Se votează “după ureche”?

În opinia multor experţi, lipsa de interes a electoratului cu privire la politicile europene este rezultatul unei comunicări directe din partea UE, fără adaptarea informaţiilor la capacitatea de percepere a simplului cetăţean.

Acest lucru a rezultat şi în urma unui studiu realizat de guvernul irlandez, din dorinţa de a afla motivul refuzului exprimat prin referendumul pentru adoptarea Tratatului de la Lisabona. “The Economist” prezintă răspunsurile celor chestionaţi. Majoritatea celor care au votat “nu”, s-au ghidat după explicaţiile militanţilor împotriva tratatului, care susţineau că documentul va impune participarea obligatorie la o armată europeană, iar dintre cei care au spus “da” tratatului, numai 18 procente consideră că îi înţeleg prevederile.

Soluţia ideală pentru rezolvarea acestui inconvenient ar fi manifestarea unui interes mai mare în prezentarea politicilor europene, la fel cum se întâmplă cu cele naţionale, pe înţelesul alegătorilor. Aceştia trebuie să înţeleagă că o decizie luată la nivel european îi influenţează la fel de mult, cum îî influenţează o lege naţională cu privire la majorarea pensiilor sau a salariilor.

Ar fi minunat ca cetăţenii să înţeleagă ceea ce li se transmite şi să facă o “analiză personală” înainte de a-şi manifesta dreptul de vot. O imagine corectă asupra UE, generează un “vot corect” pentru UE. Dar această utopie e greu de realizat pe structurile naţionale sau chiar pe cele locale. Putem să forţăm apariţia sferei publice UE?

Suntem prinşi într-un triunghi format din stabilitatea adusă de construcţia comunitară, legitimitatea structurilor europene şi comunicarea către cetăţeni. Această “suveică”, multiplicată de 27 dimensiuni naţionale, duce la abordări complexe, greu de clarificat în actuala formulă.

Dan LUCA / Bruxelles