O opinie directă despre exercițiul financiar european și România, în editorialul de astăzi din Făclia.
---
Bugetul
Uniunii Europene. Politica de coeziune. Competitivitate. Priorități strategice.
Cuvinte pe care le întâlnim tot mai des în știri și declarații oficiale. Sună
important, par complicate și, de multe ori, ne lasă cu aceeași întrebare: pe
mine, cetățeanul, cu ce mă ajută toate acestea?
E o
întrebare legitimă. Pentru că vorbim despre bani publici, despre contribuția
noastră la bugetul european și despre fonduri care ar trebui să schimbe ceva în
viața de zi cu zi. Nu doar în documente, nu doar în discursuri, ci acolo unde
contează: pe drumuri, în spitale, în școli și în comunitățile în care trăim.
România
contribuie la bugetul Uniunii Europene și primește, la rândul ei, finanțare
pentru dezvoltare. Dar adevărata miză nu este să numărăm doar banii care pleacă
sau cei care vin. Important este ce facem cu ei. Cât reușim să transformăm în
investiții utile, în locuri de muncă, în servicii publice mai bune și în șanse
reale pentru oameni.
Acum
se discută viitorul buget european pentru perioada 2028–2034. Dincolo de
negocierile de la Bruxelles, disputa are o miză cât se poate de concretă: ce
fel de Europă vrem să construim și unde se va regăsi România în acest proiect?
Pe
de o parte, avem coeziunea. Un cuvânt tehnic pentru o idee simplă: diferențele
dintre regiuni nu trebuie să devină prăpastii. Oamenii ar trebui să aibă acces
la servicii decente și oportunități de dezvoltare indiferent dacă trăiesc
într-o capitală europeană sau într-un oraș mic din România.
Pe
de altă parte, avem competitivitatea. Europa trebuie să investească în
tehnologie, cercetare, industrie și inovare pentru a putea ține pasul cu marile
economii ale lumii. Altfel, riscă să piardă investiții, locuri de muncă și
capacitatea de a-și decide singură viitorul economic.
Nu
trebuie să alegem între cele două. România are nevoie și de infrastructură, și
de o economie care produce valoare. Și de investiții în comunitățile rămase în
urmă, și de companii capabile să creeze locuri de muncă bine plătite.
Dezvoltarea nu înseamnă să construim un drum fără să ne întrebăm unde duce.
Înseamnă să legăm investițiile între ele, astfel încât oamenii și economia să
beneficieze de ele.
Dar
există o problemă despre care vorbim prea puțin: banii alocați nu sunt același
lucru cu banii cheltuiți eficient.
Putem
negocia finanțări importante și totuși să pierdem ani în proceduri, să
întârziem proiecte sau să investim fără să obținem rezultatele așteptate. Putem
avea strategii ambițioase și clădiri inaugurate, dar fără suficienți oameni
care să le facă să funcționeze. Absorbția fondurilor este importantă, însă nu
poate fi singurul criteriu al succesului.
România
trebuie să urmărească finanțări adecvate pentru coeziune și competitivitate,
dar și reguli mai simple, proiecte bine pregătite și responsabilitate în
cheltuirea fiecărui euro. Nu este suficient să obținem bani. Trebuie să știm ce
vrem să facem cu ei și să putem demonstra că investițiile și-au atins scopul.
Până
la urmă, cetățeanul nu ar trebui să fie nevoit să descifreze jargonul european
pentru a înțelege dacă lucrurile merg bine. Ar trebui să vadă rezultatele. Un
drum mai sigur. Un spital în care primește îngrijire la timp. O școală în care
copiii au condiții mai bune. Un loc de muncă decent. O administrație care
rezolvă probleme, nu le multiplică.
Acesta
este testul adevărat al bugetului european. Nu câte miliarde anunțăm și nici
câte pagini au strategiile, ci ce se schimbă în viața oamenilor.
La
Bruxelles se negociază priorități și sume. În România, rezultatul trebuie să se
vadă acasă. Iar între cele două nu ar trebui să existe o distanță atât de mare.
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu