Dan LUCA – articol în Făclia de Cluj: “Ne place sau nu, totul e în euro !”

 

Chiar de Ziua Europei, pe 9 mai 2022, am publicat un articol în Făclia de Cluj.

 

 

Înainte de 1989, pentru români, a deține valută acasă se penaliza cu închisoarea. Desigur, erau și unele excepţii, pentru profesorii detașați în Algeria sau pentru inginerii din zona Golfului. Sunt de acord cu dumneavoastrã că era o stupizenie demnă de un sistem de tristă amintire, dar asta era realitatea atunci.

 

După Revoluție însă, pe un fond de inflație galopantă, am început să ne raportăm viaţa la monedele străine. Îmi aduc și acum aminte cum la Cluj prețurile apartamentelor erau în mărci germane, iar la București lumea discuta totul în dolari americani.

 

A venit însă lansarea monedei comune europene și de mai bine de 20 de ani totul este în euro. Unele țări UE nu au implementat euro, iar procesul de aderare este dinamic. România promisese, în 2007, că va adera la euro în câțiva ani. Că a fost planul 2012, sau 2019, unul chiar mai recent de 2024, totul a fost superficial și fără rezultat. Aflasem că pe la BNR există un comitet pentru aderare la euro, dar foarte puțin am înțeles rolul și obiectivul concret.

 

Multe minți luminate zic că economia românească nu poate să își permită o trecere la euro. Că sunt criterii dure și că nu vom putea face faţã. Dacă noi mergem pe această direcție, nu am înțeles nimic din proiectul european și din ceea ce însemană România responsabilă. În anii ’90 era o discuție despre posibilitatea ca România să adere la UE și existau voci – chiar foarte bine plasate – care ziceau că nu e cazul. Noroc că a fost un context favorabil european și o voință a clasei politice de atunci pentru a duce România în Uniune. Războiul din Ucraina ne arată negru pe alb ce înseamnă să faci parte dintr-un club.

 

Vedeţi și aderarea la euro pe aceeași coordonate. Dacă începe o criză economică puternică, iar semnalele sunt deja evidente, țările europeane se vor aduna în jurul bugetului euro pentru a găși soluții împreună. Chiar ne permitem să fim de capul nostru într-o posibilă furtunã?

 

Românii, la nivel de persoană fizică, au adoptat euro direct. E cazul să tindem spre normalitate și să intrăm ca țară în acest nucleu dur european. Iar dacă suntem acolo, dezvoltând o resursă umanã de calitate, putem mult mai ușor să fim stăpâni pe destinul țării noastre. Nu asta e ceea ce vrem ?

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan LUCA – la Radio France International despre simbolistica zilei de 9 mai 2022

 

Pe 5 mai 2022, am participat din nou cu mare plăcere la emisiunea Decriptaj de la Radio France International. Împreună cu Alina Bârgãoanu și cu moderatorul emisiunii, Ovidiu Nahoi, am încercat să analizăm starea proiectului european în contextul zilei de 9 mai, Ziua Europei.

 

Pentru cei interesați, emisiunea se poate asculta la adresa aceasta.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Iubim Africa!”

Revin astăzi, 2 mai 2022, cu un nou editorial semnat în Făclia de Cluj. Câteva impresii despre continentul african, în contextul relaționării cu UE.

 

Africa continuã sã fie o mare enigmă. Expresii de genul ˝e mai rău ca în Africa˝ sau ˝săracii oameni din Africa˝ ne vin în minte, fără însă să avem ceva împotriva acestui continent.

                   

Românul are un suflet mare și nu sunt puțini care s-au gândit, la ceas de criză pandemică, ce fac africanii? Au trecut peste ei epidemii de Ebola, iar malaria încă face ravagii în populație. Cum se descurcă aceste sisteme în abordarea Covid-19? Războaiele etnice sau loviturile de stat nu sunt doar file de istorie în Africa, iar populația suferă parcă mai mult ca niciodată.

 

Am fost în Africa acum câţiva ani și a fost cea mai frumoasã vacanță de când mã ştiu. Africa de Sud, dar mai ales Botswana, Namibia și Zimbabwe, mi-au umplut viaţa cu o experienţã memorabilã.

 

Lumea e veselã în Africa, zâmbeşte… ţi se mulţumeşte tot timpul cã vizitezi Africa. Majoritatea au aceeaşi atitudine pozitivã, începând orice conversaţie cu “How are you today?” (de multe ori mecanic, învãţat, dar e plãcut). E un cer senin şi albastru cum nu vã puteţi imagina. Fãrã nori, fãrã ploaie, boltã de stele…  Şoşelele sunt foarte bune, iar reţeau conecteazã principalele oraşe. Se circulã cu 120 km/orã, fãrã nici un trafic, fãrã cãruţe sau tractoare. Poţi să îţi calculezi lejer un drum de 500 kilometri în cinci ore… Mall-urile sunt la fel în Gaborone sau Windhoek, precum cele din Bruxelles sau Cluj.

 

Vãzusem pânã acum animale sãlbatice la circ sau la grădina zoologicã. Am înţeles acolo ceea ce înseamnã sã le descoperi în habitatul lor. Observi semnele de circulaţie “atenţie, elefanți care traverseazã strada”. E un concept de viaţã diferit faţã de cel european. Africanii trãiesc cu animalele sãlbatice. Avem antilope care trec prin curtea şcolii, maimuţe la conţ de stradã şi zebre care blocheazã traficul rutier... E uluitor sã ai la zece metri de ține o girafã de o tonã, sã faci un selfie cu un elefant uriaş sau şalupa sã fie însoţitã de un crocodil de opt metri lungime… Animalele sunt calme, fãrã griji. Nu se grãbesc, cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai sigure pe situaţie.

 

Europa are o oportunitate istorică de a se reapropia de Africa. Nu doar prin faimoasele politici de ajutorare, ci printr-un parteneriat pe picior de egalitate. Să nu uităm că Africa dispune de resurse naturale incredibile. De exemplu, litium african este indispensabil trecerii masive la mașinile electrice.

  

De urmărit, și de așteptat desigur, şi strategia României față de Africa… 

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Fãclia: “Lebedele negre din viaţa noastră”

Revin astăzi, 19 aprilie 2022, cu un nou material semnat pentru Făclia de Cluj.

 

Desigur, nu mă refer la pasărea mare de apă descrisă în dicționarul ornitologic. Vorbesc despre teoria lebedei negre, aşa cum a formulat-o Taleb, la modul în care oamenii gândesc despre incertitudine, la felul în care încearcă să-şi explice neprevăzutul. “Lebăda neagră”, metaforic vorbind, denumeşte un eveniment imprevizibil, un eveniment rar, cu o probabilitate extrem de redusă ca să se producă, dar, dacă se produce, are semnificaţii şi consecinţe considerabile, chiar excepţionale, în bine sau în rău.

 

Sunt clasice câteva exemple de „lebede negre”: ascensiunea lui Hitler și războiul ulterior; creșterea și apoi decesul precipitat al blocului sovietic; ascensiunea fundamentalismului islamic; răspândirea internetului, a Youtube, Facebook, și, desigur, 11 septembrie 2001. Chiar și Brexit-ul a fost pentru Uniunea Europeană o lebădă neagră.

 

În ultimii trei ani am asistat la două evenimente majore care continuă să ne marcheze viețile. Pandemia nu a fost preconizată nici măcar cu câteva săptămâni înainte, chiar dacă sunt mulți acum care pozează în vizionari. Războiul din Ucraina are și el o valoare anormală, deoarece se află în afara domeniului așteptărilor normale, are un impact extrem asupra evenimentelor. Desigur, în ciuda statutului său extraordinar, natura umană ne face să inventăm explicații pentru apariția sa după eveniment, făcându-l explicabil și previzibil.

 

Este puțin paradoxal în a discuta aici posibila apariție a altor lebede negre care să ne surprindã și să ne influențeze drastic existența. O criză economică atipică sau un dezastru ecologic major pot să fie fenomene de anvergură. Nici nu vreau să mă gândesc, dar chiar și o escaladare a războiului din Ucraina poate să ducă la ceva catastrofal. Putem să ne așteptăm și la fenomene majore cu impact pozitiv. O digitalizare corect implementată ar putea duce, de exemplu, la democratizarea panetei, inclusiv la nivelul guvernanței globale.

 

Previzibilitatea face parte din DNA-ul rasei umane. Nu acceptăm ușor schimbarea, iar brutalitatea unor fenomene care sunt greu de controlat ne face mici, foarte mici. Vorbim de inovaţie și evoluție, dar credem prea puțin în aceste fenomene. Desigur, unele cuvinte sau expresii s-au demonetizat, fiind folosite masiv, fără a avea simțul realității.

 

Că viitorul se aflã în mâinile noastre sau la latitudinea hazardului, asta vom vedea. Important însă este să fim ancorați în realitate, să fim oameni normali în primul rând. Pare ușor și axiomatic, dar goana spre sensational sau populismul necontrolat ne duc spre abis. Putem mai mult ca oameni, așa simpli cum suntem. Cu lebede negre sau nu….

 

Dan LUCA / Bruxelles

10 geopolitical questions for 2022

      

Plato, the Greek philosopher, said that most of the time the right question is much more important than the right answer. Without banalities, I will do this exercise, raising 10 questions to give us food for thought, a little more strategic than the daily routine. Most of the issues mentioned come from European geopolitics, but they can have a wide impact on the ordinary citizen.

 

1. Is society inclining towards a stronger polarization than in the 1950s, but with the same benchmarks as Washington and Moscow?

2. Is humanity now prepared to deal with a possible global crises, such as an economic or even ecological one?

3. Does the European Union have the power to move towards strategic autonomy involving defence capacity, mineral resources, agricultural products, economic development, the common budget, migrants and foreign policy?

4. Is communication with citizens still a priority for the European institutions or is the doctrine of peace within the European Union sufficient?

5. Is there a joint project between the government of Viktor Orban in Budapest and the European Union?

6. What is the new normal after the pandemic, given the social and cultural changes?

7. Is artificial intelligence the new Black Swan of the 21st century, a technological revolution whose effects on the future are very difficult to estimate?

8. What will the highlights of the next two years be, given that we will have elections in 2024 for both the President of the United States and the European Parliament?

9. When will Generation Z (current high school students, technology natives, followers of virtual interaction and less dedicated to career permanence) appear in leadership positions and in politics?

10. Do we still believe in SDG (Sustainable Development Goals)?

 

Dan LUCA / Brussels

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “10 întrebări geopolitice pentru 2022”

În articolul publicat astăzi în Ziarul Financiar lansez 10 întrebări despre geopolitica contemporană.

 

Filosoful grec Platon spunea că de cele mai multe ori întrebarea corectă este mult mai importantă decât răspunsul corect. Fără banalități, voi încerca acest exercițiu, al lansãrii a 10 întrebări care să ne dea de gândit, un pic mai strategic decât operaţionalul zilnic. Majoritatea problemelor enunțate provid din geopolitica europeană, cu amplu impact însă asupra cetățeanului simplu.

 

Societatea mondială tinde spre o polarizare mai puternică ca cea a anilor ’50, cu aceleași repere însă Washington și Moscova ?

Este pregătită acum omenirea în a face față unor posibile crize globale, precum una economică sau chiar de naturã ecologică?

Are Uniunea Europeană puterea de evoluție în direcția unei autonomiii strategice care să implice capacitate de apărare, resurse minerale, produse agricole, dezvoltare economică, buget comun, emigranți și politică externă ?

Mai rămâne comunicarea cu cetățenii o prioritate a instituțiilor europene sau este suficientă doctrina păcii în interiorul Uniunii Europene ?

Există un proiect comun între Guvernul Viktor Orban de la Budapesta și Uniunea Europeană ?

Care este noul normal de după pandemie, având în vedere schimbările sociale și culturale ?

Va deveni inteligența artificială noua Lebădă Neagră a secolului al XXI-lea, o revoluție tehnologică ale cărei efecte asupra viitorului sunt foarte dificil de estimat ?

Care sunt evenimentele marcante ale următorilor doi ani, având în vedere că vom avea în 2024 alegeri atât pentru președintele Statelor Unite, dar și pentru Parlamentul European ?

Când își va face apariția Generația Z, actualii liceeni, nativi tehnologici, adepți ai interacțiunii virtuale și mai puțin dedicați permanenței în cariere,  în funcțiile de conducere și în politică ?

Mai credem în SDG (Obiectivele de dezvoltare durabilã)?

 

 Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Făclia “UE – mare și tare?”

Astăzi, 11 aprilie 2022, am semnat un nou articol în Făclia de Cluj. 

 

---

 

Noile dezvoltări geopolitice nasc în mintea cetățeanului obișnuit întrebări existențiale, binevenite pentru a clarifica anumite noțiuni. Statele Europei au început să se organizeze după cel de-al doilea Război Mondial pentru a asigura pacea pe continent. S-a atins acest obiectiv, dar atenție la nuanță. Nu au fost conflicte militare în ultimii 75 de ani pe teritoriul Uniunii Europene. Asta fiindcă nici Balcanii și nici Ucraina nu fac parte din această structurã. Concluzia pare să fie ușor de dedus, faci parte din UE, ești protejat de o expunere militară agresivă pe teritoriul tău.

 

Este firesc să încercăm să înțelegem această dogmă a regrupãrii statelor europene pentru a-și apãra prosperitatea. Spun asta fiindcă Uniunea Europeană este o structurã dinamică, atât ca suprafață, dar și ca prerogative legislative. Nu se întâmplă o procedurã asemănătoare la nivelul altor continente, mult mai puțin avansate din punct de vedere al clusterelor politice regionale. Desigur Statele Unite ale Americii trezesc de multe ori comparații solide cu Uniunea Europeană, dar nu există o procedurã de extindere a lor. Este că și cum, prin forța exemplului, Costa Rica și Canada ar dori aderarea la uniunea americană… Să fim serioși !

 

Populația, suprafața, resursele naturale, puterea economică sunt elemente pe care le putem analiză ușor la nivelul UE, chiar într-o abordare evolutivă. Marea Britanie nu a fost singurul teritoriu pierdut de UE. Groenlanda a aderat la Comunitatea Europeană, ca partea Danemarcei, în 1973, dar în 1985, printr-un referendum, a părăsit structura europeană. Ne amintim cu plăcere, am avut aderarea altor țări la proiectul european, inclusiv marea extindere către Estul continentului din perioada 2004-2007.

 

Populația Uniunii Europene a fost și ea oscilantă ca număr. Desigur, cei 50.000 de cetățeni ai Groenlandei joacă un rol minuscul, totuși a pierde 65 de milioane de britanici a fost o cifrã de luat în seamã.

 

Dacă este să analizăm oportunistic, există potențial ca alte țări să se alăture proiectului european, dar este doar un joc imaginar acum. Vorbim de Norvegia, Elveția, țările din Balcani sau cele cuprinse în Parteneriatul Estic. Îmi amintesc că au existat chiar aplicații exotice în trecut, trecând peste notoriul dosar al Turciei. Vã mai amintiți de intenția Israelului, sau chiar de cea venită din Maroc ? Da, aceste țări s-au gândit, cândva, în a adera la Uniunea Europeană.

 

E un paradox, dar dacă Uniunea Europeanã își dezvoltă o politică de apărare eficientă, proiectul european devine mult mai tentant pentru țări care nu plănuiau o aderare. Evoluțiile UE și NATO trebuie analizate separat, dar şi împreună. Realitatea politică și economică ne obligă. Totul însă, trebuie raportat la cetãţeani și la nevoile lor reale pentru o viață normalã pe continentul european. 

 

Dan LUCA / Bruxelles