De vreo 15 ani am reînvățat să-mi păstrez condiția fizică prin alergare. Alerg o dată sau de două ori pe săptămână în Belgia, țara în care trăiesc de aproape 30 de ani.
Dar
profit de vacanțe pentru a alerga oriunde este posibil. Nu este doar timp liber
sau spontaneitate; este o mică pregătire în sine. Trebuie să studiezi traseul
de aproximativ opt kilometri, să descoperi orașul și să vezi ce oferă pentru un
astfel de hobby.
Am
alergat în locuri exotice, unele desprinse parcă dintr-o hartă a irealului.
Pretoria mi-a plăcut mult, chiar dacă este un oraș plin de dealuri. Nu, nu m-a
atacat nimeni pe stradă cu un cuțit; din contră, m-am simțit foarte în
siguranță. Mult mai accesibilă a fost zona plată a deșertului Kalahari, în
Namibia. Orașul? Swakopmund, pe coasta Atlanticului. Iar o alergare printr-un
sat din Botswana este o experiență magică, mai ales într-o duminică dimineața,
când jumătate dintre copiii satului ni s-au alăturat la alergare.
Să
alergi în Hanoi, duminică la ora 7 dimineața, este ceva obișnuit. Sute de
vietnamezi fac același lucru, chiar dacă temperatura ajunge deja la 35 de
grade, iar umiditatea este de 90%. Mai prietenoasă a fost temperatura la
alergarea din jurul fluviului Mekong, în capitala Laosului, Vientiane.
Alergările
pe faleza din Rio sunt recomandate la ora 6 dimineața, odată cu răsăritul
soarelui. Este o senzație fantastică să alergi chiar și desculț pe plaja
Copacabana. Îmi amintesc cu aceeași plăcere o alergare similară pe plaja de la
Venus, în 1991, când eram în cantonament cu echipa de handbal „U” Cluj.
A
fost o adevărată bucurie să descopăr Brisbane alergând prin inima orașului.
Emoția este cu atât mai mare cu cât știu că, în 2032, aici se vor desfășura
Jocurile Olimpice.
Dacă
tot vorbim de orașe olimpice, câteva cuvinte despre Beijing. La ora 6
dimineața, orașul începe să se trezească. A alerga prin Beijing, printre
clădiri gigantice, este o experiență de neuitat.
Nu
puteam rata nici o alergare la ora 6 dimineața în Bali. Faleza plajei a fost o
gazdă minunată pentru cele 50 de minute de alergare, într-un peisaj de neuitat.
Alergarea
de dimineață prin Sarajevo? Da, merge! Un traseu ales aproape spontan, de-a
lungul râului Miljacka, printre podurile și străzile încărcate de istorie ale
orașului.
Și
în Tbilisi se poate alerga. Există trasee decente, dacă le cauți. Este o
modalitate plăcută de a descoperi orașul la ora 8 dimineața, chiar și într-o zi
de luni. Alergarea din Erevan a fost diferită, identificând parcuri în care
statuile comuniste încă mai erau la loc de cinste.
Cine
nu a alergat în Copenhaga a pierdut o experiență extraordinară. Faleza
canalului și traseul până la Mica Sirenă sunt relaxante și magice în același
timp.
M-a
impresionat și Tallinnul estonian, unde alergarea m-a făcut să descopăr
indirect cetatea orașului, ceva ce mi-a amintit de Sighișoara noastră.
Departe
de forfota marilor orașe, am realizat parcursuri de alergare în pădurile din
Olanda sau Suedia, pe plajele din Creta sau Andaluzia. Chiar și unele parcuri,
parcurse în alergare, m-au încărcat cu bucuria vieții: Helsinki, Podgorița sau
Riga.
Pentru
mine, alergarea nu este doar mișcare. Este o altă formă de a cunoaște lumea: la
pas alert, printre oameni, străzi, povești și locuri pe care altfel poate nu
le-aș fi descoperit niciodată.
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu