Cu preşedinţii Consiliilor Judeţene Prahova şi Suceava la Leuven

Azi, 25 octombrie, am avut marea onoare sã particip la Forumul de la Leuven dedicat “Promovãrii Guvernanţei Locale între Romania şi Flandra, Valonia, Bruxelles”.

Foarte bine structurat mesajul preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, despre sursele de finanţare ale spitalelor judeţene din Prahova.

Dupã ani buni m-am revãzut şi cu un prieten mai vechi, fostul eurodeputat Cãtãlin Nechifor, acum preşedintele Consiliului Judeţean Suceava. Intr-o francezã impecabilã Cãtãlin a explicat strategia de cooperare internaţionalã a judeţului pe care îl conduce.

Foarte bune discuţii şi cu fostul comisar european al României, Leonard Orban. E de apreciat cã oameni cu experienţã politicã la nivel înalt intrã în sectorul privat, în cazul domnului Orban, acesta reprezentând acum firma de consultanţã Orban-Biriş. Mult succes!

Dan LUCA / Bruxelles

 

The country’s natural resources: the source of economic disease?

Marcel Ionescu-Heroiu, senior social development specialist at the World Bank, wrote a long article in the journal “Foreign Policy Romania” on the intense debate regarding the exploitation of certain natural resources.

It stated that the paradox of the countries that have natural resources, but do not have a stable economic development, is known by the economic world as the “Dutch disease". (...) In one year, our Dutch friends came across a substantial gas reservoir. They started, of course, to exploit it. Soon, they noticed that the other sectors of the economy, particularly the industrial engines (like Phillips), were affected. The economy first started “coughing”, after which it started making strange noises. It contracted a disease. The “Dutch disease” operates relatively simple: for any country, the availability of resources is a great temptation. The exploitation and sale of these resources generate immediate revenue in excess of the economy. This blessing, however, turns out to be a well disguised curse. The excess ads pressure on the national currency, which appreciation discourages exports. Each euro that is gained from the exploitation will directly compete with money gained from other economic sectors. The problem is that precisely those other sectors are those that enable sustainable development. And there we find the unfair competition.

Of course, the fact that exploitation can generate the Dutch disease phenomenon is not an excuse to cut this sector from a country's economic statement. If resources are exploited in a sustainable and intelligent manner, they are used to help other sectors that are part of the Romanian economy (i.e. it could be used to generate added value for the local economy, not to be exported as raw material). Then this could generate wealth in the field.

Any civilized country anno 2013 needs to be focused on sustainable development while maintaining environmental standards and multi-sectoral involvement.

Dan LUCA / Brussels

 

 

Dan LUCA – interviu în ziarul Prahova – despre alegerile europene

Prezent recent la Ploieşti, am avut plăcerea să particip la întâlniri cu oficialităţi judeţene şi cu primari din mai multe localităţi prahovene, dar am trecut şi pe la ziarul Prahova, ocazie cu care am răspuns întrebărilor unui interviu în legătură cu modul în care ar trebui să se structureze echipa de viitori europarlamentari. Redau în continuare materialul realizat cu această ocazie de Violeta Stoica:

.........

- Cât de importantă este atitudinea pe care trebuie să o aibă parlamentarii europeni în Parlamentul European odată ajunşi acolo, prin votul populaţiei?

 - Suntem o ţară mare, care va avea 32 de eurodeputaţi, anul viitor, deci o oportunitate fantastică pentru români să decidă ce fel de eurodeputaţi vor să-i reprezinte. Ne permitem să trimitem în Parlamentul European oameni care nu ştiu ce înseamnă această instituţie doar pentru că sunt activişti buni sau sunt copiii cuiva? Nu ştiu dacă ne permitem la nivel de ţară acest lucru. Eu cred că în fiecare zi pierdem milioane fiindcă nu numai eurodeputaţii noştri nu fac performanţă, pentru că sunt şi oameni de calitate, ci şi alte organisme. De aceea, trebuie să avem cei 32 de ambasadori ai României care trebuie să ştie ce se întâmplă în teritoriu, care trebuie să aibă o analiză clară a diagnosticii judeţene, regionale şi naţionale şi care trebuie să se mişte ca peştele în apă în acest mediu intercultural de la Bruxelles şi Strasbourg.

 - Prin urmare, ar trebui ca atunci când se fac aceste liste cu candidaturile pentru europarlamentare, partidele să ţină cont în primul rând de capacitatea omului respectiv de a înţelege ce se întâmplă în Parlamentul European...

 - E foarte clar. Trebuie să avem oameni care înţeleg procedurile respective. În momentul de faţă avem oameni, dar nu suficienţi. Eu cred că delegaţia românească – şi vorbesc în general – face faţă, dar că aceasta trebuie reîmprospătată.

 - Asta ar putea să se întâmple chiar anul viitor, la sfârşitul lunii mai, atunci când vor avea loc alegerile pentru Parlamentul European!

 - Eu sper ca alegerile din 25 mai să dea posibilitatea românilor să participe la o dezbatere reală şi nu trebuie acuzat cetăţeanul fiindcă nu este interesat de politica europeană şi de alegerile pentru Parlamentul European. Atât timp cât ai aceleaşi persoane pe care le-ai văzut şi la alegerile locale şi la alegerile parlamentare şi cu aceleaşi discursuri... Şi acum haideţi să parcăm la Parlamentul European pentru că nu le-am găsit loc pe lista pentru parlamentarele din România; cred că greşim fundamental. Cred că trebuie să avem oameni care înţeleg acest mecanism, care trebuie să se descurce în limbi străine, pentru că nu mai există negocierile cu asistenţii sau cu translatorii lângă, oameni care trebuie să înţeleagă ce este o politică sectorială. Bruxellesul nu este o şcoală. Nu ne permitem să îi trimitem la un training, la formare profesională la Bruxelles pentru ca abia după patru-cinci ani să înţeleagă mecanismele europene. Nu ne permitem să pierdem milioane de euro fonduri fiindcă vrea cineva să înveţe. Avem oameni de calitate în anumite partide care ar trebui puşi în faţă, pentru a se lupta şi pentru a explica în campania electorală ce poate face în mod real un eurodeputat pentru ei.

 - Un ultim comentariu v-aş ruga să faceţi, referitor la viitorul comisar european reprezentant al României în Comisia Europeană. Acum îl avem pe Dacian Cioloş, la Agricultură. Pe ce domeniu credeţi că ar trebui să aibă România reprezentant în Comisia Europeană?

 - În primul rând, domnul Dacian Cioloş face o treabă extraordinară la Bruxelles.

 - Nu este prea vizibil aici, în ţară...

 - Domnul Cioloş are un profil foarte tehnic, foarte vertical, pe agricultură. Dacă vedeţi şi declaraţiile preşedintelui Barosso, deci ale şefului lui în Comisia Europeană şi ale altor experţi, face o treabă foarte bună, având în vedere reforma politicii agricole. Domnul Cioloş este un personaj tehnic, deci nu este un politician, şi atunci, oricând îl vei întreba ceva mai politic, dânsul îţi va răspunde mai tehnic. Şi nu se pot face ştiri de breaking news astfel.

 - De aceea probabil nu este foarte vizibil în România.

 - Acum, dacă ne referim la anul viitor, pe lângă alegerile europene despre care am discutat, va fi, bineînţeles, o nouă structură a Comisiei Europene, care se va înşuruba undeva în toamna anului viitor. România va propune – prin Guvernul României – un candidat, care va trebui să aibă şi aprobarea preşedintelui ţării şi care, după aceea, va trebui trecut prin malaxorul audierilor de la Parlamentul European. Anticipând, cred că ar trebui să gândim strategic, să sărim şi să avem un lobby pentru a ocupa locul de comisar european pentru Energie. Şi dacă vom avea o abordare de acest gen, dacă nu vom obţine acest portofoliu, măcar şeful de cabinet al comisarului pentru Energie să fie român. Aceste lucruri ţin de capacitatea de negociere şi, astfel, România ar trebui să joace la un nivel ridicat, pentru viitoarele posturi din Comisia Europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Jurnal de Dâmboviţa: Europenizarea statelor membre sau „naționalizarea” Europei?

Pentru această vineri am pregătit pentru cititorii Jurnalui de Dâmboviţa un material în care dădeam exemple de ţări care au activat „opt-outs” europene, prin care nu se supun reglementărilor anumitor politici europene:

În continuare regăsiţi şi dumneavoastră acest articolul în varianta integrală:

...........

Legislaţia europeană se răsfârge asupra statelor membre UE, condiţiile de aderare se impun înaintea semnării tratatelor de apartenenţă la blocul comunitar, însă sunt şi cazuri excepţionale, în care se deviază de la regulile de bază. În aceste situaţii însă vorbim de state care au ştiut cum să işi susţină interesul naţional şi să se impună în faţa deciziilor europene.

Sunt cazuri în care state membre pot să negocieze anumite „opt-out”-uri de la legislaţia sau tratatele Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că nu trebuie să participe la anumite politici europene. Astfel, în prezent, Danemarca are 4 asemenea opt-outs (securitate şi apărare; cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie, uniune economică şi monetară), Irlanda 2, Polonia 1, Suedia 1 şi Regatul Unit 4.

Marea Britanie are la rândul ei un statut mai special, dar să nu uităm că premierul britanic doreşte renegocierea poziţiei ţării sale, căutând să limiteze rolul şi influenţa Uniunii Europene asupra activităţilor sale economice şi apoi organizarea unui referendum în 2017, pe tema apartenenţei la UE.

Marea Britanie cât şi Danemarca împlinesc în 2013 40 de ani de când sunt membre ale Uniunii Europene. Să fie oare o coincidenţă că, la 1 ianuarie 1973, cele două ţări aderau la blocul comunitar, alături de Irlanda, statul care s-a impus o perioadă îndelungată împotriva adoptării documentelor ce stabilesc cadrul legal de organizare a UE?

Mi se pare interesantă o analiză a modului în care aceste ţări şi-au jucat cărţile în Uniunea Europeană. Irlanda - deşi nu s-a opus adoptarii monedei euro, ne-a dat emoţii în repetate rânduri, pentru ca în final să putem afirma că pe parcursul anilor, situaţia în cazul acestei ţări s-a schimbat radical. Am asistat la refuzul în legătură cu Tratatul de la Lisabona (dar şi alte ratificări de tratate comunitare), însă specialiştii europeni au fost „plăcut surprinşi” de atitudinea irlandeză faţă de Tratatul Fiscal.

Primele luni ale acestui an au fost dedicate mandatului irlandez la preşedenţia rotativă a UE, pentru a 7-a oară, derulat fără probleme. Dacă se discută o posibilă părăsire a Uniunii de către Marea Britanie, ministrul pentru afaceri europene din Danemarca declara recent că ţara sa nu are nici o intenţie de a merge în aceeaşi direcţie. După cum sublinia şi Wammen, o eventuală ieşire a Marii Britanii din UE ar poziţiona Danemarca oarecum pe actualul „scaun” britanic pe viitor, ca fiind cea mai „semi-decomandată” membră a blocului comunitar.

Menţinerea legăturilor strânse cu Marea Britanie este, de asemenea, o prioritate de top pentru Danemarca, susţine diplomatul danez. Într-o mare măsură, Danemarca a aderat la UE ca urmare a aderării britanice. Şi chiar dacă Marea Britanie în cele din urmă ar decide să părăsească UE, el crede că relaţia dintre ţara sa şi Marea Britanie nu s-ar schimba în mod semnificativ. Nicolai Wammen insistă ca Danemarca să fie cât mai aproape de UE, considerând acest lucru în interesul poporului danez.

Şi în Parlamentul European, politicienii danezi sunt apreciaţi ca fiind în general destul de „prietenoşi” în abordarea relaţiei Danemarca-Uniunea Europeană. O oarecare asemănare apare însă între Marea Britanie şi Danemarca, dacă este să ne oprim asupra monedei unice. După cum citeam recent, potrivit rezultatelor unui studiu realizat de TNS Gallup pentru ziarul Berlingske Tidende, suportul pentru înlocuirea coroanei daneze cu euro este destul de scăzut. Doar 22% dintre cei chestionaţi au declarat că ar vota în favoarea adoptării monedei euro într-un referendum. Danemarca ar putea risca să fie marginalizată şi decisiv slăbită în lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, după cum susţine şi Ministrul danez al Justiţiei, Morten Břdskov.

Dar euroscepticismul răspândit pe scară largă în rândul publicului danez face dificilă pentru guvern ambiţia sa de a se apropia de UE. Danezul Lars Lřkke Rasmussen, liderul opoziţiei, a declanşat recent presiunea asupra premierul Helle Thorning-Schmidt de a lansa un referendum în privinţa a două dintre opt-out Danemarcei. Rasmussen, fost prim-ministru şi lider al liberalilor, vrea Danemarca să scape de optout- ul de pe Apărare şi Justiţie printr-un referendum, cât mai curând, eventual în luna mai a anului viitor, pentru a coincide cu ziua alegerilor europene. Rasmussen îşi argumenta propunerea: „A venit timpul, trebuie să ne confruntăm cu aceste opt-out. Efectele negative mai ales ale justiţiei sunt de o asemenea urgenţă încât ar fi iresponsabil să se păstreze”.

Dan LUCA / Bruxelles

Cum se decide liderul Comisiei Europene în 2014?

Liderii principalelor patru partide politice ale Europei şi-au exprimat acum câteva zile o parte din planurile lor privind primarele europene, în cadrul unui eveniment găzduit de Comitetul Regiunilor pe 16 octombrie.

Ȋn timp ce Partidul Socialiștilor Europeni (PES), îşi prezenta anterior propriul proces de nominalizare, a cărui listă finală a candidaților se aștepaptă să fie anunţată pe 6 noiembrie, Verzii au lansat confruntarea on-line, care va culmina în luna februarie 2014 cu numirea a doi lideri care se vor confrunta în campanie.

Partidul Popular European (PPE) s-a abținut în schimb la a face anunțuri mari, cel puțin până după sărbătorile de Crăciun, stabilind că se va alege un candidat care să îi ia locul lui Barroso, la congresul de la 6-7 martie 2014, la Dublin.

Se lucrează diferit la fiecare partid în parte pentru stabilirea strategiei de campanie, formularea în textul Tratatului fiind destul de vagă şi lasă loc interpretărilor. Brian Synnott, coordonator de comunicare a campaniei PES, consideră că rezultatul este imprevizibil. În teorie, Consiliul European al șefilor de stat este de aşteptat să ia candidatul partidului câștigător în considerare pentru numirea Comisiei de la Summit-ul din 26-27 iunie 2014. Dar ei ar putea decide, de asemenea, pentru a eluda candidatul partidului câștigător, eventual declanșând o dezbatere în Parlamentul European, care ar putea dura pe tot parcursul verii. "Este un defect în sistem", a declarat Didrik de Schaetzen, lider de campanie de la ALDE. "S-ar putea întâmpla ... și ar fi un păcat."

Procedura în sine rămâne controversată. Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, care este înclinat să joace un rol de mediator în procesul de nominalizare post- electorale, a solicitat în mod constant în discuție încercarea Parlamentului de a ridica miza alegerilor în UE. Recent el declara că dorinţa de a oferi "fețe", pentru a ghida electoratul "nu a fost o soluție". Van Rompuy a declarat că alegătorii vor fi dezamăgiți, deoarece legitimitatea democratică a Comisiei nu se potrivește cu puterile sale reale și competențe.

Fostul președinte al Comisiei Europene Jacques Delors a trecut de partea Preşedintelui Van Rompuy, conform unui interviu pe care l-a acordat recent, însă în ciuda apelurilor de precauție lansate de Van Rompuy și Delors, Parlamentul European și partidele politice spun că sunt hotărâți să se rămână la acest proces. Astfel, în caz de dezacord post-electoral, discuțiile s-ar putea dramatiza considerabil.

Dan LUCA / Bruxelles

Etienne Davignon – „Europa, încotro?”,... dar România?

„Este nevoie de curaj ca să faci ceea ce trebuie să faci și sigur că există un preț politic pe care trebuie să-l plătești pentru acesta. Este important ca instituțiile să fie de încredere. Este important ca instituțiile europene să iasă din noțiunea că ele sunt birocrate și tehnocrate și nu le pasă de oameni, pentru că instituțiile crează sustenabilitate și noi avem nevoie de speranță și de sustenabilitate. Cred că și România are și ea nevoie de aceasta. România seamănă cu Europa, dar în afara țării, oamenii au mai multă încredere în viitorul României decât au românii”, spunea Etienne Davignon, în cadrul conferinței „Europa, încotro?”, organizată cu prilejul aniversării a 20 de ani de la înființarea Asociației Române pentru Clubul de la Roma.

Acesta a insistat cu aceeaşi ocazie pe faptul că există capacitatea de a face lucrurile mai bune, "nu este un vis", încurajând că totul este fondat pe realitatea materială și pe o formă de disciplină care combină solidaritatea și seriozitatea.

Etienne Davignon și-a exprimat speranța că anul viitor "o să avem sfârșitul recesiunii" în Europa, inclusiv în țări cu situații dificile, precum Grecia și că "o să avem începutul întoarcerii la creștere economică".

Étienne Davignon, obişnuieşte să prezinte argumente solide în dezbaterile privind viitorul Uniunii Europene, aşa cum a demonstrat şi la începutul anului, la întâlnirea bilaterală organizată în cadrul proiectului "Future of Europe", pe care îl coordonez de la Bruxelles.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Occidentul Românesc – “Euroscepticii invadează Europa!”

Ȋn cel mai recent material pe care l-am pregătit pentru Occidentul Românesc şi publicat miercuri, 23 octombrie, am vorbit despre riscul creşterii influenţei eurosceptice la nivel european, la doar câteva luni până la europarlamentarele programate pentru luna mai 2014.

Textul integral al articolului este reprodus în continuare:

...........

La începutul acestui an, Comisia Europeană a avertizat că extremismul politic este în creştere, stimulat de o criză economică prelungită, care a cauzat o rată a şomajului record, în special în rândul tinerilor. Cu câteva luni înaintea euro-alegerilor, răspândirea euroscepticismului este o problemă reală. Experţii sunt de părere că legitimitatea Parlamentului trebuie să fie consolidată prin participarea mai mare la vot. De aici şi propunerea de a alege membrii Comisiei Europene din membrii deja aleşi în Parlamentul European.

În acest context, Graham Watson, liderul Alianţei Liberalilor şi Democraşilor pentru Europa (ALDE), declara jurnaliştilor de la Bruxelles că euroscepticismul ar putea rupe echilibrul între Partidul Popular European (PPE) şi cel al Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) în cadrul Parlamentul European, condiţii în care acestea ar putea pierde majoritatea la viitoarele alegeri din 2014. Sugestia exprimată de liderului european era ca cele două partide să coopereze mai mult.

De exemplu, în Italia, Stânga a rămas majoritară în Senatul Italiei după alegeri, deşi conform rezultatelor, este evidentă incertitudinea pe care o manifestă cetăţenii italieni în a-şi alege liderii. Fenomenul este întâlnit de altfel nu doar în acest caz – cetăţenii europeni în general, manifestă o reticenţă faţă de oamenii politici, şi modul de gestionare a măsurilor de austeritate, agravată de perioada lungă de criză.

Nici Germania, care nu a fost afectată semnificativ de măsurile de austeritate, nici de un grad foarte ridicat al şomajului, nu a scăpat de manifestările eurosceptice. Noul partid care se declară împotriva UE, pe fondul nemulţumirilor manifestate de cetăţeni vis-a-vis de măsurile pentru redresarea euro, “Alternativa pentru Germania” îşi lansa ideologia, cu doar şase luni înainte de recentele alegeri din septembrie.

Liderul controversat al Partidului Olandez pentru Libertate (PVV), Geert Wilders, a vizitat Europa în această toamnă, într-o încercare de a crea o nouă mișcare a partidelor de extremă-dreapta înainte de următoarele alegeri europene, programate să aibă loc în mai 2014. Wilders s-a întâlnit cu liderii Vlaams Belang din Belgia, Frontului Național (FN) din Franţa, Partidul Democrat suedez, Liga Nordului în Italia și cu nou-formata grupare, Alternativa pentru Germania. Această încercare a partidelor naționaliste de a-și uni forțele din interiorul Parlamentului European, nu este singulară. Mai multe tentative similare au fost de scurtă durată, de exemplu, la sfârșitul anilor `80 grupul european de dreapta, prezidat de către Jean-Marie Le Pen. Dorința olandezului este de a reuni cei care sunt "împotriva Uniunii Europene și a imigrării în masă", după cum declara, deşi PVV respingea până recent orice posibilă colaborare cu FN Le Pen sau Belang Vlaams.

Cel mai vocal grup eurosceptic din Parlamentul European este în prezent "Europa Libertății și Democrației", condus de Partidul Independenței Regatului Unit (UKIP), avându-l ca lider pe Nigel Farage. Într-o recentă declarație UKIP a precizat că partidul nu se va alătura inițiativei Wilders. Până acum, puţini au confirmat participarea la această nouă platformă politică, care îşi propune să creeze o coaliție de mișcări eurosceptice, însă fără îndoială, problema euroscepticismului a devenit o realitate crudă.

Dacă mergem în această direcţie, partidele anti-sistem vor profita enorm de alegerile europene de anul viitor. Într-un scenariu catastrofă, vom avea 25% din Parlamentul European de după mai 2014 dominat de eurodeputaţi care sunt împotriva UE, sunt pentru revenirea în matricele naţionale, fără nici o şansă de a menţine sistemul european.

Dan LUCA / Bruxelles