Evenimentele politice de urmãrit în 2020

Doar câteva sãptãmâni ne mai despart de faimosul an 2020. Spun asta fiindcã multe dintre proiectele politice europene s-au raportat la aceastã datã, precum faimoasa “Europa 2020” lansatã de preşedintele Comisiei Europene în 2010. Chiar şi la nivel de mişcãri europene studenţeşti lansasem la sfârşitul anilor ‘90 douã iniţiative cu orizont 2020: Education for 2020 şi Relaţiile româno-maghiare în 2020.

2020 pare un an mai predictibil, în care dupã nebunia electoralã a lui 2019 putem sã vizualizãm direcţia de acţiune pentru urmãtorii 10 ani chiar. O posibilã recesiune economicã poate arunca însã UE într-o nouã crizã, dar sã sperãm cã suntem mai bine pregãtiţi instituţional decât în 2008.

Ø  În martie 2019, preşedintele francez propunea ca în 2020 sã se organizeze o Conferinţã pentru Europa, cu scopul de a reinventa proiectul politic european.  Aceastã iniţiativã se regãseşte în programul de guvernare propus de preşedinta Ursula von der Leyen, fiind deja alocatã comisarei Dubravka Suica responsabilitatea în a dezvolta subiectul.

Ø  Partidele politice europene sunt la ora analizei, iar congresele de final de an vor da o primã indicaţie despre “poziţionarea doctrinelor” în alegerile primare europeane, spitzenkandidat, dar şi a listelor transnaţionale pentru 2024. Fundaţiile politice organizeazã dezbateri interesante şi mã bucur sã fiu prezent sãptãmâna aceasta în calitate de panelist la Academia FEPS.

Ø  Relaţiile europene – britanice sunt de urmãrit în 2020 cu sau fãrã acord de Brexit.

Ø  Uniunea Europeanã face paşi concreţi cãtre o politicã de mediu îndrãzneaţã, dar e încã de discutat cine achitã facturile tranzitiei energetice. Bãtãlia pentru bugetul european 2021–2027 ajunge în punctul culminant.

Ø  Interesat este cã vom avea COP26 în decembrie 2020 în Marea Britanie.

Ø  Sã fiu sincer nu ştiu ce va aduce nou Preşedinţia europeanã rotativã a Germaniei, programatã în semestrul doi al anului viitor. Cu preşedinte german la Comisie, cu eurodeputaţi nemti calificaţi şi superinfluenţi, cu un sector de afaceri german implicat în problematica europeanã…

Ø  Sã urmãrim anul viitor şi relaţionarea UE cu Africa, Statele Unite – mai ales cã avem alegeri prezidenţiale în toamna lui 2020, Rusia, Asia.

Dan LUCA / Bruxelles

Noua Ligã Hanseaticã în UE

Evenimentele globale au un impact uriaş asupra Uniunii Europene. Recomand câteva conexiuni de urmãrit în urmãtoarele luni:

Ø  Criza de la Casa Albã, pe fondul investigaţiilor din Ucraina, poate sã influenţeze masiv rezultatele alegerilor americane din toamna lui 2020. Pentru realegere actualul preşedinte trebuie sã vinã cu ceva nou pentru a schimba narativa în intern. Ceva care sã atingã coarda naţionalistã americanã. Venezuela este criza perfectã. Totul, dupã un scenariu testat acum 16 ani, când preşedintele de atunci George W. Bush a forţat invazia Irakului şi a avut apoi realegerea la cheie. Nu prea cred în spontaneitate, având în vedere cã anul trecut Columbia a devenit singurul partener global al NATO din America Latinã şi gazduieşte acum oficial mii de soldaţi americani pe teritoriul sãu… Dar aşa cum precizam la începutul anului, pentru a avea efectul electoral scontat, 2019 este crucial… În 2020 culegi eventual roadele...

Ø  Pentru UE, dosarul african este mai strategic decât pare la prima vedere. Africa este continentul care aşteaptã o apropiere de Europa, dar nu în cadrul unei politici de Dezvoltare, ci prin lansarea unui adevãrat Plan Marshall pentru Africa, aşa cum recent au menţionat unii politicieni. Politica de apãrare a UE trebuie dezvoltatã şi extinsã chiar la continentul african. Sã nu uitãm însã jocurile mondiale, o forţã europeanã coordonatã în Africa poate slãbi dominaţia economicã chinezã pe continent şi implicit consolideazã poziţia Statelor Unite ca lider mondial.

Ø  Marea Britanie se depãrteazã pe zi ce trece de UE, dar puţini observã apropierea strategicã de Statele Unite. Brexitul este de fapt o trecere a Marii Britanii din tabãra europeanã în cea transatlanticã. Statele Unite şi Marea Britanie (împreunã cu fostele teritorii din imperiul britanic) devin împreunã prima putere mondialã economicã, dar şi militarã, pentru urmãtorii 20 de ani.

Ø  La nivel european de urmãrit ceva nou, Noua Ligã Hanseaticã, ca rãspuns la Brexit şi la polul de putere franco-german. Iar dacã ţãri precum Irlanda, Olanda, Danemarca, Suedia, Finlanda şi ţãrile Baltice au o strategie comunã, acestea pot inclina multe decizii favorabile împotriva ţãrilor Mediteraneene sau a Grupului de la Visegrad.

Dan LUCA / Bruxelles

Uniunea Europeanã – viitorul e mai important decât prezentul

Ø  Aşa cum anticipasem încã din prima zi a acestui an, portofoliul apãrãrii europene se va aloca în viitoarea Comisie Europeanã Franţei. Sã nu uitãm cã Sylvie Goulard a fost şi ministra apãrãrii din Franţa, în acelaşi timp când Ursula Von der Leyen era ministra apãrãrii în Germania.

Ø  Africa este un proiect de top 5 pentru viitoarea Comisie Europeanã, dar s-a ezitat în a avea un comisar european şi un DG doar pentru acest subiect pentru a nu avea probleme cu alte continente. Cred însã cã vom avea o discuţie puternicã despre Africa, în special din cauza poziţionãrii UE ca şi putere mondialã.

Ø  Brexitul simplificã mult conducerea Uniunii Europene. Sub faimosul Tratat de la Aachen s-a reinstaurat binom franco-german al anilor 50’, dar cred cã mai degrabã avem unul germano-francez de data aceasta.

Ø  Franta nu conduce UE, cum susţin unii, ci doar are o influenţã puternicã în a ajuta Germania sã coordoneze structura europeanã. Franţa ajutã Germania în a dezvolta apararea europeanã, dar şi în relaţionarea complexã cu forţa ruseascã. Germania are nevoie de gazele naturale, pe care ruşii le deţin din abundenţă, iar ruşii au nevoie de tehnologie şi expertiză, de care Germania dispune din plin. De ce sã nu recunoaştem deschis realitatea, aşa cum o prezintã un fost cancelar german. “Europa, pentru a supraviețui politic între superputeri precum SUA şi China, are nevoie de potenţialul Rusiei. Avem nevoie de piaţa acestei ţări şi, mai presus de toate, de resursele ei”, a spus Schroeder.

Ø  Zilele acestea la Bruxelles viitorul pare mai important decât prezentul. Nimeni nu mai dã importanţã actualei Comisii Europene care are mandat pânã la sfârşit de octombrie, toatã lumea aşteaptã audierile noii echipe.

Ø  Referindu-ne la audieri, cu siguranţã Parlamentul European va identifica maxim douã propuneri de comisari pe care îi va respinge. E un joc de putere între instituţiile europene, intaurat în 1999 dupã fiascoul Comisiei Santer.

Ø  Acum 15 ani a fost sacrificat italianul Rocco Buttiglione propus ca şi comisar pentru Justiţie şi care în timpul audierilor a avut o pãrere deplasatã despre minoritãţile sexuale; în ianuarie 2010 a cãzut testul bulgaroiaca Rumiana Jeleva, cea care în mod repetat nu a reusit să răspundă la întrebări cu privire la acuzațiile asupra intereselor sale financiare.

Ø  Un exemplu mai recent a fost a slovena Alenka Bratušek, respinsă în audierile pentru Comisia Juncker din 2014, unde i se atribuise portofoliul Transporturilor. Deși fusese prim ministru în țara sa, Alenka Bratušek a fost găsită total incompetentă de eurodeputați, care nu au considerat că ea era pregătită pentru a prelua portofoliul ce îi fusese încredințat. De fapt s-au plãtit anumite poliţe având în vedere cã ea se propusese singurã comisar european când era premier…

Dan LUCA / Bruxelles

“U” Cluj la Centenar şi pasiunea jucãtorilor de handbal

Clubul Universitatea Cluj împlineşte anul acesta 100 de ani de la înfiinţare. Cu acest prilej, împreunã cu handbaliştii din generaţiile ’80 şi ’90, am organizat la sfârşit de august un meci aniversar.

“U” Cluj este emblema sportivã a oraşului transilvan şi sunt mandru cã am fãcut parte între 1990 şi 1992 dintr-o echipã de vis, care se lupta de la egal la egal cu Steaua, Dinamo, Minaur sau Politehnica Timişoara pentru supremaţia naţionalã. Iar handbalul românesc era atunci încã competitiv pe plan mondial, România fiind medaliatã cu bronz la Campionatul Mondial din 1990 şi cu Steaua Bucureşti pe locul 3 în Cupa Campionilor Europeni.

Handbalul a jucat si încã joacã un rol important în viaţa mea. Am început ca junior la CSS Viitorul Cluj în 1980, apoi am fost la Constructorul Cluj în judeţeanã pentru un an, doi ani la “U” şi alţi 3 ani la Armãtura Cluj în liga a doua.

Aşa cum am mai scris, dupã 15 ani de pauzã (1995-2010), am reluat conexiunea cu handbalul ca jucãtor, antrenor, sponsor, dar şi pãrinte de handbalişti în devenire. În prezent cei 5 ai familie Luca, inclusiv soţia, jucãm la clubul GBSK din orãşelul în care locuim. Descopãr Belgia, o ţarã fãrã istorie şi performanţã în acest sport, dar cu 4 nivele competiţionale, comparând cu România cu zeci de medalii la Olimpiade şi Campionate Mondiale cu doar douã ligi în prezent.

Ca sã închei într-o notã pozitivã, handbalul este un sport perfect. Nu este un sport mare, precum fotbalul, foarte puţini handbalişti pot sã trãiascã doar din sport. Practicându-l însã este o investiţie pe viaţã! 

Haide “U”!

Dan LUCA / acum la Bruxelles

De ce o nouã carte intitulatã “Mapping the influencers in EU Policies”?

Excelentã senzaţia de a publica o carte. Un sentiment special, un proiect complex dus la final… Iar dacã unii cred cã te îmbogãţeşti scriind o carte despre Bruxelles-lui european, le recomand sã încerce…

Cartea “Mapping the influencers in EU Policies” mi-am imaginat-o de vreo 20 de ani, iar în ultimii doi ani am gãsit motivaţia necesarã sã o realizez. Am mai scris câteva cãrţi înainte, dar acum este ceva unic. Este de fapt un curs pentru studenţii şi masteranzii de la ştiinţe politice, drept, comunicare sau studii europene, dar în acelasi timp şi un studiu extins adresat experţilor din Bruxelles-ul european.

Valoarea adaugatã intervine în special datoritã abordãrii inclusive a prezentãrii entitãţiilor din jurul instituţiilor europene, începând cu Reprezentanţele Permanente ale ţãrilor membre UE, trecând prin mediul corporatist şi ajungând pânã la cei care vin din segmentul profesiilor liberale.

De cel puţin 15 ani “navighez” în lumea asociaţiilor europene şi mi-am permis prin intermediul acestei cercetãri sã clasific aceste structuri, dar şi sã prezint douã studii de caz, unul legat de proiecţia federaţiilor industriale din domeniul agriculturii pe structura româneascã şi o comparaţie între Uniunea Europeanã şi Statele Unite ale Americii la nivelul structuriilor din politica de energie.

Din miile de contacte am selecţionat 40 de experţi pe care i-am rugat sã prezinte tendinţele în afacerilor europene cu orizont 2030. De abia aştept sã vãd cum inteligenţa artificialã va influenţa deciziile în politicile sectoriale.

Am mers mai departe şi am încercat sã creionez oportunitãţile de afaceri din Bruxelles, cum sã gãseşti un loc de muncã dacã adori structura comunitarã sau câteva sugestii legate de comunicarea europeanã.

La final de proiect, doresc sã mulţumesc celor aproximativ 50 de persoane care au avut o contribuţie directã în aceastã cercetare.

Câteva gânduri şi despre editura Palgrave Macmillan. Fantasticã experienţa în a lucra cu o editurã mondialã, o adevãratã plãcere sã interacţionez cu birourile din Anglia, Germania, Elveţia şi India.

Desigur, puteţi achiziţiona cartea. Trãim într-o lume digitalizatã şi procedura e usoarã, aşa cum se sugereazã pe pagina editurii.

Eu vã mulţumesc pentru cã citiţi aceste rânduri şi sper din toatã inima cã aceastã nouã producţie editorialã sã vã fie utilã.

Dan LUCA / la Bruxelles de vreo 22 de ani

Dan LUCA - New Book: “Mapping the influencers in EU policies”

Brussels has emerged into a political pole attracting the largest multicultural community. Explorers... that’s what we are in the “blue flag city”. Each day, we explore the unknown reaches in search for a better life for the EU’s roughly half-a-billion citizens.

It should be emphasized that Europe is not only about big-ticket items such as the Euro or Schengen area, the EU is also locus for myriad complicated technical issues and small topics. Elected and unelected national and European public servants continuously strive to better the quality of life of us and our families through legislation and policies on the European level.

These so-called EU standards and policies did not appear out of nowhere. They are the result of tough negotiation processes at several levels – from technical experts to adoption at the political level.

Moreover, it is imperative that the formulation of this legislation and policy is done in cooperation with relevant stakeholders, both national and European. We have to take their knowledge, skills, legitimate sectoral interests and any technical alternatives into account, and this will contribute to a balanced political decision making process.

Most legal entities present in Brussels exist mainly for this purpose: to advocate or communicate their views or the views of their members as stakeholders in EU affairs – and they need employees to accomplish this.

While interacting in the last years with different experts from all over Brussels, I have asked some of them to explain their view on the European affairs market. In total 36 stakeholders expressed their opinion in regards to the changes that have happened in the last decade, as well as what influences European affairs in their view, and how they see the trends of the European market towards horizon 2030. The stakeholders were also able to list the most influential organizations from the capital of Europe.

The present research is now presented in the form of a new book, published by the prestigious Palgrave Macmillan publishing house.

The content is structured as follows:

CHAPTER I / Non-EU institutional actors working within and outside Brussels  

1.       Brussels – pole of power

2.       Working in Brussels

3.       International representation in the Brussels bubble

4.       Life outside Brussels: Local Actors in EU Affairs

CHAPTER II / EU Federations

1.       Working together: EU federations

2.       Case study: Interest groups in agriculture policy. EU and Romania

3.       Case study: Interest groups in energy policy. EU and USA

4.       Branding EU Federations

5.       The link between EU federations and corporate  

6.       List of European associations and their EU policy interests

Chapter III / EU Stakeholders Views

1.       Major shifts over the last 10 years

2.       Most influential non-EU institutional organisations in EU Affairs  

3.       EU affairs market in 2030

4.       Business, careers, networking in EU Affairs

5.       Sources for mapping EU Actors

Conclusion

Annex – Interviews with EU Stakeholders

1.       Influential structures in EU Affairs

2.       Career in EU Affairs

I cannot end this message without thanking those people without whom this book could not have been written. Essential academic guidance was provided by Ramona Coman, Alina Bârgãoanu, Irina Tãnãsescu and Lut Lams. For their support in the case studies, I would like to thank Jana Zaric, Ştefana Veria and Ianula Gioga.

