Tinerii sunt preocupaţi de carieră…

…rezultă în urma unui studiu, ce cuprinde întrebări legate de priorităţile tinerilor, stil de viaţă, preferinţele lor în a-şi petrece timpul liber, venituri şi măsura în care îşi manifestă interesul politic.

Cei 1205 de tineri chestionaţi, cu vârsta cuprinsă între 14 şi 35 de ani, au ca prioritate continuarea studiilor în ţară şi găsirea unei slujbe care să le asigure câştiguri financiare mari. Majoritatea consideră că ar trebui să se căsătorească până la vârsta de 30 de ani şi să aibă şi copii, pentru a se simţi cu adevărat împliniţi.

Conform barometrului de opinie publică comandat de Autoritatea Naţională pentru Tineret, numărul tinerilor care vor să îşi încerce norocul în străinătate a scăzut la 9%, cu 29% mai puţin decât în anii precedenţi. Munca în străinătate nu mai este prima soluţie la care aceştia apelează pentru “a face bani”.

Iar dacă ne oprim la răspunsurile pe care le-au dat, în capitolul despre preferinţele politice, aproximativ 40% dintre respondenţi nu ştiu cu cine să voteze sau îşi exprimă intenţia de a nu se prezenta la vot.

Ceea ce se întâmplă în ţară nu diferă prea mult, comparativ cu situaţia din capitala Europei. Sunt mulţi tineri care îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european. E o goană fantastică după stagii, de preferinţă decente şi plătite, sau după mastere care ar putea să îmbunătăţească CV-ul. Primul job este cel mai greu de obţinut, iar apoi treptat încerci să “urci în ierarhia internă” sau să găseşti ceva mai bun. Câteva sugestii despre acest subiect în articolul Resursele umane în Bruxelles-ul european.

Concursurile pentru a lucra în instituţiile europene generează un fenomen de amploare pe care îl trăiesc şi tinerii români. Am scris în primăvară despre importanţa de a grăbi procedura de integrare a românilor în organigrama instituţiilor europene, pe poziţii manageriale.

Dan LUCA / Bruxelles

Voinţa de adaptare a învăţământul românesc

2008 este anul celei de-a doua generaţii de masterate Bologna, dar din păcate, învăţământul românesc nu este încă la nivelul pe care îl dorim. Cu toate modificările de programe şi metodologii, România a cam pierdut din renumele de ţară unde “se face şcoală”.

Evaluatorii Asociaţiei Universitare Europene au constatat că problema învăţământului superior românesc este lipsa unor programe de master noi şi potrivite pentru studenţii care vor absolvi programele de licenţă Bologna.

Nici în evaluările pentru învăţământul primar nu stăm mai bine. Conform rezultatelor studiului publicat de PIRLS (Progress in International Reading Literacy Study), România se află după anul 2007, pe locul 36 din 45, în timp ce în 2001 eram pe locul 22. Rezultatele arată că România se află în cădere liberă, fiind prima oară când se înregistrează scoruri atât de slabe şi la nivelul ciclului primar.

Îmi permit să fac aceste câteva comentarii fiind implicat în probleme educaţionale de câţiva ani buni. Am scris recent despre « performanţele » masterelor din România şi despre o posibilă ieşire din criză. Experienţa practică a cursului pe care îl predau la masterul de la Gorizia mă ajută să înţeleg că soluţiile sunt de multe ori mai uşoare decât par, dar trebuie să existe voinţa de schimbare sau mai bine zis de adaptare.

Dan LUCA / Bruxelles

O nouă televiziune pentru 500 milioane de cetăţeni

În primăvara acestui an făceam o trecere în revistă a surselor instituţionale şi non-instituţionale de informare în UE. În completarea acestora, Parlamentul European a lansat recent canalul de televiziune prin internet EuroparlTV.

Accesând www.europarltv.europa.eu, publicul este informat continuu cu privire la deciziile Parlamentului European sau activitatea comisiilor parlamentare. Aşa cum declarau fondatorii, s-a optat pentru o televiziune online, în contextul în care această sursă de informare este din ce în ce mai apreciată de public, în detrimentul televiziunii tradiţionale, mai ieftină, şi mai ales pentru faptul că se pot obţine informaţii rapid, care pot fi reurmărite oricând, şi de aproape oriunde.

E interesantă abordare avută de instituţiile europene. Vine într-un fel să confirme ceea ce prezentam în toamna anului trecut despre inserţiile video şi blogurile în comunicarea europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

“României nu-i lipseşte viitorul”

Din 2003 şi până în prezent, “Clubul România-UE” Bruxelles a fost gazda numeroaselor evenimente care au contribuit la imaginea României. Aşa cum spuneam şi la aniversarea din acest an, Clubul este asociaţia românilor care lucrează în Bruxelles-ul european, atât din sectorul privat, cât si din cel instituţional. Mă bucur mult că ce am început acum mai bine de 5 ani prinde tot mai mult contur la Bruxelles.

Am răspuns cu mare plăcere invitaţie Clubului de a modera dezbaterea de ieri, unde a fost invitat Principele Radu, într-o discuţie despre “Identitate şi leadership”.

Alteţa Sa Regală a fost impresionat de numărul mare de participanţi şi mai ales de interesul pe care aceştia l-au manifestat, în a-i pune întrebări legate de imaginea României, despre patrimoniu sau despre rolul Casei Regale. Două ore de discuţii s-au dovedit mult prea scurte pentru a atinge toate problemele de interes, Principele Radu concluzionând pe blogul personal: “României nu-i lipseşte democraţia, nici libertatea. Tinerii aceştia mă fac să cred că nu-i lipseşte nici viitorul”.

Dan LUCA/ Bruxelles

Românii lucrează mult. Sunt şi eficienţi?

Un studiu realizat de EIRO national centres în ţările membre UE, arată că în 2007 timpul mediu săptămânal de lucru a fost de 38,6 ore. România se află printre ţările care ridică semnificativ valoarea acestui indicator, atât în ceea ce priveşte timpul efectiv de muncă, cât şi prin timpul maxim de muncă admis de lege pe săptămână.

Belgia este ţara în dreptul căreia apare valoarea cea mai mică la maximul de ore de muncă pe săptămână (38 ore). Conform studiului, nu se face o diferenţiere prea mare între cele trei sectoare economice analizate (industria chimică, servicii publice şi comerţ cu amănuntul), în ţări precum Irlanda, Germania sau Danemarca. Ţările în care se constată o diferenţiere semnificativă pe sectoare sunt Italia, Cehia, iar în Portugalia, de exemplu, apare o mare diferenţă între sectorul serviciilor publice şi restul sectoarelor, de 5 ore.

Studiul mai aminteşte de numărul maxim de ore care pot fi lucrate într-o zi. Şi aici România cu cele 10 ore, reuşeşte să scape de primele poziţii, pe care le cedează Danemarcei, Irlandei, Italiei, Suediei, Marii Britanii şi Ciprului, unde se poate munci până la 13 ore pe zi. Bineînţeles la aceste condiţii de muncă, în funcţie de ţară, se adaugă alte reguli foarte bine precizate, cu privire la orele de odihnă de care trebuie să beneficieze angajaţii după programul de muncă prelungit.

Concediul anual plătit impus de legea din România este de 21 de zile lucrătoare, mai puţin decât noi fiind liberi doar angajaţii Estoniei şi cei din Cipru (20 zile). Cei mai fericiţi europeni sunt suedezii (33 zile de concediu anual), danezii şi germanii care pot rămâne acasă 30 de zile pe an.

În timp ce în multe din statele membre s-a intervenit la scurtarea programului de lucru şi la suplimentarea zilelor de concediu, în România, aceste schimbări sunt puţin vizibile după aderarea ţării la Uniunea Europeană. În concluzie, în România se lucrează mult, şi fără să mă leg de câştigurile pe care le înregistrează angajaţii, trec direct la alte probleme – randamentul şi eficienţa.

Deşi salariul mediu anual a crescut în 2007 în România peste media de creştere a UE, totuşi ar trebui să fim mult mai atenţi la condiţiile de muncă şi beneficiile pe care le oferă angajatorii din România angajaţilor lor.

Câteva idei despre o buna eficienţă în activităţile din Bruxelles-ul european sugeram încă de anul trecut în mesajele: Rolul expertului de la Bruxelles şi Resursele umane în Bruxelles-ul european.

