Dan LUCA – editorial în Făclia: UE – “cucerirea puterii” sau “exercitarea puterii”

Despre cum e percepută UE ca putere în editorialul meu de astăzi din Făclia.

----

Încă de acum vreo 30 de ani, sociologul francez Dominique Wolton considera anumite dimensiuni care ne dau măsura exactă a complexităţii proiectului politic european. Vorbea în special despre algoritmul: Europa unită politic - cetăţean european - identitate europeană.

 

Era menționată importanţa rupturii cognitive, care are loc o dată cu trecerea de la Europa unită tehnico-administrativ, la cea unită politic. Cu alte cuvinte, nu putem concepe Europa ca noţiune mai largă, ea este altceva şi necesită alte instrumente politice. Exista problema de a înțelege până unde este posibilă construirea în mod voluntar, rapid, şi relativ transparent, a unei noi entităţi politice. Modificarea tuturor acelor categorii de gândire, de reprezentare, de simbolizare, este practic trecerea, de facto, de la un model elitist, la unul înrădăcinat în conştiinţele şi voinţele populaţiei.

Dacă întrăm pe palierul relațiilor externe, avem o situație și mai ambiguă. Uniunea Europeană se află într-o poziție complexă când vine vorba de puterea sa pe scena internațională, iar această ambiguitate dintre „cucerirea puterii” și „exercitarea puterii” poate fi observată frecvent în acțiunile și comunicările sale.

 

Există o tendință a UE de a-și consolida influența pe plan global, fie prin extinderea la noi state membre, fie prin asumarea unui rol mai activ în diplomație și securitate. În acest sens, UE pare să fie mereu în căutare de noi mecanisme prin care să-și sporească autoritatea – atât pe plan intern, față de statele membre, cât și extern, în relațiile sale cu puteri ca SUA sau China.

 

Dacă ne referim la aplicarea influenței existente în mod eficient și convingător, aceasta presupune capacitatea UE de a lua decizii rapide și coerente, dar și de a impune sancțiuni sau a interveni în situații de criză. Cu toate acestea, din cauza intereselor divergente ale statelor membre, UE se confruntă adesea cu dificultăți în a-și exercita puterea.

 

Această ambiguitate este agravată și de faptul că statele membre au, uneori, agende proprii care întră în conflict cu politicile comune ale UE. De aici apare o comunicare confuză, în care UE pare uneori că aspiră la un statut de superputere, însă, alteori, ezită să facă pași concreți și decisivi.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – în direct la emisiunea “Impact global˝ de la TVR Moldova

Mi-a făcut mare plăcere să fiu prezent astăzi la emisiunea “Impact global˝ de la TVR Moldova. Mi-am exprimat opinia despre situația prezentã a proiectului european, despre posibilul calendar al viitoarei Comisii Europene.

 

Proiectul de pace și prosperitate este deosebit de important, iar actualele crize influențează aceste dezvoltări. Republica Moldova privește cu mare atenție aceste dosare, prin prisma viitoarei aparteneţe la Uniunea Europeană.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Comisar european pentru comunicare”

Despre comunicarea europeană în editorialul meu de astăzi din Făclia.

Este deja de notorietate faptul că Uniunea Europeană a avut ca obiective principale pacea și prosperitatea economică pe continentul european. S-au realizat multe dintre aceste deziderate, dar scopul acestui editorial este de a analiza conectarea sistemului integrator cu cetățenii.

Demarat ca un proiect vizionar, asociat de multe ori doar elitelor, contrucția europeană a încercat să informeze, iar treptat chiar să comunice, despre avantajul cãii europene. Au fost însă anumite crize venite de la Bruxelles care au zguduit proiectul și obiectivele sale strategice. Am fost la locul faptei pe 15 martie 1999, un fel de noapte a cuțitelor lungi de Bruxelles. Demisia Comisiei Santer, necesară desigur, a consolidat însă puterea instituțională a Parlamentului European. Poate este greu de crezut, acum la ceasul audierilor comisarilor europeni desemnați, că acum 25 de ani legislativul european nu avea nimic de spus despre comisarii europeni, chiar mai mult, nu era nici o corelare între alegerile pentru Parlamentul European și noua Comisie Europeană.

Totuși, puțin se vorbește de 2005 și ceea ce a însemnat pentru Uniunea Europeană. A fost anul în care a fost propusă o constituție europeană, dar care s-a finalizat printr-o paralizie sistemică. Șocul este încă pregnant, a divizat puternic societatea. Mulți spun că de atunci avem degringolada Stângii franceze, de exemplu. Profesorul Vasile Pușcăș îmi zicea că de fapt acel an a fost momentul de cotitură pentru instituțiile europene și pentru abordarea proiectului european.

Pentru cei care sunt pasionați de istorie, le recomand perioada 2001-2004, atât de importantă și pentru țara noastră. La nivel european aveam atunci concomitent negocierile de aderare la UE a 12 state, era problema ratificării Tratatului de la Nisa, iar în același timp derulam Convenția Europeană, cea care a propus constituția europeană.

Proiectul ambițios a fost lansat din nou, acum vreo 5 ani, prin intermediul Conferinței asupra viitorului Europei. După vreo doi ani, rezultatele au fost înăbușite de țările membre, nici măcar nu s-a discutat instituțional ca după prima convenție.

Spun toate acestea fiindcă în ultimii ani, în special pe fondul războiului de la frontieră și axării pe bunăstarea economică, s-a considerat comunicarea cu cetățenii un lux. Un lux pe care îl vedem tot mai mult eliminat din narativa europeană, sau tratat cu o superficialitate surprinzătoare. Acum 20 de ani UE propunea un portofoliu al comunicării, chiar la nivel de vicepreședinte al Comisiei Europene. Unde este acest portofoliu acum și cum văd cetățenii sfera publică europeană în următorii 5 ani?

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – despre audierile comisarilor europeni la TVR Info

După două luni, am revenit astăzi la emisiunea ˝Europa mea˝ de la TVR Info.

 

Am discutat despre impactul alegerii președintelui Trump asupra sistemului politic european și ne-am referit la audierile de către Parlamentul European a comisarilor europeni desemnați.

 

Nu putea să lipsească din agendã razboiul din Ucraina, schimbarea constituției din Republica Moldova și situația din Georgia.

 

Binomul franco-german este gripat, iar situația politică din Germania a devenit explozivă.

 

Am comentat despre un “NATO economic” și o “Uniune Europeană întărită de o posibilã capacitate militară de acțiune”.

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

 

Dan LUCA – editorial în Făclia: “Energie ieftină?”

Despre principalul subiect european al urmatoarelor luni în editorialul meu de astăzi din Făclia.

 

---

 

În ultimele luni descoperim în spațiul public anumite concepte care ne dau de gândit. Surprizele nu vin din punct de vedere al enunțurilor, ci din cauza volatilității unor concepte. Narativa europeană cu competitivitatea mondială e prea forțată. A spune oamenilor că pentru a o duce mai bine e important să fim competitivi, e axiomatic, nu un enunț politic, care aduce luminã. Mai ales că la nivel de Bruxelles, în ultimii 20 de ani, am avut Agenda Lisabona sau Agenda 2020, planuri care arătau, la vremea lor, cum Europa depășea economic Statele Unite ale Americii în doi timpi și trei mișcări.

Da, e nevoie de discuții despre competitivitate, dar mers mai adânc, cu abordări despre costuri și opțiuni. Autonomia strategică deschisă ajunge rapid și la dosarul ecologizarii europene, iar aici ne blocăm. De exemplu, actualul context legislativ european nu te lasă "să miști o floare", iar atunci cei care doresc să construiască hidrocentrale ce pot să facă? Deci tot dosarul hidroenergetic, verde cu siguranță, e imposibl de mișcat. Țintele sunt bune, dar e nevoie de a intra în realitate.

