Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: SANATATE (1)

Până acum am prezentat grupurile de interes din Bruxelles-ul european din politica energetică, mediu înconjurător şi transporturi, structurând de fiecare dată materialul în două părţi: federaţiile mari şi, respectiv, cele mici sau de nişă din acea politică sectorială.

Voi începe astăzi să prezint actorii europeni din politica de sănătate. De data aceasta însă în 3 mesaje: “industrie mare”, “industrie mica” şi “practicieni şi ONG-uri”. Menţionez că nu sunt incluşi în această listă doar jucătorii din industria farmaceutică, ci şi unii care sunt foarte activi pe sectorul legislaţiei europene “Food & Drinks”.

Pentru astăzi federaţiile industriale mari. În paranteze adaug membrul din România, dacă acesta există.

BREWERS EUROPE
(Berarii României)

CAOBISCO – Asociaţia Ciocolatei, Biscuiţilor şi Industriei de cofetărie a Uniunii Europene
(fără membru în România)

CIAA – Confederaţia industriei alimentare şi a băuturilor în UE
(ROMALIMENTA - Federaţia Patronală Română din Industria Alimentară)

COPA-COGECA
(FNPAR - Federaţia Naţională a Producătorilor Agricoli din România)

COLIPA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Cosmetice şi Parfumuri
(RUCODEM - Uniunea Română a Producătorilor de Cosmetice şi Detergenţi)

EFPIA – Federaţia Europeană a Industriei Farmaceutice
(ARPIM - Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente)

EGA – Asociaţia Europeană a Producătorilor de Medicamente Generice
(ARPIM - Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente)

EAEPC- Asociaţia Europeană a Companiilor Euro-farmaceutice
(fără membru în România)

EUCOMED – Asociaţia Europeană pentru Tehnologie Medicală
(AFPM - Asociaţia Furnizorilor de Produse Medicale)

EUROPABIO – Asociaţia Europeană pentru Bioindustrie
(fără membru în România)

IFAH – Federaţia Internaţională pentru Sănătatea Animalelor
(fără membru în România)

Dacă este să vorbim de sănătate este bine să distingem cele două mari “paliere”, a producătorilor de medicamente (EFPIA, EGA) şi cea a producătorilor de produse medicale (EUCOMED).

O interesantă remarcă: EFPIA (asociaţia “medicamentelor scumpe”, cum este numită în mediul european) şi EGA (asociaţia “medicamentelor ieftine”), în mare competiţie pe argumente politice la Bruxelles, sunt reprezentate de aceeaşi organizaţie pe piaţa românească. De fapt şi EFPIA şi EGA explică faptul că cei care fac profit din munca altora sunt cei de la EAEPC (“cumpără medicamente ieftine în Grecia şi la vând scump în Suedia”).

Este de asemenea de semnalat că “protecţia şi sănătatea animalelor” are încă probleme de reprezentare în România.

Dan LUCA / Bruxelles

Comunicare europeană: tehnologie sau conţinut

Nu sunt o persoană care crede în utilizarea exagerată a tehnologiei în comunicare, mai ales când ne referim la dimensiunea comunitară. Îmi place însă să scriu pe acest blog fiindcă este deja tehnologia la îndemâna celor din domeniul afacerilor europene.

În 1997 am debutat prin a scrie articole în ziarele din Cluj şi, poate din inerţie, încă mai scriu acum la Făclia de Cluj. Prin anul 2001 am înţeles că Internetul este presa viitorului şi, în special prin apariţia EurActiv-ului în România în 2004, am început să trimit corespondenţe de la Bruxelles pentru presa românească online. De câteva luni, mai precis pe 8 septembrie 2007, am intrat şi pe Web 2.0, trăind o nouă experienţă.

Dacă este să fac o scurtă polemică despre tehnologie şi afacerile europene, cred că e important să avem conţinut în tot ceea ce exprimăm. Indiferent de canalul de comunicare ales, tehnologia nu trebuie să fie cea care “conduce“ mecanismul. E important ca o tehnologie să aibă o rată de penetrare critică, pentru ca aplicaţiile care o utilizează să aibă veleităţi de media. Tehnologia nu trebuie să fie însă o bariera, ci un ajutor. Recenta statistică arată că aproape 70 la sută dintre români nu sunt conectaţi la internet si peste jumătate dintre cei care au internet folosesc conexiune de viteză redusă. Putem considera deci că online-ul a atins cifra critică la români?

După numărul din ce în ce mai mare al publicaţiilor care apar şi în varianta web, atât dintre cele naţionale, cât şi locale, este evident că tot mai mulţi români preferă să “îşi citescă ziarul” online, un mod mult mai comod şi mai rapid de informare.

În anumite sectoare e bine să forţăm puţin în utilizarea noii tehnologii. E normal ca un student la Facultatea de Jurnalism să înveţe încă de acum cum să scrie online, (când apar tot mai multe posturi pentru jurnalişti online), iar profesorii trebuie să îşi adapteze metodologia de predare a cursurilor la tehnologia modernă, aşa cum scriam recent despre exemplul din Germania.

Personal, îmi propun ca anul acesta să utilizez o wiki în comunicarea europeană. Este bine să fim deschişi la tot ce apare nou pe piaţă, dar nu neapărat prin a “sări“ în grabă la utilizarea noii tehnologii.

Dan LUCA / Bruxelles

Nuanţe europene: comunicare sau participare

Recent am citit un articol publicat de un colectiv de la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice “David Ogilvy“ din Bucureşti despre Efectele strategice ale tăcerii în spaţiul public. Mi-a plăcut unghiul de abordare “O privire mai atentă asupra situaţiilor în care tăcerea operează în spaţiul public arată că, în esenţă, tăcerea este departe de a fi non-comunicare. Pur şi simplu, tăcerea este un altfel de comunicare“. Am încercat să proiectez această idee pe structura comunitară.

Uniunea Europeană are o mare problemă cu “tăcerea” cetăţenilor săi şi asta se observă în special la alegerile pentru Parlamentul European. Nu vreau să repet cele exprimate recent despre dilemele sferei publice europene, ci vreau să accentuez că la nivel european, mulţi nu înţeleg încă diferenţa dintre consultare şi participare.

Se face o confuzie de terminologie în ceea ce priveşte implicarea cetăţenilor în procesul de luare al deciziilor. Pentru unii, simpla preocupare de a afla ce preferă publicul este văzută ca fiind participare activă. Nu este aşa. Aceasta este consultare şi este de sus în jos, profesionist şi cu rezultate în urma unui proces birocratic.

În cel mai bun caz, consultarea produce opţiuni din care cel consultat poate să aleagă. În cel mai rău caz, preferinţele comunităţii sunt ignorate pentru că ei nu sunt de acord cu anumite modele preconcepute de “ce are nevoie publicul”, modele care există în mintea birocraţilor, politicienilor şi specialiştilor.

Participarea este mult mai dificilă. Pentru aceasta este nevoie de timp. Participarea implică organizarea unei structuri în care specialiştii şi birocraţii să devină facilitatorii unui proces deliberativ bazat pe transparenţă. Sunt necesare abilităţi specifice muncii cu grupuri. E nevoie de prevenirea apariţiei vociferărilor individuale şi a reprezentanţilor grupurilor de lobby care domină şi influenţează nejustificat procedurile.

Dan LUCA / Bruxelles

In Bruxelles, de la pionerat la reusita

Acum 6 luni semnalam aparitia notarilor romani in Bruxelles-ul european.

Ma bucur sa observ ca insertia a fost un succes. In ultima conversatie pe care am avut-o cu Raul Radoi, cel care coordoneaza activitatea din capitala Europei, acesta sublinia: „Nu pot fi de acord cu cei care ar considera ca prezenta europeana a unei organizatii din Romania ar fi un lux. Accept insa faptul ca poate fi interpretata ca un act de pionierat. De multe ori cei cutezatori au fost marii vizionari. Eu as spune ca notarii romani au fost vizionari si realisti cand conducerea Uniunii a decis sa ridice un cap de pod la Bruxelles”.

Dan LUCA / Bruxelles

Grupurile de interes din Bruxelles-ul european: TRANSPORT (2)

Acum cateva zile prezentam cine sunt “jucatorii mari” din cadrul politicii europene de transport si făceam referiri asupra membrilor din România. Voi încerca un exerciţiu similar, de identificare a grupurilor de lobby din Bruxelles-ul european, de această dată referindu-mă la federaţii mici sau de nişă din această politică europeană. În paranteze adaug membrul din România, dacă acesta există.

AMRIE- The Alliance of Maritime Regional Interests in Europe
(fără membru în România)

CLECAT- European Association for Forwarding, Transport, Logistic and Customs Services
(USER - Union des Sociétés d'Expédition de la Roumanie)

CORTE- Confederation of Organisations in Road Transport Enforcement
(Romanian Road Transport Authority - ARR)

EBAA - Association for Business Aviation in Europe
(ROMANIAN AIRPORT SERVICES si TIRIAC AIR SA)

ECA - European Cockpit Association
(fără membru în România)

ECAR
(Prin BEUC- Association for Consumers' Protection – APC)

ECF
(CCN - Clubul de Cicloturism Napoca)

ECG - European Car-transport Group of Interest
(Everest Management Group SRL)

ECTA - European Chemical Transport Association
(fără membru în România)

EFIP - European Federation of Inland Ports
(ADMINISTRATION OF RIVER PORTS ON THE DANUBE)

EIA - European Intermodal Association
(Portul Constanta)

EIM - European Rail Infrastructure Managers
(fără membru în România)

ELFAA - LOW FARES AIRLINE ASSOCIATION
(fără membru în România)

ESPO - European Sea Ports Organisation
(Portul Constanta)

ESC – shippers
(fără membru în România)

FECC - The European Association of Chemical Distributors
(Solvay Romania)

FEHRL
(Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN)

IACA
(fără membru în România).

Inland Navigation Europe
(Portul Constanta)

UIRR
(ROCOMBI)

Daca la nivelul organizatiilor mari se remarca o bună racordare a organizaţiilor româneşti cu structurile sectoriale europenene, la niveul organizatiilor mici Romania mai are inca de lucrat pentru o conectare reala.

Surprinde placut prezenta Portului Constanta in 3 federatii europene: cea a porturilor europene, a transportului intermodal si cea a navigatiei interioare.

Dan LUCA / Bruxelles

Turismul românesc european?

Vroiam să scriu câte ceva despre turismul românesc de câteva luni bune. Articolul din EurActiv – “Turismul românesc - între potenţialul local şi şansa fondurilor europene” m-a motivat să îmi exprim opinia acum.

Încă suntem rupţi de realitatea ofertelor, de a prezenta ceva “uşor” şi adaptat “împachetărilor turistice” specifice secolului al XXI-lea. Nu vreau să intru în polemici politice, scopul acestui mesaj fiind acela de a creiona două posibile abordări.

1. Pachetul de 500 euro
Celor din Bruxelles le place să călătorească, au bani, dar nimeni nu îi cheltuieşte pe tâmpenii sau pe oferte exagerate. Chiar şi cei cu salarii de peste 5.000 euro pe lună nu vor “accepta” să plătească 300 euro pe un bilet de avion până la Bucureşti. Trebuie gândită o ofertă de genul “pachetului de week end pentru două persoane”: avion joi noaptea, cazare la hotel pentru 3 nopţi, program vineri şi sâmbătă, întoarcerea duminică în jurul orelor 11. Pot să existe avioane care pleacă direct spre Timişoara, Cluj, Suceava, Braşov, Sibiu, Constanţa, Tulcea şi chiar Bucureşti. Important este să fie un preţ decent pentru întreg pachetul, să zicem 500 euro pentru două persoane. Se poate realiza aşa ceva? Putem să avem o politică naţională pe această ofertă turistică? Putem subvenţiona astfel de iniţiative? Fodurile europene pot debloca situaţia?

2. Implicarea diasporei în marketing-ul turistic
Acum câţiva ani am fost în Turcia şi am rămas plăcut surprins de calitatea serviciilor şi de preţul incredibil al “pachetului turistic”. Succesul constă şi în implicarea diasporei din Europa în popularizarea ofertelor. Concret, un turc stă în Germania sau Franţa din octombrie până în martie. Lucrează pentru o companie de turism din acea ţară şi promovează ofertele pentru sezonul care urmează. În martie el se întoarce cu primii clienţi în Turcia şi lucrează ca şi chelner, recepţionist sau chiar manager. Încă nu observ o astfel de abordare în România. Normal că noi găsim scuze, că sezonul nu e aşa de lung, că infrastructura de la noi e la pamânt. Problema cu sezonul lung e puţin relativă. Cine vine în România nu doreşte numai să stea la soare pe temperaturi de 35 de grade, ci vrea să descopere România. Nu asta dorim şi noi?

Dan LUCA / Bruxelles

Diaspora vazuta de la Bruxelles

Recent am participat la o dezbatere organizata la Bruxelles de European Policy Centre - "De le migraţia creierelor la câştigarea acestora? Impactul liberei circulaţii a muncitorilor din Europa Centrală şi de Est".

Mi-a placut abordarea academica despre diaspora poloneza a unui profesor de la Universitatea din Varsovia. E interesant de stiut ca in prezent Polonia are aproximativ doua milioane de emigranti, ceea ce reprezinta 3,3% din populatia tarii. Datorita emigrantiilor somajul a scazut de la 13% la 8% in ultimii 3 ani. Multi care au plecat aveau un loc de munca in Polonia sau au plecat direct dupa absolvirea studiilor superioare.

Expertul de la Comisia Europeana a mentionat ca mobilitatea la nivelul UE este relativ moderata (2,2%). "Global nici 2004, si nici 2007, nu au produs schimbari masive pe piata fortei de munca in UE. Exista insa diferente la nivelul tarilor membre. Patru tari au mai mult decat 2% din populatia activa a tarii in diaspora: Romania, Bulgaria, Lituania si Cipru". Desi migratia are un rol pozitiv pentru tarile europene exista o clara problema in absorbtia fondurilor structurale din cauza lipsei fortei de munca in aceste tari.

Secretarul General de la Solidar a accentuat chiar ca de fapt presa creaza o perceptie gresita asupra emigrantilor. "Statistic nu se confirma ca e plin de emigranti in UE. Nu se poate stopa migratia, e nevoie insa sa lucram la standardele sociale comune la nivel european".

Sa speram ca si in Romania vom avea in curand o dezbatere politica reala despre potentialul disporei romanesti si ce implica aceasta atat la nivel economic, cat mai ales la nivelul oamenilor.

Dan LUCA / Bruxelles