I am also grateful for the support of several EU experts, who have given me a few hours of their precious time and have responded with passion to the questionnaire which proved invaluable for my research. Many thanks to Jonna Byskata, Fazilet Cinaralp, Elaine Cruikshanks, Susan Danger, Jan Dröge, Diana Filip, Mella Frewen, Georgi Gotev, Adrian Harris, Tomi Huhtanen, Karl Isaksson, Paul Ivan, Suela Janina, Oleg Kamberski, Michaela Kauer, Kazuo Kodama, Dennis Kredler, Holger Kunze, Natalia Kurop, Karel Lannoo, Virginia Lee, Lydia Makaroff, Fabio Marchetti, Karen Massin, Paul-Emile Mottard, Niki Naska, Luminiţa Odobescu, Raul Rãdoi, Sandra Penning, João Pinto, Aurica Pripa, Conny Reuter, Aart van Iterson, Glenn Vaughan, Rachel Ward, Philip Weiss, Alfons Westgeest and Lesley Wilson.

Last but not least, I would like to thank my wife, Jiska, to whom I dedicate this book.

Dan LUCA / Brussels

Opoziţia europeanã şi comisarii europeni

E paradoxal, dar deşi Ursula von der Leyen a fost aleasã cu doar 52% de cãtre Parlamentul European, deţine un mandat foarte puternic în a avansa proiectul integrãrii europene. Sprijinitã de “Coaliţia pro-europeanã scurtã” (EPP, PES, Liberali, fãrã Verzi), dar și de puternicele ţãri precum Germania, Franţa sau Spania, prima femeie președinte poate sã întruchipeze reînnoirea mult așteptatã a proiectului european.

Urmãtorul pas este formarea unei echipe de comisari europeni care sã convingã cetãţenii cã existã şanse palpabile pentru proiectul european, schimbãrile climaterice sunt abordate cu seriozitate, justiţia socialã este o prioritate, iar industria europeanã poate sã duduie, cu IMM-uri şi cu campioni industriali europeni.

Din jocul alegerii preşedintelui Comisiei Europene, 3 nume sunt deja confirmate pentru echipa 2019-2024:

Ø  Ministrul spaniol de externe, Josep Borrell, va ocupa funcţia de înalt reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi politică de securitate.

Ø  Sefii de stat şi de guverne i-au impus deja doi vicepreşedinţi - pe socialistul olandez Frans Timmermans şi pe liberala daneză Margrethe Vestager.

Ursula von der Leyen se sprijinã pe o majoritate politicã vizibilã, dar conform tratatului fiecare ţarã UE va avea un comisar european in executivul european, chiar dacã unele s-au opus nominalizãrii doamnei. Ce soluţii se vor gãsi pentru a bloca principalele opoziţii la actuala Comisie? Acordarea unor portofolii marginale anumitor comisari, cu minim impact în politicile europene, poate sã fie soluţia? Dar aceste ţãri anticipeazã deja o astfel de abordare şi propun spre Bruxelles nume care au fãcut deja parte din precedenta Comisie Europeanã sau personalitãţi percepute ca tehnice, nu politice.

De urmãrit şi urmãtoarele puncte în formarea viitoarei Comisii Europene:

Ø  Ce “portofoliu enorm” va obţine Franţa? Africa?

Ø  Cum se va structura viitoarea Comisie Europeanã, cu clustere sau fãrã?

Ø  Ce ţãri vor deţine portofoliile forte precum industria, energia, mediu sau agricultura?

Comisia Europeanã este o structurã politicã şi trebuie sã dea mesaje clare încã de la început de mandat, aşa cum s-a întamplat în 2004 cu un vicepreşedinte pentru comunicarea europeanã sau în 2009 cu un vicepreşedinte pentru justiție, drepturi fundamentale și cetățenie. Unele acţiuni de lobby au eşuat, ca cea din 2014, când se cerea un super-comisar pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor pentru perioada 2014-2019.

Avem o varã fierbinte, iar în toamnã vom numãra... comisarii europeni.

Dan LUCA / Bruxelles