Vineri, 8 noiembrie, Jurnal
de Dâmboviţa publica un nou material din seria corespondenţelor de la
Bruxelles. De această dată, subiectul abordat a fost cel al acţiunilor
eurosceptice, din ce în ce mai prezente în spaţiul european, o reală ameninţare
pentru viitorul Parlament European şi al Uniunii.
Redau în
continuare articolul integral:
............
În luna
aprilie, prezent la Strasbourg, premierul finlandez Jyrki Katainen pleda pentru
noul concept de „integrare echitabilă”, care în opinia acestuia poate păstra
siguranţa UE împotriva ameninţărilor naţionalismului şi populismului, care în
ultima perioadă sunt din ce în ce mai răspândite. Mulţi deputaţi europeni au
văzut discursul său ca un exerciţiu de manevre pentru unul dintre posturi de
top ale UE, care vor fi puse la bătaie în 2014.
Conform
declaraţiei sale, perioada petrecută ca student Erasmus la universitate în
Marea Britanie a fost cea care i-a trezit sentimentul european şi atenţia
pentru procesul integrării europene, atât de important pentru UE. Interesant
este şi faptul că primulministru Katainen este singurul lider european care a
beneficiat de acest program de mobilitate europeană.
În acest
context, Graham Watson, liderul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru
Europa (ALDE), declara jurnaliştilor de la Bruxelles că euroscepticismul ar
putea rupe echilibrul între Partidul Popular European (PPE) şi cel al
Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) în cadrul Parlamentului European,
condiţii în care acestea ar putea pierde majoritatea la viitoarele alegeri din
2014. Sugestia exprimată de liderul european era ca cele două partide să
coopereze mai mult.
De exemplu, în
Italia, Stânga a rămas majoritară în Senatul Italiei după alegeri, deşi conform
rezultatelor, este evidentă incertitudinea pe care o manifestă cetăţenii
italieni în a-şi alege liderii. Fenomenul este întâlnit de altfel nu doar în
acest caz – cetăţenii europeni în general, manifestă o reticenţă faţă de
oamenii politici, şi modul de gestionare a măsurilor de austeritate, agravată
de perioada lungă de criză.
Nici Germania,
care nu a fost afectată semnificativ de măsurile de austeritate, nici de un
grad foarte ridicat al şomajului, nu a scăpat de manifestările eurosceptice.
Noul partid care se declară împotriva UE, pe fondul nemulţumirilor manifestate
de cetăţeni vis-a-vis de măsurile pentru redresarea euro, „Alternativa pentru
Germania” îşi lansa ideologia, cu doar şase luni înainte de alegerile din
septembrie.
Liderul
controversat al Partidului Olandez pentru Libertate (PVV), Geert Wilders, a
vizitat Europa în această toamnă, într-o încercare de a crea o nouă mişcare a
partidelor de extremă-dreapta înainte de următoarele alegeri europene,
programate să aibă loc în mai 2014. Wilders s-a întâlnit cu liderii Vlaams
Belang din Belgia, Frontului Naţional (FN) din Franţa, Partidul Democrat
suedez, Liga Nordului în Italia şi cu nou-formata grupare, Alternativa pentru
Germania. Această încercare a partidelor naţionaliste de a-şi uni forţele din
interiorul Parlamentului European nu este singulară.
Mai multe
tentative similare au fost de scurtă durată, de exemplu, la sfârşitul anilor ‘80,
grupul european de dreapta, prezidat de către Jean-Marie Le Pen. Dorinţa olandezului este de a-i reuni pe cei care sunt „împotriva Uniunii
Europene şi a imigrării în masă”, după cum declara, deşi PVV respingea până
recent orice posibilă colaborare cu FN Le Pen sau Belang Vlaams.
Dacă mergem în
această direcţie, partidele anti-sistem vor profita enorm de alegerile europene
de anul viitor. Întrun scenariu catastrofă, vom avea 25% din Parlamentul
European de după mai 2014 dominat de eurodeputaţi care sunt împotriva UE, sunt
pentru revenirea în matricele naţionale, fără nici o şansă de a menţine
sistemul european.
Mai este încă
timp pentru a schimba rezultatul alegerilor europene. Neimplicarea nu ajută,
iar delăsarea lasă loc profitorilor. E timpul noilor oameni politici să iasă în
faţă. E momentul ca partidele tradiţionale transnaţionale să îşi dea mâna
pentru a discuta proiectul european. Un proiect european care are nevoie de
transparenţă, simţ politic practic şi ambiţia unor lideri puternici de a avansa
cu adevărat.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu