vineri, 9 martie 2012

Alegeri la Cluj: rectorul UBB

Vreau să salut şi eu alegerea noului rector al Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj, în persoana Profesorului Universitar Ioan Aurel Pop. Cei 70.000 de studenţi din Cluj fac din universităţi „cel mai mare angajator din judeţul Cluj”, deci rolul noului ales este crucial pentru dezvoltarea regiunii.

Nu pot să nu felicit conducerea universităţii clujene pentru modul utra-transparent de derulare a alegerilor: candidaturi vizibile, mediatizate de presa locala şi naţională. Dezbateri deschise, la subiect, pe programul electoral, alegeri în două tururi, iar ca poza să fie şi mai interesantă, lupta s-a decis la câteva procente.

Vreau să-i mulţumesc şi lui Ciprian Păun pentru modul cum a relatat întregul proces electoral de alegere a rectorului.

Dan LUCA / Bruxelles

Român numit cavaler de Regina Marii Britanii

Inginerul George Iacobescu, povesteşte ca era disperat să plece din România pentru a scăpa de regimul comunist, brutal şi represiv. Emigrarea în SUA a fost începutul, iar apoi, detaşarea la Londra a fost decisivă.

După ce a dezvoltat Canary Wharf, unul dintre cartierele comerciale etalon din lume, din care o bună parte trebuia construită pe apă, a început să primescă telefoane de la lideri politici care au nevoie de expertiza acestuia în proiecte de regenerare urbanistică. A primit şi telefoane din China, iar Iacobescu este de părere „că într-un fel Canary Wharf este foarte apreciat în ţările care aleargă pentru a prinde din urmă Occidentul. Probabil am putea să facem cinci sau şase Canary Wharf mâine în China”.

Mă întreb ce ar putea face în România?

Dan LUCA / Bruxelles

joi, 8 martie 2012

România şi partenera Polonia

Pe baza Parteneriatului Strategic bilateral cu Polonia, lansat în 2009, se adordează pe lângă diverse probleme legate de NATO şi tema cooperării militare în domeniul industriei de apărare şi întărirea cooperării între cele două forţe armate.

E bine că se discută cu Polonia structurat, pentru că, aşa cum sugeram recent într-un material publicat de Foreign Policy - majoritatea domeniilor pe care Polonia le pune pe agenda UE sunt de mare interes şi pentru noi.

Este important să punem cu adevărat în practică parteneriatul cu Polonia, în contextul formatului Visegrad Plus. Avem o simetrie de interese cu Polonia, ei sunt preocupaţi de Marea Baltică şi vecinătatea estică, şi noi vrem stabilitate la Marea Neagră, dar trebuie să extindem însă cooperarea şi pe "temele mărunte", pe care le-am prezentat de curând împreună cu Raul Rădoi, decizii ce se adresează mai degrabă cotidianului cetăţeanului decât treburilor de stat.

Dan LUCA / Bruxelles

miercuri, 7 martie 2012

Nou tratat al celor 25

Cu excepţia Marii Britanii şi a Cehiei, liderii statelor membre UE au semnat tratatul fiscal propus de Franta şi Germania şi aprobat pe 25 ianuarie 2012. Tratatul va impune sancţiuni şi restricţii statelor care depăşesc limitele bugetare precizate de tratat. Prevederile acestuia trebuie introduse în Constituţia fiecărei ţări semnatare sau în cadrul legislaţiee echivalente.

Referendumul posibil, anunţat iniţial de Nicolas Sarkozy in Franţa, a fost contramandat. Doar Irlanda, cea care în repetate rânduri a ezitat în adoptarea tratatelor comunitare, va supune materialul populaţiei. Un eventual “Nu” de această dată nu ar fi blocat însă derularea procesului în restul statelor membre.

Dan LUCA / Bruxelles

Ce am de gând să fac pentru România?

Recent prezentam ceea ce am realizat eu pentru România. Voi continua exerciţiul mental, privind spre viitor, întrebându-mă ce am de gând să fac pentru România?

Din nou mă voi referi “extins”, la cele 3 dimensiuni: europeană, naţională şi locală, de data aceasta începând povestea cu…


Europa

Prin intermediul tezei de doctorat am ajuns la concluzia că Uniunea Europeană poate face mult pe palierul educaţional, pentru tineri. Cred în continuare într-un nou program educaţional, deşi până acum 3 comisari europeni cărora le-am prezentat proiectul nu au avut forţa de a-l pune în practică. Sper ca în următorii ani să reuşesc să conving factorii de decizie comunitari că un program care poate genera un milion de mobilităţi europene pe an este pertinent.

Dacă rămânem pe palierul “educaţiei europene”, doresc de asemenea să pun în practică, sau să “înşurubez” în actualele programe, o nouă oportunitate pentru studenţii care urmează curricule corelate cu afacerile europene. Sper să am tăria pentru a convinge că Uniunea Europeană trebuie să aloce fonduri universităţilor pentru “a-şi aduce studenţii” în Bruxelles-ul european pentru o săptămână de prezentări intensive. Totul printr-un ”program umbrelã” co-finanţat de către DG Educaţie şi Cultură.

Voi continua şi în viitor să studiez impactul tehnologiilor contemporane asupra mecanismului decizional comunitar. Rezultatele le voi comunica în permanenţă prin intermediul blogului, dar şi prin intermediul articolelor de presă, sperând că tot mai mulţi colegi să fie interesaţi de găsirea metodelor pentru o Europă mai eficientă şi mai transparentă.


România

Două dimensiuni mă preocupă în viitor din punct de vedere al României. Voi continua să creez structuri de dezbateri pentru a găsi soluţii prin care România să fie calibrată la structura comunitară. Efectele acestui mecanism: consolidarea României ca a 7-a putere politică europeană, o mai bună absorbţie a fondurilor europene, o mai bună dezvoltare a României şi implicit o mai bună calitate a vieţii pentru români.

Proiectul “Cei 3 milioane de români din Diaspora” mă preocupă. Prin activitatea mea voi încerca să transmit un mesaj că implicarea (chiar şi cea politică) este necesară. Se pot înfiinţa centre sociale în Diaspora, cu legături pe structurile locale româneşti, se pot dezvolta media care să fluidizeze comunicarea între România şi afară. Se pot realiza proiecte fantastice pentru români!


Cluj

Doresc să deschid şi mai mult fereastra de oportunităţi pentru concetăţenii mei. Cred că se poate realiza conexiunea reală cu capitala comunitară prin deschiderea Reprezentanţei Permanente a Clujului la Bruxelles şi sper să am tăria de a convinge decidenţii locali că Europa este o oportunitate, în special la Cluj.

Pregătesc deja unele cursuri despre Bruxelles-ul european şi studenţilor de la Cluj. Sper ca în următoarele luni să găsesc oportunitatrea de a le prezenta celor de la Universitatea “Babeş-Bolyai”, căci cerere există la cel puţin 4 facultăţi: studii europene, ştiinţe politice, drept şi ştiinţe economice.


În ultimii 20 de ani m-am implicat în proiecte cu România, în special pe palierul neguvernamental. De câţiva ani am reuşit accelerarea relaţionării şi pe culoarul politic, numindu-l simbolic pre-guvernamental. Sper ca viitorul să îmi dea posibilitatea să prestez activităţi şi din interiorul sitemului politico-administrativ românesc sau comunitar.

Dan LUCA / Bruxelles

marți, 6 martie 2012

Mai mult de 10% plecaţi

Rezultatele recensământului au fost intens mediatizate, nu intenţionez să le reiau, dar vreau să subliniez procentul de peste 10% al românilor care traiesc în Diaspora. Directiva europeană după care sunt realizate toate “numărările” europene de persoane a impus pentru prima dată României ca la recensământ să ia în calcul populaţia din afara graniţelor ţării.

Cifrele celor plecaţi nu sunt însă 100% exacte, cei plecaţi de mai puţin de 12 luni, nefiind adăugaţi. Oricum, răspunsurile rudelor şi ale vecinilor sunt discutabile, după ce în timpul perioadei de recenzare au existat tot felul de comentarii cu privire la persoane care încercau să-i convingă pe respondenţi să spună că rudele lor din străinătate au plecat de mai puţin de un an şi pentru doar câteva luni. O altă cauză care denaturează rezultatele este estimarea conform căreia un milion de români sunt plecaţi de multă vreme cu toată familia, astfel încât n-a avut cine să-i declare, după cum precizează INS.

În prezent, oficial, 901.435 de români sunt în Spania şi încă aproape 900.000 în Italia. Neoficial, numărul românilor din peninsulă este de peste 1,1 milioane.

În aceste condiţii cum să “renegi“ românii din Diaspora? ... când numărul lor trece bine de 2 milioane. Părerea şi implicarea lor contează, iar princiipiile greşite care îi condamnă că au plecat trebuie eliminate.

Dan LUCA / Bruxelles

luni, 5 martie 2012

Legitimitate sferei publice europene

Foarte interesantă cartea “Construirea democraţiei la fontiera spaţiului public european”, semnată de Daniela Piana, prin care autoarea încearcă să identifice fundamentele juridice ale sferei publice europene.

Îmi permit să citez unele paragrafe, care mi s-au părut relevante pentru cercetarea pe care o desfăşor despre dilemele comunicării Uniunii Europene:

- Limbajul natural şi bunul-simţ înţeleg prin spaţial public un loc fizic în care este îngăduit accesul tuturor şi în interiorul căruia sunt garantate vizibilitatea şi interacţiunea subiecţilor participanţi.

- Sfera publică este un loc în care se aplică o metodă democratică de soluţionare a problemelor colective. Argumentele care se schimbă se formează în respectul eticii discursului.

- Se vorbeşte despre legitimare, înţelegând-o ca un “proces sociologic” plasat între putere şi societate.

- Legitimitatea ordinii politice reprezintă una dintre temele de foarte mare importanţă în tradiţia gândirii occidentale.

- Parte a legitimitaţii democratice derivă din delegarea electorală care raportează cetăţenii statelor membre la reprezentanţii lor naţionali, care, la rândul lor, alcătuiesc Consiliul European şi Consiliul de Miniştri.

- Legitimarea Europei politice a fost influenţată de definiţia “democraţiei” pe care Uniunea a construit-o în interiorul unui discurs mai amplu, axat pe legitimitatea puterii politice transnaţionale.

- Cetăţenia europeană ne situează la un nivel supranaţional, în timp ce Uniunea Europeană nu face acest lucru.

- Tema diversităţii traversează discursul politic european.

- Modelul de democraţie europeană încearcă să propună o versiune nouă de guvernare, în care structurile statului naţional sunt controlate de societatea civilă transnaţională.

- Participarea la procesul de producere a normelor care se desfăşoară în spaţiul public depinde de cunoaşterea gramaticii discursului de care dispun indivizii, grupurile, organizaţiile.

- Organizaţiile non-guvernamentale sunt concepute ca o sursă de legitimitate politică. Ele elaborează argumentaţii (advocacy coalitions) şi grupează cererile şi preferinţele care provin de jos în sus. Mai mult, constituie un element de echilibrare a puterii politice a guvernelor, cu atât mai mult cu cât sunt apte să instaureze forme de accountability la nivel transnaţional.

Dan LUCA / Bruxelles