De aproape 25 de ani, prezint de la Bruxelles dinamica sistemului comunitar. Încă de la început, un pilon al comunicării a fost publicația Făclia de Cluj, care îmi găzduiește materialele. În 2003, prima carte pe care am publicat-o (România vazutã de la Bruxelles) a fost o colecţie de articole publicate în special în cotidianul clujean.
Nu sunt un ziarist de profesie, ci doar un observator al fenomenului european văzut de la centru. Dacă
am avut aceastã șansă să mă aflu în polul de decizie politic, am considerat-o ca
pe o datorie civică să explic lucruri interesante clujenilor și nu
numai.
Am fost acum rugat să scriu editoriale pentru Făclia de Cluj și am
acceptat cu mare plăcere. Îmi voi continua munca nerenumeratã, cu o frecvențã de două articole pe lunã, având că obiectiv întărirea mișcării constructive europene.
Voi continua în acelaşi timp sa îmi
prezint ideile în alte media, aşa cum am fãcut-o recent în Ziarul Financiar sau EURACTIV.
Aveţi aici primul editorial, semnat astãzi, 6 iulie 2021.
Europenii şi Uniunea Europeană
Noi, românii, am fost tot timpul
europeni. Geografia ne-a ajutat, desigur, dar cu siguranță este mai mult
decât o apartenența la un spațiu fizic.
Situația de după al Doilea Război
Mondial a condus la reorganizarea continentului european, iar Vestul s-a coagulat încă din anii ’50 într-o
entitate devenită treptat Uniunea Europeană. Comunismul a separat spațiul
european, iar speranța de unificare a venit în anul de grație 1989. Uniunea
Europeană a fost de la început, și încă este, o structurã dinamică, cu veniri
și chiar plecări. Noi, România, am apărut în această poză în 2007 și de atunci
încercăm parcă să ne redescoperim vocația și identitatea.
Ce se vrea de
fapt cu acest proiect european, numit acum Uniunea Europeană ? Răspunsul
este simplu, pace pe continent și o calitate mai bună a vieții cetățenilor sãi…
Poate nu este
rău însă să ne întrebăm ce dorește UE? Cu riscul de a părea naiv, zic că UE
vrea ceva de bun simţ de la noi. Se doreşte o gândire deschisă pentru binele
colectiv european, în care nu există majoritate și toți suntem minoritari. Nici
nemții, și nici francezii, nu sunt majoritari în Uniunea Europeană. Că sunt mai
influenți în stabilirea destinului european comun, aceasta este altă discuție.
În fond, cunoaştem bine abordarea: ˝puterea se dobândeşte, nu ţi se dã˝….
Nu mai trebuie să fim complexați că
suntem estici sau că am intrat doar recent în structura comună. În anii
’80 spaniolii, ieșiți și ei dintr-o dictatură, se alăturau speriați Uniunii.
Acum sunt puternici, în topul 4 european.
E bine să fim naturali și interesați de
succesul comun. Chiar dacă pare puțin utopic, suma reușitelor țărilor europene
duce cu adevărat la un bine direct, sau cel puţin indirect, și pentru țara noastră.
Uniunea
Europeană nu ne știrbește personalitate, dar trebuie să participăm la acest
exercițiu democratic supra-statal și să avem opinie. Iar apoi, să înțelegem că
dacă alții au altă opinie, nu sunt neapărat împotriva noastră. În fond chiar unul
dintre sloganele Europei este legat de acest punct, ˝uniţi în diversitate˝.
La peste 100 de
ani de la formarea Statului Unitar Român este momentul să fim mai relaxaţi,
deschiși și să ne plângem mai puțin. Nimãnui nu îi place sã stea la masã cu
plângãcioşi. Putem să jucăm în acest proiect european dinamic, e păcat să fim
doar spectatori la un meci în care noi chiar avem jucători pe teren.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu