Dan LUCA – moderator la Romanian Energy Day

A devenit deja o tradiție ca energia românească să articuleze principalele mesaje europene în cadrul Romanian Energy Day. Organizat la Bruxelles, pe 27 iunie 2023, evenimentul din acest an a reunit reprezentații instituțiilor și ai sectorului de afaceri.

 

Am avut onoarea să prezidez un panel în care subiectul principal a fost securitatea energetică la nivel european. Mi-a făcut mare plăcere să interacționez timp de 90 de minute cu reprezentanții Comisiei Europene, federațiilor industriale, dar și cei ai corporațiilor. Starul discuțiilor a fost fără doar și poate reprezentantul OMV Petrom, ultimele proiecte ale companiei punând România pe harta superputerilor energetice UE.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Nucleul dur”

Despre conceptul de nucleu dur european în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

--

Ce este din punct de vedere politic un nucleu dur? Îl putem interpreta ca referindu-se la grupuri care sunt extrem de dedicate convingerilor lor politice și care se angajează în tactici agresive pentru a-și promova ideologiile. Dacă proiectăm acest concept la nivelul Uniunii Europene, avem o înțelegere mai bună a integrării europene, chiar având unele idei pentru o abordare strategică mai adaptată realității.

 

În 1952, șase națiuni au creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, care a fost declarată a fi "un prim pas către o Europă federală”. Oameni vizionari precum Alcide De Gasperi din Italia, Jean Monnet și Robert Schuman din Franța și Paul-Henri Spaak din Belgia au înțeles că oțelul și cărbunele erau cele două industrii esențiale pentru ducerea unui război și că prin legarea industriilor naționale, un viitor război între națiunile lor ar fi fost imposibil. Idee de reținut… A pune în comun o anumită resursă națională a dus la pace și prosperitate economică în Europa.

 

În 1957, Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Germania de Vest au semnat Tratatul de la Roma, care a creat Comunitatea Economică Europeană. Acesta a fost, de fapt, primul nucleu dur european. Treptat însă, prin aderarea Spaniei, dar și a Marii Britanii, am ajus la clasica formulă a topului 5 european. Această hegemonie a fost până în 2016 când Marea Britanie a hotãrât ieșirea din UE. Din punct de vedere al lidershipului european, vã las pe dumneavoastră să deduceți ce țări au profitat de această decuplare britanică.

 

E greu în prezent să definim nucleul dur european, dar încercăm unele ipoteze de lucru. Fără îndoială Franța și Germania formează acum miezul Europei. Totuși, mult mai potrivit e să enunţam ceva șocant pentru România. Viitorul nucleu dur european este format din țările care au adoptat moneda comună euro. Spun asta fiindcă Uniunea European este la ceasul unui “mare nou pas”, care nu se va întâmpla de la o zi la altă, dar care e greu de prins dacă este în mișcare. După lansarea pieții interne europene acum 30 de ani, a monedei comune europene în 1999, există scenarii în direcția unui buget euro consolidat. Vã puteți imagina puterea economică a celor 20 de state dacă ar pune împreună întregul buget, nu doar firima de nici 2% din bugetele naţionale care formează acum bugetul european ?

 

Este axiomatic în a zice că vrem și noi, ca România, să fim în nucleul dur european. Prin neadoptarea încă în țăra noastrã a monedei unice europene, ne eliminăm automat din acest posibil nucleu dur european… 

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – invitat la emisiunea ˝Acasă în Europa˝ de la TVR Cluj

Am încheiat prima parte a anului european printr-o conversație de o orã cu Mihnea Stoica.

 

În cadrul emisiunii de la TVR Cluj, difuzată în seara zilei de 23 iunie 2023, am discutat deschis despre motorul franco-german al Europei, despre impactul alegerilor din Spania asupra proiectului european, dar și despre abordarea de țară mare europeană.

 

Nu am ezitat să atingem subiectul politicilor sectoriale europene. O atenție specială a fost acordată politicii de mediu și celei energetice, dar ne-am referit pe larg și asupra extinderii UE.

 

Alegerile europene de anul viitor am încercat să le conectăm cu preconizată agenda europeană 2024-2029.

 

Emisiunea se poate urmări în integralitate aici.

 

Încă o dată felcitari moderatorului, revin la emisiunea sa după o pauză de un an.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

How are we preparing for the European agenda 2024-2029?

In the summer of next year, the mandate of the current elected members of the European institutions will end, and the 2024 elections for the European Parliament are already a topic on the political agenda in the capitals of the EU member states.

 

The European mandate that began in the summer of 2019 was mostly in the shadow of major global and European crises. Against this background, the entire European agenda was constantly revised, and EU leaders tried more to react to difficult situations than to advance a strategic agenda.

 

Eurosceptic forces have grown considerably in several member states, now acting even more coordinated at European level. With the exit of the United Kingdom from the EU, the Franco-German engine had to reaffirm its options as a leader in European construction, a fact constantly reflected in the approaches of the European Union. Due to the Russian invasion in Ukraine, the issue of Europe's security has been very prominent on the European public agenda. Peace and stability in Europe, which for so many years contributed to its economic growth and constituted a true brand of the European integration process, were strongly and seriously disturbed. Quick and efficient responses were needed, which developed the administrative and political capacity of the European Union.

 

The thoughts of European citizens are not only directed towards the present states and experiences, but also towards the future, wondering what will happen in the next period. Of course, the election of the MEPs is important, but the real experts are more interested in the new European Commission. Paradoxically, possible transformations of the institutional and decision-making structure in the EU concern leaders and political groups more widely, while citizens are more interested in the future European political agenda after 2024, and how European policies will affect their individual and community life.

 

The EU member countries, the business sector, the academic world, but also civil society, are already looking at deciphering the narrative of the next stage of evolution. Of course, if everything goes according to the European electoral program, it would be possible that in September 2024 the priorities of the future President of the European Commission will be officially presented. This will be the moment to receive extensive information on the options for European policies that would be supported politically and financially, revealing the strategic path of the European Union. After the publication of the main actions, we will go into detail to identify the proposals for changes for each European sectoral policy and which qualities would be required by the General Directorates of the European Commission with implementation attributions, but also the adaptations that they will have to realize at the level of administrative capacities of the member states.

 

Many questions that came from the reality of the life of European citizens make it clear that there is a need for a realistic macro-European program developed together with the beneficiaries, the citizens, be they businesspeople or organized civil society. The traumatic experience of the recent Conference on the future of Europe does not strengthen confidence in European leadership. It was rather a step towards ideologising the concepts, but it did not bring the clarifications and solutions expected by those who strongly believe in the continuous improvement of the European project. Perhaps during the upcoming European electoral campaign fragments of the conclusions of the Conference will be selected in order to present to the citizens a consistent vision, to which Europe will vibrate!

 

Unfortunately, over the last two decades the European leaders in Brussels, most often under the pressure of the individualized interests of a member state, have gradually replaced the community method and continuous European negotiations with corporate governance, and in recent years with the method of the balance of power in the process European decision-maker. Politicians and policy makers signaled that they sensed citizen and civil society organizations' grievances, that no European public message would be supported without seeking the opinion and advice of all stakeholders, including industries and social partners. Environmental policies, for example, have economic consequences with a huge impact on companies and social life in member states. With globalization reshaping and competition from emerging countries growing stronger, Europe's long-term economic prosperity will depend on the strength of its industrial and social base.

 

However, it is still a sensitive topic, little addressed, sometimes even avoided by the political-decision-making circles in Brussels. We are living a moment of European impasse, and the need for European leaders, with vision and capacity for rational political management, is more needed than ever, both at the level of the European institutions and the member states!

 

Dan LUCA / Brussels

Contribuție la un articol semnat cu Vasile Pușcaș în Ziarul Financiar: ˝Cum ne pregătim pentru agenda europeană 2024-2029?˝

Sunt deosebit de onorat să semnez un articol împreună cu prof. Vasile Pușcaș.

 

---

În vara anului viitor se va termina mandatul actualilor aleși din instituțiile europene, iar alegerile pentru Parlamentul European din 2024 sunt deja un subiect pe agenda politică din capitalele statelor membre UE. Iar intensitatea preocupării față de schimbările la nivelul europarlamentarilor crește odată cu discuțiile despre așteptate modificări ale leadershipului Comisiei, Consiliului etc.

 

Mandatul european început în vara lui 2019 s-a derulat într-un context de crize majore globale și europene. Pe acest fond, întreaga agendã europeană a fost mereu revizuită, iar liderii Uniunii Europene au încercat mai mult să reacționeze la situațiile dificile decât să avanseze o agendã strategică.

 

Forțele eurosceptice au crescut considerabil în mai multe state membre, acționând acum și mai coordonat la nivel european. Odată cu ieșirea Marii Britanii din UE, motorul franco-german a trebuit să-și reafirme iarăși opțiunile de lider al construcției europene, fapt reflectat constant în abordările Uniunii Europene. Datorită invaziei ruse în Ucraina, problema securității Europei s-a impus pregnant pe agenda publică europeană. Pacea și stabilitatea din Europa, care atâția ani au contribuit la creșterea ei economică și au constituit un adevărat brand al procesului integrării europene, au fost puternic și grav bulversate. A fost nevoie de răspunsuri rapide și eficiente, ceea ce a developat capacitatea administrativă și politică a Uniunii Europene.

 
Gândurile cetățenilor europeni nu se îndreaptă doar către stările și trăirile prezente, ci și către viitor, întrebându-se ce se va întâmpla în perioada următoare. Desigur, alegerea eurodeputaţiilor este importantă, dar atenția experților se îndreaptă mai ales asupra noii Comisii Europene. Paradoxal, posibile transformări ale structurii instituționale și decizionale în UE preocupă mai pe larg liderii și grupările politice, pe când cetățenii sunt mai interesați de viitoarea agendă politică europeană după 2024, de felul în care politicile europene le vor afecta viața individuală și comunitară.

Ţările membre UE, sectorul de afaceri, mediul academic, dar și societatea civilă, caută încă de acum să descifreze narativa următoarei etape de evoluție. Desigur, dacă totul merge conform programului electoral european, ar fi posibil ca în septembrie 2024 să fie prezentate oficial prioritãţile viitorului președinte al Comisiei Europene. Acesta va fi momentul când vom avea o informare extinsă asupra opțiunilor despre politicile europene care ar urma să fie susținute politic și financiar, relevând calea strategică a Uniunii Europene. Dupã publicarea principalelor direcții de acțiune, se va intra în detalii pentru a identifica propunerile de schimbări care vor apărea la nivelul fiecărei politici sectoriale europene și ce calități ar necesita Direcțiile Generale ale Comisiei Europene cu atribuții de implementare, dar și adaptările pe care vor trebui să le realizeze capacitățile administrative ale statelor membre.

Referindu-ne la viitoarea Comisie Europeană, avem mai multe întrebări, venite în special din realitate vieții cetățeanului european: -va fi preferată o abordare tehnică, minimalistă, de inițiere a legislației pe bandă rulantă sau se va schimba paradigma, ţînând seama de realitatea unei Uniuni Europene care tot aspiră să-și redefinească identitatea? -vor fi propuse politici europene pornite de la o viziune a societății europene și o strategie adecvată necesară implementării? -se va ține cont de faptul că relația cetățenilor cu proiectul european este pe muchie de cuțit, că forța economică a UE este un element de luat în seamã și acaesta va trebui însoțită de politici sociale adecvate?

 

Oprim aici seria lungă a întrebărilor pentru a sugera că se simte nevoia unui program macroeuropean realist, elaborat împreună cu beneficiarii, cetățenii, fie ei oameni de afaceri sau societate civilă organizată. Experiența traumatizantă a recentei Conferințe asupra viitorului Europei, pe care dealtfel am întrezărit-o încă de la debutul ei, nu face să se întărească încrederea în leadershipul european. A fost mai degrabă un pas spre ideologizarea conceptelor, dar nu a adus clarificările și soluțiile așteptate de cei care cred puternic în continua perfecționare a proiectului european. Poate că în campania electorală europeană din următoarele luni vor fi selectate măcar anumite părți, fragmente din concluziile Conferinței pentru a prezența cetățenilor o viziune consistentă, la care Europa să vibreze !

 

Puterea reală a Uniunii Europene nu a constat doar în capacitatea normativă și de gestionare a interdependențelor complexe, ci și în continua mobilitate transformativă a proiectului european, constând nu doar în adaptare, cât în viziunea devenirii acestuia. Din păcate, în ultimele două decenii liderii europeni din Bruxelles, cel mai adesea aflați sub presiunea intereselor individualizate ale unoe state membre, treptat au înlocuit metoda comunitară și a negocierilor europene continui cu guvernanța corporatistă, iar în ultimii ani cu metota echilibrului de putere în procesul decizional european. Politicienii și factorii de decizie politică au semnalat că au perceput nemulțumirile cetățenești și ale organizațiilor societății civile, că niciun mesaj public european nu va fi susținut fără a se cere opinia și sfatul tuturor părților interesate, inclusiv a industriilor și partenerilor sociali. Politicile de mediu, de exemplu, au consecințe economice cu un impact uriaș asupra companiilor și vieții sociale din statele membre. Odată cu reconfigurarea globalizării și concurența mai puternică din partea țărilor emergente, prosperitatea economică pe termen lung a Europei va depinde de puterea bazei sale industriale și sociale.

 

Mai este însã un subiect sensibil, puţin abordat, cîteodată chiar evitat de cercurile politico-decizionale bruxelleze. Trăim un moment de impas european, iar nevoia unor lideri europeni, cu viziune și capacitate de gestionare politică rațională este mai necesară ca niciodatã, atât la nivelul institițiilor europene cât și al statelor membre! România,ca stat membru al Uniunii Europene, a fost ezitantă în ceea ce privește internalizarea legislației și politicilor europene, prefeând a trata procesul integrării europeane ca parte eminamente a politicii sale externe și, ca atare, a adoptat metoda alinierii în locul aplicării în țară a politicilor europene de dezvoltare. Ca atare, în lunile următoare poate că se ve desfășura și în spațiul românesc o dezbatere aplicată de circumscriere a acestuia în procesele de dezvoltare la care cetățenii speră pentru următorii ani. Suntem convinși că există poate fi mobilizată resursa şi capacitatea politicã în Uniunea Europeană, incluzând și România, pentru a rãspunde provocărilor vremurilor care vin !

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

 

Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de către EURACTIV.ro: „Resursa umanã a Republicii Moldova pentru aderarea la UE”

A fost o reală plăcere să lucrez împreună cu Nicoleta Pînzaru (ziarist din Republica Moldova) pentru a realiza o investigație media despre „aurul albastru al Moldovei”. Articolul este acum publicat online de către EURACTIV.ro.

 

-----------------

 

Pe 23 iunie 2022, Republica Moldova a devenit oficial țară-candidată la Uniunea Europeană. A trecut aproape un an de când guvernul pro-european de la Chișinău și-a asumat conștiincios drumul spre integrarea europeană, iar negocierile de aderare ar urma să înceapă până la sfârșitul acestui an, după îndeplinirea celor nouă recomandări enunțate de Comisia Europeană. În mai puțin de șase luni, Republica Moldova ar urma să convingă liderii statelor membre ale Uniunii Europene că este pregătită pentru a începe negocierile de aderare.

 

Negocierile sunt un proces complex, care ar putea dura mulți ani. De exemplu, în cazul României, negocierile au fost lansate după Summit-ul de la Helsinki din 10-11 decembrie 1999, iar aderarea s-a întâmplat șapte ani mai târziu. Când acest proces va demara, Republica Moldova va trebui să negocieze împreună cu partenerii europeni pe 35 de capitole sectoriale, guvernul țării având nevoie de resurse umane calificate și profesioniste în varii domenii de activitate.

 

Cert este faptul că situația externă a Republicii Moldova este privită cu ochi buni în capitala europeană, la Bruxelles, iar asta datorită nu doar efortului diplomatic, dar și grație moldovenilor stabiliți aici, care lucrează de ani în buni în afacerile europene și au reușit să își construiască o carieră în domenii precum comunicare strategică, diplomație sau politici sectoriale.

 

Așa cum bine se cunoaște, mulți moldoveni dețin dublă naționalitate, ceea ce oferă un avantaj competitiv incredibil pentru Republica Moldova. În Bruxelles-ul european activează acum peste o sută de moldoveni, majoritatea derulându-și activitatea în instituțiile UE. E fantastic când întâlnești moldoveni bine informați, cu inițiativă, care cunosc în detaliu oportunitățile Moldovei pentru un parcurs european de succes. Ei cunosc bine care sunt mecanismele de funcționare a proceselor interioare, iar asta reprezintă un beneficiu semnificativ pentru Guvernul pro-european de la Chișinău.

 

Moldoveanca Alexandrina Robu-Cepoi este stabilită la Bruxelles de mai bine de cinci ani. Și-a făcut studiile de master și doctorat la Colegiul Europei, iar acum activează în calitate de asistent în Parlamentul European. Tânăra ar fi deschisă să facă parte din echipa de negocieri a Republicii Moldova și să contribuie substanțial la elaborarea politicilor regionale a țării, cât și la dezvoltarea domeniului energetic pe parcursul aderării. ,,Republica Moldova are un număr semnificativ de specialiști înalt calificați care lucrează la Instituțiile Europene și care ar putea ajuta țara în drumul său spre aderare prin intermediul studiilor, analizelor, consilierii, iar unii din noi ar putea chiar face parte din echipa de negociere atunci când procesul va fi într-o etapă mai avansată. Vrem să arătam Uniunii Europene că Republica Moldova, comparativ cu alte țări candidate, dispune deja de resurse umane bine pregătite care activează la Bruxelles și cunosc procesele interne, astfel nefiind necesar să se piardă timp în plus pentru formarea experților în afaceri europene. Cred că merită să depunem toate eforturile pentru a ne susține statul în parcursul său european. E foarte ușor să faci rai din țara noastră. Totul depinde de strategia și viziunea celor care o conduc”, susține Alexandrina.

 

Marian Cepoi a studiat și el la Colegiul Europei si din 2017 lucrează la Comisia Europeană. „Republica Moldova va avea nevoie foarte curând de o resursă umană pregătită, de un număr mare de specialiști care să se implice în faza negocierilor de aderare sau cel putin sã consilieze administraţia publică moldovenascã. La Chișinău resursele umane înalt calificate sunt limitate, mai ales în domeniul afacerilor europene. Avem aici, la Bruxelles, surprinzător pentru o țară non-membră, un grup mare de moldoveni care lucrează la instituțiile europene, birourile de afaceri europene ale sectorului privat, consultanțe sau în cadrul societății civile şi alte organizații internaționale. Să ne adunăm, să ne cunoaștem între noi, să fim la curent cu pasul negocierilor, să abordăm principalele provocări, să facem schimb de cunoștințe relevante pentru procesul de integrare și negocieri de aderare, să avem invitați de la care să aflăm dedesupturile acestui proces complex”, a menționat Marian.

 

Bruxelles-ul, ca pol legislativ, a coagulat în jurul instituţiilor europene o comunitate aparte. Este vorba de puternicul sector privat, reprezentat de companiile europene şi internaţionale, federaţii industriale, presă europeană şi sectorul neguvernamental. 100.000 de persoane îşi desfăşoară acum activitatea în Bruxelles-ul european. Întâlnim mulți moldoveni care lucrează deja și în sectorul business-ului european.

 

Vlada Toma este Director Resurse Umane la EURACTIV Media. La fel ca și Alexandrina și Marian, și-a făcut studiile la Colegiul Europei în domeniul diplomației. Ea consideră că moldovenii stabiliți în Bruxelles sunt buni ambasadori ai Republicii Moldova, iar prin munca zilnică pe care o fac contribuie la viitorul acestei țări. ,,Cei din Moldova cunosc teoretic ce înseamnă Uniunea Europeană. Moldovenii care sunt stabiliți în capitala Europei, prin natura joburilor pe care le au, știu care sunt cerințele la nivel european din punct de vedere practic. Dacă unești aceste două elemente se ajunge la un rezultat mult mai favorabil. Cunosc moldoveni din instituții europene care ar dori să contribuie la aderarea Moldovei la UE, dar această colaborare încă nu este bine stabilită. E încă mult de discutat”, prezenta Vlada.

