Câteva idei despre cum să joci (european) din interiorul sistemului (UE) în editorialul meu de astăzi din Făclia de Cluj.
---
Românii sunt europeni, iar din 2007, prin intrarea
României în Uniunea Europeană, avem chiar pașaport european. Desigur, asta nu
face să ne pierdem
indentitatea românească. Spun, chiar din contrã, europenismul vine ca o mănușă pentru a ne crea
un viitor ca
nație, într-un spațiu al păcii și prosperității.
Dacă reușim să avem o abordare europeană, atât de
necesară în zielele noastre, vom putea să înțelegem că alte nații din Uniunea
Europeană sunt parteneri și nu străini. Împreună construim în fiecare zi un
viitor mai bun pentru noi și copiii noștri. Pare sec și pedagogic, dar
cuvintele sunt pline de sens. A trăi împreună implică dialog, de multe ori un
punct greu de atins în spațiul multicultural. Implică respect pentru alte
culturi, dar și o așteptată reciprocitate.
Un club, condus după valori, așa cum este cel european,
are reguli pentru toată lumea. Iar acest ghidaj, fie legislativ sau etic,
este în permanenţã, nu doar din când în când. Am prins acest tren al integrării
europene și încă o dată mii de mulțumiri că suntem în această structurã a
libertății. Acum însă, în interior fiind, avem instrumentele de membru și
desigur pârghiile pentru a avansa.
Cum racordezi o ţară la structurile europene? Ai grijă să
fie bine reprezentată de cei care vin în "diplomație navetã”, că vorbim de
miniştri sau secretari de stat, respectiv te asiguri că ai experţi excelenţi în
grupurile de lucru şi între funcţionarii instituţiei cu pricina.
Ce se poate face cu "shuttle diplomacy"? Se pot
face multe, în contextul în care factorul politic - căci el vine în general în
delegaţii - înţelege ideea de consiliere şi se lasă consiliat în definirea unei
viziuni coerente de ţară. Restul e abilitate de networking şi negociere, în combinarea
apărării interesului naţional cu necesarul compromis pentru obţinerea unei
majorităţi într-o adunare cu geometrie complexă a intereselor. Aici este
necesar un progres mult mai mare, iar progresul nu poate veni decât din
presiunea publică pentru o prestaţie calitativă mai bună la nivelul aleşilor.
Ce se poate face la nivelul grupurilor de experţi, veniţi
în vizită la nivelul grupurilor de lucru? În primul rând, antrenarea lor în
"de-ale instituţiei", de către românii care sunt deja la faţa locului,
şi le pot oferi informaţii preţioase cu privire la cutumele instituţionale, dar
şi limitele în care se poate negocia: de multe ori vezi, în funcţie de naţiune,
delegaţii fie prea curajoase fie prea pasive, şi mai tot timpul extremele nu
sunt apreciate în aparatele birocratice europene.
Dacă în primele două cazuri se poate vorbi de delegaţii
"naţionale", din ce în ce mai mult în cadrul instituţiilor
internaţionale ajung români pe bază efortului personal, pe baza unor proceduri
dure de selecţie. Sunt mândri pe bună dreptate de muncă lor, mulţi nu
ajung acolo pe baza unor referinţe naţionale, şi aşadar e important ca în cazul
acestora instituţiile româneşti, prin reprezentanţele de la faţa locului, să
întindă primele mâna, pentru a stimula crearea unei veritabile reţele româneşti
în organizaţia internaţională cu pricina, cu un flux inteligent al informaţiei.
Nimeni nu are de pierdut din această deschidere, toţi au de câştigat!
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu