Dinamismul nevoilor umane

Dacă ar fi să facem o analogie între noul nivel introdus în piramida lui Maslow, atunci ar trebui să mai adăugăm încă o treaptă în vârful “piramidei nevoilor europene”, despre care scriam cu ceva timp în urmă.

“Oamenii au nevoie să contribuie la reuşita altora, la dezvoltarea unei comunităţi bazate pe interese comune”.

Românul, ca cetăţean european, nu putem afirma că este pe deplin “împlinit”, având în vedere situaţia ţării pe scena europeană. “Iniţial, teoria spunea că oamenii îşi îndeplinesc mai întâi nevoile de bază şi abia apoi pe celelalte, dar practica demonstrează că pentru oameni diferiţi, în contexte diferite, unele nevoi superioare (din vârful piramidei) pot fi mai importante decât unele nevoi inferioare (de la baza piramidei)”.

Dan LUCA / Bruxelles

În Belgia: românii nu sunt laşi!

De atâtea ori am auzit expresii de genul: ″românii nu ştiu ce drepturi au″, ″românii se complac cu situaţia” sau “românii îşi merită soarta”.

Să vă dau un exemplu concret pe care l-am trăit de câteva luni. Codruţa ne-a mobilizat pentru a ataca politic situaţia muncitoarelor care sunt exploatate în abatorul din Bruxelles. A pregătit un dosar beton din punct de vedere al legislaţiei, a comunicat perfect cu grupul exploatat şi a realizat o acţiune strategică de impact maxim. Iar acum câteva zile a explodat totul. Un articol în principalul cotidian flamand a fost scânteia, a urmat toată presa scrisă, televiziuni şi radiouri din Belgia. S-a sesizat apoi şi presa din România, apreciind mărturiile Codruţei. Iar acum se pare că managerii abatorului sunt în curs de regularizare a situaţiei româncelor.

A fost interesant să urmărim şi reacţiile unor compatrioţi, care au început cu săgetuţe tipice dâmboviţene de genul: ″de ce un partid din România se amestecă în alte ţări ?″ sau ″din nou ne facem de râs ca ţară″. Îmi permit să răspund la astfel de polemici. Noi, la Bruxelles şi în Belgia, chiar credem că putem ajuta prin activitate politică românii. Ne implicăm de aproape 5 ani şi dorim să fim conectaţi la ce simte poporul. Venim cu idei precum centrele sociale, urmărim la sânge dosarul cu ridicarea restricţiilor de muncă pentru românii din Belgia, ne zbatem să vedem cum se pot face mai uşor cursuri de limbă şi civilizaţie românescă pentru copiii români.

Părem ridicoli în România politică cu astfel de acţiuni? Celor care luptă alături de noi nu le promitem nici colegii favorabile la alegeri, nici posturi de directori la ″descentralizate″, nici contracte de firme cu Statul după ce suntem la putere. Le promitem că se pot implica într-un proiect politic în care putem să ajutăm oamenii şi asta este mai mult decât 100 de funcţii publice sau milioane de euro! Este ceva de la inimă la inimă! De la om la om! Noi chiar credem – în naivitatea noastră? – ca muncitoarea din abatorul Anderlecht, mamă a 5 copii, care lucrează zilnic 12 ore, are nevoie de cineva să-i faciliteze legătura cu un sindicat pentru a-i apăra drepturile. Noi chiar credem că tânărul român, venit la studii în Belgia – are nevoie de un sfat pentru a încerca să reuşească în Belgia.

Noi credem că un partid politic este ceva pentru oameni sau dacă nu, este NIMIC ! Încă o dată felicitări Codruţa! Ne-ai arătat din nou că noi, românii, nu suntem laşi!

Dan LUCA / Bruxelles

Să nu uităm să ne trăim viaţa!

Sunt bine-venite astfel de articole, de genul celui publicat recent de Cariere, care îşi propun să atragă atenţia cititorilor asupra faptului că epoca în care trăim ne face de multe ori să uităm să profităm de ceea ce este cu adevărat important în viaţă.

Nu sunt deloc adeptul conceptului de viaţă conform căruia trebuie să te complaci într-o situaţie mediocră, fără să lupţi pentru a obţine mai mult, însă viteza în care se mişcă lucrurile şi preocupările curente distrag atenţia de la ˝realitatea completă˝. 

Astfel, e bine să nu uităm cele 8 sfaturi transmise de Dragos Nicolae, printre care acela de a încerca ˝să înțelegem mai bine puterea prezentului˝, ˝diferenţa între a ne confrunta cu înfrângerea și a fi învins˝, să recunoaştem ceea ce deja s-a produs şi să avem tăria de a o lua de la capăt, şi foarte adevărat, este o mare greşeală să încerci să te integrezi acolo unde simţi că nu îţi este locul.

Să nu uităm nici ceea ce foarte frumos spunea autorul, ˝nu întotdeauna ne putem alege muzica, dar mereu putem alege felul în care dansăm˝.

Dan LUCA / Bruxelles

Presidents using Web 2.0? Let’s be serious!

I recently read a study about elections – specifically about the US elections 2008 (Obama) and the French elections in 2012 (Hollande), and how candidates are using social media. The question struck me then: do the candidates still maintain their lines of communication with the citizens after a victory in the elections?

Let’s take a realistic look at the issue. During the campaign the party leader or candidate is quite accessible: he/she is for example very active on Facebook, everyone can contact him/her via their personal email (yahoo, gmail, etc), call on their mobile phone at every hour of every day, each event is ‘accompanied’ by twitter, comments are directly written by the candidate, etc.

Can you imagine that it is possible for the president or prime-minister to maintain such a pace? Is it really realistic to believe that they reply to their emails that same day? Can we even ask them to write non-stop on Facebook? Is it possible for them to answer every call on their mobile phone?

It’s a big dilemma and I remember what happened the night Obama got elected as president of the world’s most powerful state. He sent messages using social media to those people who believed in him, who fought side by side with him on a daily basis during the campaign, who helped fundraising – resulting in 750 million dollars. But Obama was quickly warned by the presidential security team that things don’t work that way. “You are the President now, and we must think of your safety. We need to control all equipment and messages with codes, therefore allowing you to be safe, etc.”

And now I wonder how Web 2.0 can really be used by a president or prime-minister. Please do not mix personal messages, responses and comments with phrases like “my team is dealing with this”, or “a consultancy firm is doing everything”. I mean, how realistic is it to ask the president, not his team or his system, to be on Web 2.0?

Dan LUCA / Brussels

Kohl vorbeşte despre Europa

Fostul cancelarul german Hermut Kohl, după o lungă absenţă, şi-a expus recent părerea cu privire la felul în care este gestionată criza din zona euro. Conform acestuia, Europa nu mai poate să ajungă din nou la razboi. “Avem nevoie să intensificăm unificarea Europei. Să utilizăm pozitiv timpul pe care îl avem”, spunea Kohl.

Conform materialului Euractiv, dacă analizăm abordările total diferite a celor doi lideri germani privind UE, păreri ce dau naştere la dispute politice naţionale, totuşi mulţi sunt de părere că aceste evenimente pot marca startul unui “rebranding” al Angelei Merkel, ca fiind un "nemaipomenit european", aşa cum cancelarul încearcă să îşi construiască discursul politic.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – “Belgia – campania electorală pe strada mea”

Mai sunt doar câteva zile până la alegerile locale organizate pe 14 octombrie în Belgia. Mă bucur că românii pot candida pentru posturile de consilieri la “Comunele” capitalei belgiene.

Despre acest subiect am scris mai multe într-un recent material publicat de Occidentul Românesc.

.............

În această toamnă, pe 14 octombrie 2012, se organizează alegeri locale în Belgia. Atât femei cât şi bărbaţi, indiferent de naţionalitate, toţi locuitorii contribuie la construirea unui viitor durabil pentru cartierele în care îşi au reşedinţa. Cei aproximativ 55.000 de români din Belgia sunt un potenţial electoral fantastic pentru o ţară precum Belgia, iar prin activitatea lor pot demonstra că merită implicarea în comunitatea locală din ţara de adopţie. Ce fel de alegeri sunt în Belgia pe 14 octombrie 2012? Se aleg practic primarii şi consilierii la “Comune”. Hai să explic ce e această structură pentru acei români care nu locuiesc în Belgia. Dacă luăm Bruxelles-ul, şi facem abstracţie de tot ce este administraţie europeană, observăm că există un “decupaj” de 19 structuri, numite “comune”. Dacă forţăm puţin terminologia comuna bruxelleză este precum sectorul din Bucureşti. Deci avem alegeri la “sectoare” în Bruxelles!  Încă din februarie 2008 ne-am implicat politic, alături de românii din Belgia şi din Bruxelles, iar rezultatele se văd acum. Avem o relaţie foarte bună cu cele două partide socialiste din Belgia (cel de limba franceză şi cel de limba flamană/olandeză) şi munca a dat roade: am reuşit să ne impunem candidaţii romani pe listele socialiste belgiene pentru scrutinul local.

În premieră avem români care candidează pentru a obţine mandate de consilieri la “Comune”.  Mult succes Gabi Mara la Saint Josse (Bruxelles)! Baftă George Mantea la Auderghem (Bruxelles)! Putere de convingere Răzvan Lizo la Molenbeek-Saint-Jean (Bruxelles)! Ai tot sprijinul nostru Mariana Polatos la Wemmel!  Făcând o comparaţie, alegerile sunt «Jocurile Olimpice ale partidelor police». În primul rând este important să doreşti să ajungi la Jocurile Olimpice (să intri în politică), să reuşeşti să faci parte din echipa ţării tale la JO (să intri pe lista electorală) şi apoi să reuşeşti să cîştigi o medalie (să fii ales de către electorat).  În România este nevoie de o dezbatere politică reală despre potenţialul Diasporei româneşti şi ce implică aceasta atât la nivel economic, cât mai ales la nivelul oamenilor. Românii din Diaspora sunt un liant între ţara de inserţie, pe de o parte, şi compatrioţii plecaţi din ţară pe de altă parte, şi România. Acest drept este o oportunitate enormă de a se face remarcaţi, de a spune ceea ce au de spus, iar prin acţiunile lor vor putea contribui la îmbunătăţirea imaginii de ţară a României şi la dezvoltarea unor relaţii bilaterale fructuoase.

Dan LUCA / Bruxelles

La Varşovia - mai multă integrare europeanã!

Criza economică din Europa a cauzat o criză de încredere în UE, aşa cum se concluziona şi în urma întâlnirii de la Varşovia, cu câteva zile în urmă.

Cei 11 miniştri participanţi la întâlnire au subliniat, încă o dată, faptul ca alegerile din 2014 pentru Parlamentul European trebuie să desemneze reprezentanţi cu vizibilitate, candidaţii de pe listele electorale ale partidelor politice naţionale şi alegerea directă a Preşedintelui.

Ideea transmisă a fost similară cu cea prezentată de Barroso în discursul său deja celebru. Şi alte teme, discutate anterior au fost readuse în discuţie, printre care şi existenţa unei a doua camere a Parlamentului pentru a oferi mai multă legitimitate instituţiei europene. În acelaşi timp, grupul “celor 11” a propus o mai mare implicare din partea parlamentelor naţionale în luarea deciziilor europene.

Dorinţa exprimată de participanţii la întâlnirea din Polonia este de a crea o Uniune puternică, un mare jucător global, indiferent că este vorba de o comunitate de 28 de state membre, sau mai multe.

Dan LUCA / Bruxelles