… Toate acestea  ne conduc la ideea unui stat federal european. Ne întoarcem la teoria blocurilor, în care trebuie să ne cunoaștem resursa și să acționăm împreună. Apărarea europeană, încă sprijinită de forțele americane, va deveni ceva practic fără doar și poate. Sănătatea europenilor, resursele minerale, produsele agricole, aprovizionarea continentului, chiar și un posibil buget euro, devin priorități urgente.

 

E un paradox, dar dacă Uniunea Europeanã își dezvoltă o politică de apărare eficientă, proiectul european devine mult mai tentant pentru țări care nu plănuiau o aderare.

 

Dan Luca este vicepreședinte pentru inovații strategice în cadrul grupului EURACTIV. Conferențiază în universități din Bruxelles și București, fiind și autorul cărții "Mapping the Influencers in EU Policies".

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – curs la ULB despre Brussels EU Bubble

E un sentiment fantastic să interacționez cu masteranzii în sala de curs. M-am bucurat astăzi de acesta oportunitate, prezentând studenților Erasmus de la ULB o radiografie a stakeholderilor afacerilor europene.

 

Două ore de interacție cu 25 de tineri veniți din 9 țări (Franța, Italia, Germania, Suedia, Scoția, Elveția, Turcia, Brazilia și Canada).

 

Este o plăcere să revin după doar câteva luni la ULB, cooperarea academică începută în 2016 prin intermediul Institutului de Studii Europene.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Fãclia: “Pentru inimã și minte”

Am revenit astăzi în Făclia cu un material despre abordarea rațională a racordarii României la structurile internaționale.

Până acum câțiva ani, românul avea o filozofie interesantă despre Uniunea Europeană. În general era totul bine digerat, eram fericiți. Existau voci însă care mergeau într-o direcție destul de bizară. Că de fapt europenilor le trebuie o piață de desfacere mai mare și România este perfectă să consume tot ceea ce li se dã. Sau, că este bine să produci în România fiindcă costurile sunt mai mici decât în Vestul continentului. Să ne amintim, au mai fost și mesajele cum că Europa este îmbătrânitã și are nevoie de prospețimea celor din Est.

 

Brusc, a venit criza pandemică, și România a înțeles că este bine să faci parte din structura europeană pentru a avea acces la vaccinul salvator. Razboiul din Ucraina dã însă adevărate fiori românilor, iar apartenența la NATO este considerată  ca cea mai înțeleaptă abordare politică a României din ultimii 70 de ani. Sã nu uitãm, statutul de membru deplin în structurile euro-atalantice nu s-a făcut direct și nu se poate face direct, nici măcar la o presiune existențială așa cum se observă în cazul Ucrainiei.

 

De vreo cinci-șase ani, Uniunea Europeană a lansat un proiect de autonomie strategică. Că a fost președintele american Trump care a început atacuri comerciale, că a fost Brexitul care a regândit unele linii de aprovizionare, că a fost criza pandemică care ne-a arătat că nu produceam nici măcar elastic în Uniunea Europeană, că e pericolul invaziilor militare… Toate acestea  ne conduc la ideea unui stat federal european. Ne întoarcem la teoria blocurilor, în care trebuie să ne cunoaștem resursa și să acționăm împreună. Apărarea europeană, încă sprijinită de forțele americane, va deveni ceva practic fără doar și poate. Sănătatea europenilor, resursele minerale, produsele agricole, aprovizionarea continentului, chiar şi un posibil buget euro, devin priorități urgente.

 

Desigur, Uniunea Europeană este clădită pe valori și acestea trebuie respectate și apãrate. Ne place sau nu, dar există reguli în acest Club pentru a asigura supraviețuirea. Când pericolul este la poarta UE, liderii vor acționa mut mai rapid și direct, iar mulți se vor revolta. Dar societatea va merge mai departe, călită prin bătălii inimaginabile chiar și acum trei ani. Încercările vor apărea la totul pasul, ca și în viața normală.  Va trebuie să înțelegem că noul normal este plin de primejdii pe care cu o bună abordare le vom trece cu succes. Rasa umană este fantastică, se va adapta și la o preconizată criză economică. Important este acum să înțelegem aceste tendințe, să gândim cu inima și să acționăm cu mintea.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “Ucraina, România şi autonomia europeanã”

 

Astãzi am publicat un nou material în Ziarul Financiar, o analizã a situaţie din Ucraina în perioada 2014 - 2022.

 

 

Acum 8 ani, publicasem un articol în Ziarul Financiar despre cum ne-a schimbat situația din Ucraina. Recitind acel material acum, costat predictabilitatea de acțiune a principalilor actori implicați.

 

Așa cum știm, criza a escaladat enorm în ultima lunã, iar populația ucrainiană trăiește un coșmar existențial. Europa se mișcă în continuare mai încet decât SUA în relaționarea cu Rusia. Proximitatea geografică și întrepătrunderea politico-economică nu este totuși o scuză în a tolera o invazie care amintește mai mult de secolele trecute decât de prezent. În Vestul continentului s-a creat o mișcare fantastică pentru a sprijini Ucraina, dar și țările din Est, aflate în prima linie a recepţionãrii de refugiaţi. Simpatia este inspirată din valorile societății europene, dar este accentuată și de un sentiment de vinovăție față de poporul ucrainean.

 

În al doilea rând, efectul asupra mediului internațional nu a evoluat din punct de vedere al Organizației Națiunilor Unite, sistem blocat prin vetoul în Consiliul de Securitate de care dispun SUA, China şi Rusia. Fără doar și poate, NATO s-a resuscitat, SUA realizează importanţa unei poziţionări în forţă  faţă de Rusia, iar China este prudentă, aşteptând ca un terţ că ceilalţi doi - Vestul şi Rusia - să se slăbească reciproc. Reapare și eterna problemã a operatorilor în materie de energie din afara Europei, curtaţi de o nouă clientelă (pentru LNG - liquid natural gas - şi nu numai).  

 

În al treilea rând, ce înseamnă rãzboiul din Ucraina pentru România? Înseamnă, ca orice criză, atât pericol cât şi oportunitate. Pericol nu atât pentru graniţa noastră (să nu uităm de miza articolului 5 din carta NATO), cât pentru legătura noastră frăţească cu Republica Moldova, care este expusă, chiar dacă nu la fel de puternic ca şi Ucraina. Oportunitate, căci arătăm că trecem cu brio botezul de țară europeană responsabilă. Să remarcăm în acest context și schimbarea de abordare a Bruxelles-ului față de guvernul polonez, care prin utilizarea NATO face parte acum din nucleul dur european. Pentru România, greul de abia acum urmează, dar avem un potențial real de succes. Politica de apărare europeană, integrarea refugiaților ucrainieni, aprovizionarea energetică, resursele minerale, politica agricolă comună, dosarul Schengen, bugetul euro trebuie să fie pietrele de temelie pentru o abordare de succes. Multe dintre aceste teme fac deja parte din planul de autonomie strategică europeană, deci momentul este perfect.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Fãclia: “Misiunea europeană a Franței”

Am publicat astăzi un nou editorial în Făclia. Despre Franța şi Uniunea Europeană, despre legătura simbolică și pragmatică dintre România și Franța.

 

Franța are o rezonanță istorică pentru România și gândurile ne duc chiar la pașoptiștii care au emancipat ţara noastrã în secolul al XIX-lea. Parisul reprezintã o simbolisticã specială și îmi amintesc cum ajungând în 1995 pentru prima dată lângă turnul Eiffel am căutat un telefon public pentru a suna acasă, la Cluj, să îmi împărtășesc emoția cu cei dragi.

 

Cunoaștem cu toții proiectul anilor ’50, când Franța a fost motorul principal în lansarea ideii de Europã Unită, iar construcțiile din ultimii 70 de ani au avut tot timpul un suport fantastic în societatea franceză.

 

În câteva săptămâni, vor avea loc alegeri prezidențiale în Franța, iar Emmanuel Macron își joacă mandatul. Să nu uitãm că în iunie 2022 vor avea și alegeri legislative în Hexagon, deci următoarele luni sunt cruciale pentru a desena noua reprezentare politică a țării.

 

Dar ce dorește Franța anului 2022 de la Uniunea Europeanã? Deținând și președenția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, sunt foarte clare punctele în care echipa franceză dorește să se impună. În primul rând este mesajul că la nivel european avem două țări, nu doar Germania, care sunt locomotivele dezvoltărilor europene. Prosperitatea cetățenilor trece prin dezvoltarea economică, iar modernizarea tehnologicã este o prioritate. Agricultura reprezintă un segment foarte sensibil în Franța, de aceea Politica Agricolă Comună europeană începe în Franța.

 

Treptat, mai apar alte dosare interesante. Mă refer la dezvoltarea unei politici de apărare comune pentru UE, în care Franța dorește să joace rolul de şef de orchestrã. Să nu uităm că Franța este singura putere nucleară din UE, iar la nivelul Consiliului de Securitate ONU unica țară UE care deține un loc permanent.

 

Referindu-ne la politica energetică europeană, Franța joacă un dosar existențial. Cu peste 70% din energia electrică produsă de centrale nucleare, Franța impune mixul energetic la nivel de UE.

 

Uniunea Europeană are planuri mari cu continental african, chiar dacă încă nu este clar în ce direcție se merge. Cu siguranță însă, Franța va juca un rol de lider pe orice dezvoltare în direcția Africii.

 

Limba franceză a fost limba diplomației și sunt eforturi fantastice de a arãta că globalizarea nu se face doar prin uniformizarea comunicării internaționale în limba engleză. E un dosar interesant, pe care Franța încearcã să îl discute de câte ori are ocazia.

 

Dezvoltarea industriei auto din România este strâns legată de investițiile Franței și asta chiar înainte de 1989. Este o poveste de succes, care dã viaţă simpatiei pe axul francofoniei între noi și francezi.

 

Următorii ani sunt importanți pentru România, Franța și pentru întreaga Uniunea Europeană. Chiar dacă, în unele dosare europeane, Franța a fost mai puțin favorabilă țării noastre, se pot discuta real câteva elemente strategice, în special aderarea țării noastre la cele două spații: Schengen și euro. Sperãm să găsim maturitatea politică pentru un beneficiu reciproc.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Fãclia: ”România, Ucraina și Bruxelles”

Astăzi, 1 martie 2022, am scris într-un editorial publicat de Făclia cum se vede de la Bruxelles situația din Ucraina.                     

 

“Guvernarea globală nu funcționează”, acesta a fost mesajul Secretarului General al Națiunilor Unite, António Guterres, referindu-se la invazia Rusiei asupra Ucrainei. Ultimele zile ne-au adus multă neliniște, iar perioada de instabilitate este doar la început. Simpatia noastră este cu poporul ucrainean, pus acum la grea încercare.

 

Întrebările abundă și furia cetățenilor este din nou vizibilă. Acum doi ani eram surprinși de o criză pandemică, în care omenirea a fost mică, mult mai mică decât credeam. Ne-am adaptat și am supraviețuit, dar strângeam din dinți și ne întrebăm constant de ce nu am prevăzut așa ceva ? Cine trebuia să fie responsabil de acest subiect ? Politic, tehnic…

 

Acum a izbucnit războiul, la frontiera țării noastre. Iar atacul este unul clasic, de manual. Criza ucraineană este una mondială, care arată din nou incapacitatea de a ne gestiona resursele planetare și de a înțelege că pacea este cel mai bun mod de conviețuire. Ne facem cruce și ne bucurăm ca români că am prins trenul aderării europene și că suntem în interiorul NATO. Dar ne gândim la frații noștri moldoveni care nu au reușit să între în aceste structuri și care par acum foarte vulnerabili.

 

Este un test enorm pentru România și pentu nația română anul 2022. Avem nevoie să ne raportăm la valorile europene în care credem și să acționăm responsabil. Facem parte din aceste alianțe strategice, nu întâmplător, și trebuie să ne onorãm statutul de membru.

 

Așa cum vã puteți imagina, Bruxelles-ul, ca sediu al NATO și al UE, are atenția maximă asupra crizei ucrainiene. Se caută soluții, dar cel mai mult se încearcă acum să existe unanimitatea statelor europene pentru a acționa coerent. Vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, preciza că “Uniunea Europeană nu a avut o strategie față de Rusia, lăsând practic un teren fertil lobby-ului rus pentru acțiuni bilaterale”.  

 

România are ancorele internaționale pentru a face față actualei situații. Apartenența la alianţe este benefică, dar e nevoie acum de o abordare rațională. Să nu uităm limitele în care se poate activa: de multe ori vezi, în funcţie de naţiune, abordãri fie prea curajoase, fie prea pasive, şi mai tot timpul extremele nu sunt apreciate în coalițiile internaţionale.

                                                                                                                 

Dan LUCA / Bruxelles