Dan Luca / Bruxelles

A 7-a putere europeană

S-a scris mult încă înainte de intrarea României în UE despre puterea politică pe care o avem ca ţară. Încă din 2006 prin studiul “Footprint Romania” menţionam zece recomandări privind îmbunătăţirea imaginii României în Europa.

Următoarele mesaje trebuiau luate în considerare:
1. Folosiţi cultura şi atitudinea unică a României în beneficiul vostru şi arătaţi-le tuturor că sunteţi o ţară specială.
2. Corupţia nu distruge doar imaginea României în Europa, dar îi şi împiedică pe cetăţenii români să îşi dezvolte întregul lor potenţial.
3. Aveţi un potenţial economic deosebit pe care se poate construi în continuare.
4. Planificarea, eficienţa şi rezultatele sunt extrem de importante dacă doriţi să fiţi respectaţi în Europa. Infrastructura României este un semn clar că mai există loc pentru îmbunătăţire.
5. Prin dezvoltarea turismului şi sportului, făcând din ele legături pentru o percepere mai bună a ţării, România le va putea folosi în beneficiul ei.
6. Investiţi în ştiinţă şi inovaţie pentru a fi pe poziţii de egalitate în Europa.
7. Este necesară atenuarea diferenţelor între bogaţi şi săraci. Cu o clasă de mijloc puternică puteţi realiza mult mai multe lucruri într-o Europă socială.
8. Folosiţi perioada tranziţiei în avantajul vostru, acum este timpul să acţionaţi !
9. Creaţi coaliţii cu actualele ţări partenere, atât pe plan politic, cât şi pe plan economic.
10. Nimic nu este mai frustrant decât a nu fi apreciat pentru rezultatele bune. Comunicaţi rezultatele şi arătaţi Europei că România se schimbă.

Dacă analizez cam cum a decurs recenta întâlnire a şeful statului cu Executivul şi diplomaţii români, multe din aceste puncte sunt foarte la modă. Preşedintele sublinia faptul că România nu a reuşit să atragă nici un euro din fondurile alocate de Uniunea Europeană pentru modernizarea autostrăzilor. În acelaşi timp prim ministru sublinia cât de “bine” se mişcă lucrurile în ţară. Nu ne va fi prea uşor să transformăm în realitate ideile emise - “România, a şaptea putere economică a Europei în 2014”, chiar dacă aceste afirmaţii au la bază anunţul făcut de Institutul Naţional de Statistică, în care era precizată creşterea economică de 8,8%, un adevărat record pentru România de dupa ’90.

Dan LUCA / Bruxelles

Comunicarea UE - pe înţelesul cetăţenilor

Problemele europene trebuie traduse pe înţelesul cetăţenilor, iar de la acest principiu porneşte şi Iulian Tucă, în noua sa carte, renunţând la temele tehnice care nu atrag decât cititori din rândul specialiştilor.

Prin modul de abordare, plin de naturaleţe şi cu reţineri în exprimarea emoţiilor, cartea “Apusul Occidentului nu a venit încă”, poate zgudui convingerea celor care susţin că integrarea europeană nu îi priveşte. Cetăţeanul nu doreşte să fie plictisit cu informaţii irelevante pentru el.

Paginile cărţii nu evită nici una dintre controversele apărute de-a lungul existenţei Uniunii Europene, însă nu într-o înşiruire de evenimente istorice aşa cum suntem obişnuiţi în cazul lucrărilor de gen, ci prin prezentarea realităţilor din ţări precum Danemarca, Belgia sau Marea Britanie şi felul în care este percepută acolo democraţia, cu inserţii în paralel ale situaţiei din Est, şi implicit şi din România.

Am hotărât să fac această recomandare fiind conştient că acest tip de expunere va contribui la crearea unei imagini mult mai clare asupra problemelor europene, probleme care nu sunt doar europene, ci apar incontrolabil ca sumă a tuturor experientelor naţionale.

Acelaşi lucru încerc îl să fac şi eu prin mesajele pe care le transmit prin corespondenţele de la Bruxelles, primele dintre ele cuprinse în cartea pe care am publicat-o în 2003 Opinii: România văzută de la Bruxelles.

Dan Luca / Bruxelles