 

O persoană fantastică este și Aurica Pripa, cu experiență de peste 15 ani în Bruxelles-ul european, în special reprezentând corporații și federații industriale europene. „Acquis communautaire este enorm, iar legislația este dinamică. Politicile sectoriale sunt complexe, iar adaptarea lor contextului moldovenesc necesită multă agilitate. E nevoie de o capacitate enormă a procesului negocierilor. Voința politică ajută, dar expertiza tehnică este hotărâtoare”, preciza Aurica.

 

Există deja o foarte bună interacțiune, în special la nivel individual, între autoritățile Republicii Moldova și moldovenii din Bruxelles și asta e bine. Important este cum se poate trece acum de la succesul individual la cel colectiv, al echipei Moldova. O sursă de inspirație poate să fie Clubul „România-UE” Bruxelles, înființat acum 20 de ani de către românii din Bruxelles-ul european în perioada negocierilor de aderare ale României la UE. Scopul acestui club a fost identificarea de soluții practice pentru aprofundarea proiectului european al României.

 

Moldova este într-o etapă fără precedent a istorie sale, are o direcție europeană asumată și o fereastră politică pentru a adera în câțiva ani la Uniunea Europeană. Resursa umană este elementul cel mai important. Este bătălia unei generații pentru viitoarele generații!  Cu siguranţă tinerii moldoveni cu expertiză UE trebuie să fie în prima linie a aderării țării la UE.

 

Dan LUCA / Bruxelles 

 

 

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “UE nu e un produs”

În editorialul de astăzi din Făclia am sugerat o abordare realistă asupra proiectului european.

 

---

E o zi oarecare și ne întrebăm dacă înțelegem cu adevărat Uniunea Europeană. Vorbesc acum la modul direct, fără diplomația omului educat care orice s-ar întâmpla merge mai departe cu bune și rele.

Nici chiar enunțurile de globalizare sau apartenţa la o putere economică mondială nu ridică sprâncenele, să fim sinceri. Parcă însă, de când a apărut conflictul din Ucraina, ne zicem că e bine că suntem în aceste structuri, că e UE, că e NATO. Expresii de genul "putea să fie și mai rău" sau ˝ne ajută americanii˝ sunt adânc întipărite în mintea românilor. Direcția strategică a României în direcția Vestului, stabilită în anii '90, a fost o carte bună, câștigătoare. Avem confirmarea acum! Trebuie chiar să ai o problemã personală să nu recunoști că e mai bine în UE decât în bătaia vânturilor din Balcani sau, chiar mai rău, în ceva monstrozitate instituțională coordonată de Rusia sau China.

Avem însă o problemã de a discuta normal despre UE. Suntem foarte exigenți și asta e bine, dar trebuie să înțelegem această construcție federatoare. A zice, de exemplu, că UE nu mai e bună fiindcă pierde teren în favoarea SUA sau a Chinei, pare egoist și pueril. Rafturile magazinelor, fie ele și online, nu oferă mai multe variante de UE precum sortimentele de brânză sau pâine. UE nu e un produs, nu e nici măcar o oportinitate de afacere sau de vacanță. E, de fapt, un mod de viață, cu valori și posibilități de acțiune bine definite.

Că nu merge unsă Uniunea Europeană, cu siguranță. Dar asta putem să zicem și de țara noastră și de orașul nostru și de multe lucruri de care suntem nemulțumiți. Nu există locul perfect!

Haideți să destructurãm și să reclădim dogma ideilor mari, revoluționare chiar. Nu vreau să dezamăgesc, dar chiar dacă aveți proiecte bune pentru dezvoltarea UE, acestea nu se implementează automat. Există sisteme de conducere, selecționate de alegeri pe diverse nivele, sau structuri de expertiză, trecute prin examene, care sunt chemate în permanenţă să dezvolte proiectul Uniunii Europene. Da, trebuie să te lupți pentru a ajunge în cercul responsabililor recunoscuți oficial. Se poate face ceva sau totul e pierdut? Cu siguranță, e loc pentru toți, dar identificați bine nișa în care cu adevărat puteți să vã aduceți valoarea adăugată. Iar apoi gândiți o strategie de a implementa cele propuse. Multă gândire strategică... 

 

Dan LUCA / Bruxelles