Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar – “5 idei pentru o Românie integrată European”

Sistemul european funcţionează cu noua echipă de comisari europeni. Ce face însă România, o ţară cu o atitudine încă timidă în UE și ce ar putea face în următoare decadă pentru a se (re)marca mai bine?

În acest context, propuneam câteva idei publicate marţi, 4 noiembrie, de Ziarul Financiar:

............

După luni de proceduri complexe, de câteva zile avem un nou colegiul de comisari europeni, instalaţi în claridarea Berlaymont din cartierul european bruxellez. Ca o coincidenţă şi România îşi schimbă liderul prezidenţial tot la sfârşitul acestui an. Urmează “două cicluri electorale mari”, adică vreo 10 ani, în care atât UE, cât şi ţara noastră, are potenţial de a avea cam aceeaşi oameni (noi) la butoanele puterii.

Care sunt priorităţile următorului deceniu? Scopul acestui mesaj este de a răspunde la întrebarea “cum va aborda România sistemul comunitar pentru următoarea decadă?”

1. La nivel european va demara o dezbatere despre viitorul instituţiilor europene. Nu se va dori schimbarea tratatului european, ci doar o reaşezare a competenţelor pe anumite politici UE. Pentru a răspunde acestui mecanism România trebuie să “studieze detaliile acestei evoluţii comunitare” pentru a plasa argumentele constructive la momentul potrivit. Responsabili: noul Preşedinte al României şi MAE.

2. Sistemul european va intra într-o viteză accelerată, pe de o parte din cauza noii echipe instalate în Piaţa Schuman, dornică de a-şi promova proiectele, pe de altă parte din cauza “evoluţiei sistemului european”, impact direct al dezbaterii despre viitorul instituţiilor europene. Pentru a face faţă acestui volum de muncă, România trebuie să- şi dubleze şi perfecţioneze rapid resursa umană instituţională implicată în mecanismul de racordare a ţării la UE. Aceasta se poate face doar prin lansarea unui nou program guvernamental, asemănător cu cel lansat în anul 2002 în perioada de pre-aderare (cel cu euroconsilierii). Prin acest mecanism se poate consolida expertiza sectorială la nivelul ministerelor de linie, dar şi la nivelul Prefecturilor din teritoriu. Responsabil: Guvernul României.

3. Noua Comisie Europeană va lansa mecanismul de reindustrializare a UE, concomitent cu digitalizarea. Este de notorietate proiectul beatificat deja de către cancelarul Merkel, revoluţia industrială 4.0. Ca şi reacţie, România trebuie să-şi consolideze reprezentarea sectorului privat românesc în polul legislativ Bruxelles. Având în vedere particularităţile economiei româneşti, Guvernul român trebuie să se implice în găsirea schemelor de finanţare. O soluţie, care pare la îndemână, este modelul francez, care funcţioneză perfect ca sprijin pentru corporaţiile franţuzeşti. Responsabil: Guvernul României.

4. Corporaţiile sunt importante, dar în mediul decizional comunitar asociaţiile europene industriale sunt adevărate pârghii pentru a influenţa legislaţia. Din cele aproximativ 3.000 de federaţii industriale europene, prezente cu secretariat permanent la Bruxelels, dacă avem “înşurubare românească” în vreo 300 de cazuri, iar în maxim 30 de cazuri avem alocată resursă necesară (financiară şi umană) pentru a activa la nivelul unui stat ce se vrea a fi a 7-a putere europeană. E nevoie de o strategie coerentă pentru ca românii să percuteze aceste secretariate, dar şi grupurile de lucru tematice specifice fiecarei federaţii, pentru a avea o prezenţă mai solidă în organigramele acestor structuri. Responsabili: Guvernul României şi sectorul de afaceri din România.

5. Aproximativ 2.500 de români îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european. Există o masă critică de funcţionari europeni români care sunt prea puţin informaţi în legătură cu priorităţile României. Este imperativ, ca anual, într-un cadru informal, preferabil la Bucureşti, să aibă loc întâlnirea membrilor Guvernului României cu funcţionarii români de nivel înalt din instituţiile europene (de la Şef de Unitate în sus). Astfel va putea exista un schimb direct de opinii despre priorităţile şi poziţiile celor două sisteme. Responsabil: Guvernul României.

Cred din toată inima că România instituţională va ajunge la maturitatea de a înţelege că în jocul european voinţa politică este importantă, dar trebuie sprijinită de o putenică componentă tehnică.

Dan LUCA / Bruxelles

Noi idei în comunicarea europeanã – puterea la regiuni!

“Criza fără precedent declanșată în Uniunea Europeană pe fondul lipsei de încredere a cetăţenilor, solicită instituțiilor europene să-și asume responsabilitatea și să vină cu o nouă strategie de comunicare pentru a reconecta oamenii cu proiectul European”, este de părere Christophe Rouillon. Francezul propune un plan de comunicare comun cu obiective măsurabile pentru toate instituțiile în cadrul “Planului de Comunicare 2015-2019: Reconectarea Europei cu cetățenii săi la următoarele alegeri europene din 2019”, introducând orașele și regiunile în centrul strategiei sale.

Christophe Rouillon, primarul orașului francez Coulaines și vice-președinte al Asociației Primarilor din Franța responsabil pentru Europa, susţine că strategia trebuie să fie elaborată în comun cu instituțiile europene și statele membre. Subliniind în final, scopul nu este de a răspândi vestea bună de la Bruxelles, ci acela a schimba dezbaterea europeană pentru orașe și regiuni, care sunt cele mai apropiate de oameni.

Mai exact, până în 2019 majoritatea respondenților în sondarea publică, Eurobarometru, ar trebui să ia în considerare faptul că "vocea lor contează în Uniunea Europeană", că sunt "bine informați cu privire la problemele europene" și că au o "imagine pozitivă a UE", e imaginea optimistă pe care Rouillon o vizualizează. De asemenea, se face apel ca 20% din bugetul de comunicare a UE să fie descentralizat la nivel național și local, insistându-se pe dezvoltarea conceptului de "Case ale Europei", centre de informare și mass-media locală și națională, cu scopul de a ajunge la publicul larg cât mai ușor.

O altă idee cheie este de a organiza, împreună cu Parlamentul European și cu Comisia, 500 de "dialoguri cu cetățenii". Aceste întâlniri ar trebui să aibă loc în locuri cu semnificație simbolică și să se ocupe de chestiunile europene, care sunt sensibile pentru comunitatea sau regiunea în cauză. În acest scop, acordurile de parteneriat ar putea fi încheiat cu 500 de posturi de televiziune, posturi de radio locale și ziare din Europa pentru organizarea dezbaterilor. În cadrul acestei noi abordări, fiecare regiune din Europa ar trebui să fie vizitată cel puțin o dată pe an de către un comisar european.

Ar fi, de asemenea, recomandabil să se adune cel puțin 5.000 de municipii, orașe și regiuni în rețeaua "Friends of Europe" până în 2019, în scopul de a se angaja și de a oferi asistență profesioniștilor în comunicare din statele membre. Planul ar trebui să stimuleze o dezbatere publică în Europa, pe baze istorice, culturale, filozofice și sociologice ale integrării europene, dar în același timp să deschidă calea pentru un dialog cu privire la impactul concret al politicilor europene asupra vieții de zi cu zi a oamenilor.

Platforme locale europene – conceptul Casei Europei dezvoltat la nivel local în România

Dan LUCA / Bruxelles

Bruxelles – “Re-start România”?

2014 este anul în care întreaga Europă a fost mai mult cu gândul la alegeri de tot felul, decât la a aborda frontal problemele cu care se confruntă cetăţenii săi. Ca o coincidenţă și România își schimbă liderul prezidenţial tot la sfârșitul acestui an. Urmează “două cicluri electorale mari”, adică vreo 10 ani, în care atât UE, cât și ţara noastră, au potenţial de a avea cam aceeași oameni la butoanele puterii. Care sunt însă priorităţile următorului deceniu? Scopul acestui mesaj este de a răspunde la întrebarea “cum va aborda România sistemul comunitar pentru următoarea decadă?”.

O fracţionare sectorială este necesară, acum la început de drum. Cum reacţionează România la dinamica europeană sau mai tehnic spus, la acţiunea “Re-start UE” care este reacţiunea “Re-start România”?

1.    La nivel european va demara o dezbatere despre viitorul instituţiilor europene. Nu se va dori schimbarea tratatului european, ci doar o reașezare a competenţelor pe anumite politici UE. Pentru a răspunde acestui mecanism România trebuie să “studieze detaliile acestei evoluţii comunitare” pentru a plasa argumentele constructive la momentul potrivit. Un început de dezbatere am sugerat încă din prima parte a anului 2013.

2.    Sistemul european va intra într-o viteză accelerată, pe de o parte din cauza noii echipe instalate în Piaţa Schuman, dornică de a-și promova proiectele, pe de altă parte din cauza “evoluţiei sistemului european”, impact direct al dezbaterii despre viitorul instituţiilor europene. Pentru a face faţă acestui volum de muncă, România trebuie să-și dubleze și perfecţioneze rapid resursa umană instituţională implicată în mecanismul de racordare a ţării la UE. Aceasta se poate face prin lansarea unui nou program guvernamental, asemănător cu cel lansat în anul 2002 în perioada de pre-aderare (cel cu euroconsilierii). Prin acest mecanism se poate consolida expertiza sectorială la nivelul ministerelor de linie, dar și la nivelul Prefecturilor din teritoriu.

3.    Noua Comisie Europeană va lansa mecanismul de reindustrializare a UE, concomitent cu digitalizarea. Este de notorietate proiectul beatificat deja de către cancelarul Merkel, revoluţia industrială 4.0. Ca și reacţie, România trebuie să-și consolideze reprezentarea sectorului privat românesc în polul legislativ Bruxelles. Având în vedere particularităţile economiei românești, Guvernul român trebuie să se implice în găsirea schemelor de finanţare. O soluţie, care pare la îndemână, este modelul francez, care funcţioneză perfect ca sprijin pentru corporaţiile franţuzești.  

4.    Corporaţiile sunt importante, dar în mediul decizional comunitar asociaţiile europene industriale sunt adevărate pârghii pentru a influenţa legislaţia. Din cele aproximativ 3.000 de federaţii industriale europene, prezente cu secretariat permanent la Bruxelels, dacă avem “înșurubare românească” în vreo 300 de cazuri, iar în maxim 30 de cazuri avem alocată resursă necesară (financiară şi umană) pentru a activa la nivelul unui stat ce se vrea a fi a 7-a putere europeană. E nevoie de o strategie coerentă pentru ca românii să percuteze aceste secretariate, dar și grupurile de lucru tematice specifice fiecarei federaţii, pentru a avea o prezenţă mai solidă în organigramele acestor structuri.

5.    Aproximativ 2.500 de români își desfășoară activitatea în Bruxelles-ul european. Există o masă critică de funcţionari europeni români care sunt prea puţin informaţi în legătură cu priorităţile României. Este imperativ, ca anual, într-un cadru informal, preferabil la București, să aibă loc întâlnirea membrilor Guvernului României cu funcţionarii români de nivel înalt din instituţiile europene (de la Şef de Unitate în sus). Astfel va putea exista un schimb direct de opinii despre priorităţile și poziţiile celor două sisteme.

6.    România este responsabilă de folosirea potenţialului pe care aderarea la UE îl oferă. Este importantă articularea perfectă a românilor implicaţi direct în “fibra europeană”, fie că ei își desfășoară activitatea la Bruxelles, București sau Cluj, într-un sistem public sau privat, reprezentând România sau Uniunea Europeană. Există deja și o structură pentru a relaţiona aceste paliere, GrupRomânia, care însă trebuie să devină o platformă sustenabilă pentru calibrarea fină a României la UE.

Cred din toată inima că România instituţională va ajunge la maturitatea de a înţelege că în jocul european voinţa politică este importantă, dar trebuie sprijinită de o putenică componentă tehnică.

Dan LUCA / Bruxelles

Ce înseamnă o Comisie Europeană “cu caracter foarte politic”?

Experţii poltiici au remarcat mesajul președintelui Juncker cu prilejul investirii sale "Comisia Europeană va avea un caracter foarte politic, aceasta este dorinţa mea". Ţările membre au reacţionat la acest mesaj oferind ca și comisari europeni – în marea lor majoritate – oameni politici, unii cu mai puţină experienţă însã în tainele politicilor sectoriale europene. Ca urmare, actuala echipă de comisari europeni este mult mai conectată cu sistemele politice din capitalele europene.

Discuţia despre responsabilitatea comisarului european (“accountability”) rămâne un subiect de notorietate în sfera publică europeană. Să asistăm prin această politizare a colegiului de comisari la o subordonare indirectă, nu atât faţã de guvernele statelor membre, cât  faţã  de partidele politice naţionale din care provin comisaii europeni?  Sperăm ca alegerile naţionale care vor urma să nu deterioreze acest ţesut de cooperare.

Cel puţin știm acum una și bună, Juncker își asumă responsabilitatea politică împreună cu echipa sa. Partidele politice europene au sprijinit puternic această formulă, deci implicit asistăm la o consolidare a structurilor politice (partizane) la nivel comunitar. Așa cum ziceam, partidele naţionale nu vor dispărea, ci rolul lor se va schimba şi adapta în viitor. Este acelaşi concept care arăta că statele naţionale nu dispar în UE, cum preconizau post-moderniştii, însă îşi vor schimba atribuţiile.

Dan LUCA / Bruxelles

Barroso – de la Guvernul European la cel Mondial?

1 noiembrie 2014 este data la care noua Comisie își începe efectiv mandatul. În ultima sa conferinţă de presă ca președinte al Comisiei Europene Barroso a declarat că este mândru că a ajutat la conducerea blocului format din 28 de națiuni, prin una dintre cele mai grave crize economice din ultimele decenii.

Legat de această perioadă, fostul premier portughez sublinia gravitatea manifestărilor populiste, cauza distanţei care s-a creat între cetăţeni și instituţiile europene.

La finalul celui mai longeviv mandat în UE și după 444 de reuniuni ale Colegiului comisarilor, în ceea ce privește viitorul său, Barroso a lăsat ușa deschisă zvonurilor conform cărora el ar putea lua locul Secretarul General al ONU în 2016.

Sunt curios să văd dacă decizia finală a lui Barroso va fi de a se implica în politica naţională sau în cea a Naţiunilor Unite, punând bazele formãrii unui Guvern Mondial...

Dan LUCA / Bruxelles