Micromanager Vs. angajat

Cercetăţorii în domeniu au găsit soluţia potrivită pentru a răspunde managerilor stresanţi, care nu lasă libertatea angajaţilor de a se ocupa de sarcinile pe care le au, intervenind mereu în ritmul şi în stilul lor de a lucra.

Normal, nu este prea inteligent să ripostezi prin replici obraznice sau pe un ton ridicat atunci când superiorul te urmăreşte din uşa biroului sau chiar din spatele scaunului pe care lucrezi, dar, deşi nu pare uşor, sfatul de a continua munca fără a a te stresa, pare o variantă mult mai bună, care poate da rezultate în aceste situaţii.

Mare atenţie însă la managerii “gen Steve Jobs” , foarte atenţi la detalii, exercitând un oarecare grad de control, dar fără a-i sufoca pe oamenii din subordine, de la care ai mereu ce învăţa, spre deosebire de micromanager, şi în plus, la cultura organizaţională, care poate fi adevărata cauză a acestui comportament sufocant.

O altă tactică bine-venită este să vorbeşti cu şeful  înainte de începerea unui proiect. „Încearcă să obţii un acord asupra standardelor de lucru şi a modului general de abordare“, spune Manzoni, conform articolului pe acest subiect, publicat de Cariere.

Dan LUCA / Bruxelles

The Academy of European Studies

After I obtained my PhD in International Relations and European Studies, with a specialty in EU Communication, I developed a course called “EU Communication Techniques”, which I teach at universities in Brussels, to MA Students in Gorizia (Italy) and recently also at Romanian universities.

It’s a pleasure to meet students who are passionate about EU studies, most of them without even being in Brussels (yet). An idea for the European leaders would be to launch a New Education Programme, in which they provide funds to universities which offer EU studies to bring the students of those programmes to Brussels for (at least) one week of intensive seminar. The agenda of these visits should not only include EU institutions, but also contact with EU actors in the private sector – to get a feeling of the complete Community of EU Actors.

I also notice the trends of double specialisations in the higher education. It’s time that the “Academics of EU Affairs” is combined with other specialties. The offer of Gorizia which Communications and EU Affairs, UBI - business administration with EU Advocacy, are in line with this trend.

Dan LUCA / Brussels

Echivalarea diplomelor înca de actualitate

Recunoaşterea şi echivalarea diplomelor obţinute în diferite state europene este o prioritate, subiectul fiind dezbătut în detaliu recent la Bucureşti. "Comisia Europană va asigura susţinerea pentru atingerea acestui obiectiv", a anuntat recent Comisarul European pentru Educaţie, Androulla Vassiliou. 

“Prin bugetul Erasmus pentru toţi vom susţine educaţia mai eficient”, a mai adăugat Androulla Vassiliou. Prin noile iniţiative, UE urmăreşte dezvoltarea dimensiunii non-europene a educaţiei, deoarece, cât mai mulţi absolvenţi la nivel global contribuie la creşterea economică. 

Dan LUCA / Bruxelles

Euro-lobby la români

În contextul actualelor dezbateri, este inevitabil de ocolit o discuţie pe tema lobby-ului. Vreau să evidenţiez aici un interesant articol publicat recent, în care prietenul meu Radu Magdin, îşi propune să aducă mai multă lumină cu privire la lobby-ul naţional la Bruxelles, o nouă pledoarie pentru o prezenţă românească mereu mai puternică în capitala Uniunii Europene.

În primul rând, susţinerea intereselor şi subiectul lobby-ului nu ar mai trebui să fie unul controversat. “A avea interese e un lucru normal. Înseamnă că ştii ce vrei şi, că, eventual, eşti şi dispus să le urmăreşti activ. Asta e vestea bună. Vestea mai puţin bună e că, în Bruxelles, şi ceilalţi au interese, unele chiar opuse; în consecinţă, este bine să fii convingător, singur sau prin alianţe, la momentul potrivit în procesul decizional. Altfel nu ai altă optiune decât să faci pe Gica-contra sau să urmezi consensul… Dacă te avantajează, e bine … dacă nu, tocmai ai nevoie de un lobby mai bun data viitoare”.

Şi aici importante sunt elementele ce contribuie la realizarea unui lobby de calitate – accesul, prin reprezentantele şi reprezentanţii din Bruxelles, timing-ul, şi nu în ultimul rând, informaţia, atât de valoroasă în capitala europenă.

Dan LUCA / Bruxelles

Suntem dispuşi sã riscãm pentru INOVARE?

Un interesant material publicat de Cariere, explică diferenţa între “îmbunătăţirea situaţiei existente intr-o companie” şi adevãrata inovare. În general conducerea unei companii consideră că modelul de business existent este bun şi tot ceea ce vor este ca organizaţia lor să se axeze doar pe îmbunătăţirea performanţei acestuia. Semnul cel mai clar care arată că o companie şi liderii ei nu sunt interesaţi de inovaţie este când discuţiile despre noile modele de afaceri şi tehnologiile revoluţionare „care distrug“ pentru a construi „ceva nou“ sunt văzute şi tratate drept ameninţări venite din partea concurenţei, completează articolul.

O altă ameninţare, mult mai evidentă este insistarea pe un produs de succes, deşi situaţia de pe piaţă demonstrează clar că unul nou ar reuşi să atragă mult mai mulţi adepţi şi compania ar avea astfel mult mai multe vânzări.

Analiza financiară a unei noi abordări evident trebuie să se axeze pe indicatori diferiţi, este o mare greşeală să rămâi la acelaşi sistem de cuantificare a rezultatului final.

În plus, şi poate ceea ce este cel mai important, “dacă celor responsabili de sprijinirea şi dezvoltarea actualului model li se permite să îi dea deoparte pe cei care au o perspectivă şi înţelegere profundă asupra viitoarelor modele de afaceri, eforturile de a inova vor eşua. Organizaţiile trebuie să înveţe să îi preţuiască pe cei dispuşi să pună sub semnul întrebării status-quo-ul, să aducă perspective complet diferite asupra felului în care compania oferă valoare şi să îşi asume riscul de a explora noi modele de business”, spune Saul Kaplan, fondator şi Chief Catalyst al companiei Business Inovation Factory din Providence, Rhode Island.

Dan LUCA / Bruxelles

Oamenii – adevărata bogăţie

Un bun manager trebuie să conştientizeze faptul că oamenii cu care lucrează – “oamenii lui” - sunt adevărata mândrie a companiei, resursa cea mai importantă pentru realizarea scopurilor propuse.

Nu numai că “dă bine” un astfel de discurs, dar crearea unui spaţiu de muncă bazat pe acest principiu este esenţială, reuşind să însufleţească orice angajat. Managerii performanţi, conform materialului Cariere, sunt cei care “obţin profitabilitate în mod constant, deoarece ei asigură o conexiune cu ceva ... dincolo de profit. Ei văd rezultatul muncii lor în viaţa fiecărei persoane din echipa pe care o conduc”.

Acelaşi material prezintă şi cele 12 condiţii ale unui loc de muncă excelent:

1. Ştiu ce se aşteaptă de la mine la locul de muncă;
2. Am echipamentul şi materialele necesare pentru a-mi face munca corect;
3. La locul meu de muncă am posibilitatea să fac ceea ce ştiu să fac cel mai bine, zi de zi;
4. În ultimele 7 zile am fost lăudat pentru munca mea bine făcută;
5. Managerului meu sau altei persoane de la locul de muncă pare să-i pese de mine ca om;
6. E cineva la locul de muncă care mă încurajează să mă dezvolt;
7. La locul meu de muncă, opiniile mele par să conteze;
8. Misiunea sau ţelul companiei mele mă fac să simt că munca mea este importantă;
9. Colegii mei sunt devotaţi să facă o muncă de calitate;
10. La locul meu de muncă am un prieten foarte bun;
11. În ultimele 6 luni, cineva de la locul meu de muncă a discutat cu mine despre progresul meu;
12. În ultimul an am avut posibilităţi la locul meu de muncă să învăţ şi să mă dezvolt.

Dan LUCA / Bruxelles

Ce înseamnă a fi PR-ist?

“Creativitatea stă la baza inovaţiei, un element de diferenţiere foarte eficient în orice domeniu şi cu precădere în comunicare: de la strategia şi mesajele alese într-o campanie, până la instrumentele folosite pentru a comunica un subiect punctual sau modul în care este organizată o conferinţă de presă”, spunea într-un articol din PR Romania Octav Ştefan, PR Coordinator în cadrul SmartPoint.

Capacitatea de a fi diplomat şi a reprezenta cu succes chiar şi branduri în care nu crezi personal este o altă provocare, fiind “o abilitate pusă la încercare îndeosebi în spaţiul comunicării sociale (Facebook; Tweeter), unde tentaţia de a comenta din perspectivă personală este mare”.

Evident rezultatul trebuie urmărit în fiecare etapă a campaniei, deşi controversele apar din însuşi modul de măsurare şi cuantificare a realizărilor. Specialiştii au la îndemână varii metode ce pot fi aplicate, soluţia fiind însă stabilirea acestora de comun acord cu clientul.

Citind toate acestea şi alte materiale ale specialiştilor în comunicare, un lucru este cert- PR-istul va avea mereu nevoie să studieze, să fie flexibil, să se adapteze şi să poată ţine aproape de noile tendinţe tehnologice, precum şi de transformările generaţiilor ţintă.

  

Dan LUCA / Bruxelles