În câteva luni, urmați de crezul competitivității europene, ajungem iar, că doar nu e nou subiectul, la dilema prețului energiei. Mă refer la prețul energiei industriale de data această. Cu o metodologie demnă de pus în ramă se va ajunge la concluzia, repet, din nou, că SUA are energie de două sau trei ori mai ieftină decât în UE. Iar aici avem două școli politice la nivel european, care vor deveni vocale. Una, care descoperă, cu o ironie repetitivã, că pe continentul american normele ecologice nu sunt respectate ca în Europa. Iar a doua, care zice să ne adaptăm și noi, în UE, pentru a avea energie ieftină.

Povestea poate continua, dar unde sunt soluțiile? A avea proiecte politice mărețe și a găsi apoi scuze tehnice, nu e viziune, ci populism. Să vedem ce ne va rezerva viitorul. De abia aștept!

 

Dan LUCA / Bruxelles

 

Dan LUCA – contribuție la un articol publicat de către Ziarul Financiar: “Competențe pentru competitivitate. În România au fost semnate primele aceste proiecte cu trei companii, Continental, Bosh şi NXP, pentru a deveni competitive în proiectarea cipurilor pentru industria auto”

Excelentã cooperarea pe care o am cu Radu Oprea, Ministrul Economiei. Astăzi am publicat împreună un material în Ziarul Financiar.

 

----

 

Resursa umană joacă un rol crucial în competitivitatea europeană. În contextul globalizării și al avansului tehnologic, capacitatea Uniunii Europene de a rămâne competitivă pe plan mondial depinde într-o mare măsură de calitatea și adaptabilitatea forței sale de muncă.

 

Conceptul de autonomie strategică deschisă al UE ajutã la capacitarea Europei de a fi independentă în sectoarele critice, dar rămânând în același timp deschisă la cooperarea globală. UE își propune să răspundă simultan provocărilor legate de securitate, competitivitate, ecologizare și bunăstare socială, asigurând o dezvoltare durabilă și sigură pentru viitor.

Pentru a rămâne competitivă pe plan global, UE trebuie să își dezvolte capacitățile tehnologice, inovarea și infrastructură industrială. Un subiect puțin dezbătut este cel al resursei umane pregătite pentru a duce acest proces la îndeplinire. Competențele pentru competitivitate sunt abilitățile și cunoștințele care ajută un sistem să fie performant într-un mediu competitiv. Aceste competențe sunt esențiale pentru a face față schimbărilor rapide din economie, tehnologie și societate.

 

Desigur, politicile europene sunt necesare pentru a stabili cadrul de cooperare, dar e nevoie şi de programe dedicate pentru a stimula piața în acestã direcție. Recent s-a lansat un cluster de inițiative susținute de Comisia Europeană, cunoscute acum sub marca Proiecte Importante de Interes European Strategic (IPCEI). Acestea permit statelor membre să colaboreze pentru a dezvolta proiecte inovatoare și de mare anvergură în sectoare esențiale pentru viitorul economic și tehnologic al UE. Prin aceste proiecte, Guvernele pot oferi sprijin de stat unor proiecte care altfel nu ar fi viabile din punct de vedere comercial, dar care aduc beneficii semnificative pentru economia și societatea europeană.

 

În România au fost semnate primele aceste proiecte cu trei companii Continental, Bosh și NXP pentru a deveni competitive în proiectarea cipurilor pentru industria auto. Dat fiind ponderea industriei auto în PIB (13%) și relevanța acesteia pentru economia națională, sinergia dintre microelectronică și industria auto poate avea efecte de multiplicare considerabile.

 

Aceste proiecte au și participanți indirecți, Universitățile tehnice din România, care beneficiază de fonduri pentru dotarea laboratoarelor. Este o parte esențială a abordării UE referitoare la competențe pentru competitivitate. Astfel se vor putea pregăti inginerii români pentru acest domeniu de activitate. Există două segmente, industria de auto, dar și industria de apărare, care au mare nevoie de aceste utra-calificări pentru a face față cerințelor pieții.

 

Dr. Dan LUCA este expert în afaceri europene şi comunicare strategică, derulându-şi activitatea în Bruxelles încă din 1997. 

 

Radu Oprea este Ministrul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului.

 

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – editorial în Făclia “Angela şi Ursula”

Despre influența Angelei Merkel asupra actualei Comisii Europene în editorialul meu de astăzi din Făclia.

---

Mulţi au făcut referiri recente la Jacques Delors, numindu-l vizionarul european. Şi au mare dreptate. Dar ideile marelui politician francez rămâneau la stadiul de filosofie dacă el nu era şi preşedintele executivului european vreme de 10 ani. Chiar dacă au mai fost şi alţi preşedinţi ai Comisiei Europene care au coordonat sistemul timp de două mandate, doar de Delors dorim să amintim aici.

Ursula von der Leyen are de condus Europa pentru 10 ani. Am prezis acest lucru, încă de la numirea sa din iunie 2019, prim prisma relaţionării cu fostul cancelar german, Angela Merkel.  

Am crezut în primãvara lui 2019 cã doamna Merkel va accepta o funcţie europeanã, dorind să fie vizionarul UE “la vedere” pentru secolul al XXI-lea, dar aceasta a preferat jocul din umbră. S-a jucat perfect, o strategie deosebit de bine stracturatã şi de mare impact. Preşedintele Macron spunea atunci cã sprijinã ideea ca Merkel să preia destinele UE, dar a devenit rapid avocatul soluţiei “mini Merkel”. Ursula von der Leyen era deja un nume din anturajul cancelarului Merkel, deci surpriza nu era aşa mare pentru avizaţi. Exista şi un scenariu ca Ursula von der Leyen să devinã cancelar german, dar calea europeanã a fost preferatã pentru protejata doamnei Merkel. Era evident că aceste jocuri aveau profunzimea momentului, pregătindu-ne pentru douã mandate consecutive, 10 ani cu actuala preşedintã a Comisiei Europene, dupã formula Delors.

Pentru mulţi, este greu de vizualizat politic cum un comisar european, şi chiar preşedinte al Comisiei Europene, poate să fie validat în ţara sa, fiind în opoziţie. În Germania se poate, totul a fost gândit, chiar şi din punct de vedere juridic. Urmărim cu mare interes proiectul de guvernare al actualei coaliţii din Germania. Ideile doamnei Merkel, despre o Europã federală, sunt inserate în plan, paradoxal, fără ca partidul creştin-democrat să fie acum în coaliţia de guvernare a Germaniei. Totuşi, prin prezenţa Ursulei von der Leyen în fruntea Comisiei Europene, avem încă un CDU deosebit de influent. Dacă analizăm larg, din perspectiva naţională şi europeană, Germania are o Coaliţie de Uniune Naţională, formată din cele 4 partide proeuropene (SPD, Liberalii şi Verzii în Germania; CDU la Bruxelles).

Angela Merkel a promis cã dupã ce se ocupã de Germania îşi va îndrepta atenţia şi spre Europa. De-a lungul timpului, actualul lider german a avut de jonglat cu douã variabile: cui lasã moştenire tronul CDU-ului (şi indirect conducerea Germaniei) şi pe cine recomandã la preşedinţia Comisiei Europene. În 2014 povestea s-a finalizat în limita bunului simţ: Juncker, bun prieten de Consilii la Bruxelles, şi doamna Merkel a mai forţat un mandat de cancelar german. În 2019 situaţia a fost mai complexã, dar rezolvată elegant, cu fineţe şi pragmatism. În mod clar Ursula von der Leyen era un nume care avea potenţial şi în politica germană. Doamna Merkel a “donat-o” însã Europei.

 

Dan LUCA / Bruxelles