joi, 3 iulie 2014

Dan LUCA – articol în ziarul Făclia – “Revoluţia industrială europeană”

În ediţia de joi, 3 iulie, ziarul Făclia publica un nou material semnat de mine, pe tema revoluţiilor industriale în Europa. Consider că este un subiect de interes, având în vedere că inovaţiile tehnologice au impact semnificativ asupra fiecărui domeniu.

Redau mai jos materialul integral:

……….

Tehnologia a intrat masiv în toate domeniile, deschizînd calea spre a treia revoluţie industrială. Economistul Jeremy Rifkin dezvoltă detaliat acest concept. Preţul energiei şi al alimentelor este în ascensiune, şomajul rămîne ridicat, piaţa imobiliară este afectată, datoriile consumatorilor şi ale guvernelor sînt în creştere – indicatori ce susţin aplicarea tehnologiei Internet şi a energiei regenerabile în industrie.

Prima revoluţie industrială, ce a avut loc în Marea Britanie la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, odată cu mecanizarea industriei textile, a fost urmată de cea de-a doua revoluţie industrială de la începutul secolului al XX-lea, cînd Henry Ford a înfiinţat prima linie de asamblare şi a declanşat producţia în masă. Următoarea etapă, cea a digitalizării industriei, poate fi considerată a treia revoluţie industrială. Jeremy Rifkin ne cere să ne imaginăm sute de milioane de oameni care produc propria energie verde în casele lor, birouri şi fabrici, însă asta nu e tot. Ceea ce este mai interesant este partajarea acesteia cu celălalt, precum într-un “internet al energiei”, la fel cum acum “share” acum on-line informaţiile. Rifkin explică care sînt principalii “stîlpi” pe care îşi fondează teoria celei de-a treia revoluţii industriale, cea care va crea mii de întreprinderi şi milioane de locuri de muncă, chiar dacă nu vă vine sa credeţi, totul, într-o reordonare fundamentală a relaţiilor umane, în primul rînd prin trecerea la energia regenerabilă, transformarea parcului imobiliar al fiecărui continent în producători de energie verde, implementarea altor tehnologii de stocare în fiecare clădire şi în întreaga infrastructură şi multe altele. Astfel, conform acestei viziuni, oameni, maşini, resurse naturale, linii de producţie, reţele logistice, obiceiuri de consum, fluxuri de reciclare, şi, practic, orice alt aspect al vieţii economice şi sociale vor fi conectate prin senzori şi software pentru platforma celei de-a treia revoluţii industriale.

Unele dintre cele mai importante companii de IT din lume sînt deja preocupate de a crea infrastructura pentru o treia revoluţie industrială, care să poată conecta cartiere, oraşe, regiuni, continente şi economia globală, în ceea ce observatorii din industrie numesc “reţele neuronale”, la nivel global.

Folosind tot mai puţin din resursele pămîntului, mai eficient şi productiv şi tendinţa de trecere de la combustibili pe bază de carbon la energiilor regenerabile, este o trăsătură definitorie a epocii, la care se adaugă inventarea imprimantei 3D, cea care face posibilă chiar producţia personală, prin proiectarea tridimensională asistată de calculator. Software-ul direcţionează imprimanta 3D pentru a construi straturi succesive ale produsului folosind praf, plastic topit sau metale, avînd capacitatea de a produce mai multe copii la fel ca un copiator. Şi poate ceea ce ni se pare imposibil, se întîmplă cu adevărat, mai aproape de noi decît credem. De exemplu, citeam recent că în Germania şi în alte cinci state europene produc mîncare realizată cu imprimanta 3D. Că NASA are deja un plan în acest sens pentru astronauţii săi, poate nu este atît de incredibil, însă germanii s-au gîndit să utilizeze noile tehnologii pentru a-i ajuta pe cei mai în vîrstă locuitori, cei care au probleme cînd vine vorba de alimentaţie. Mîncarea este creată din alimente proaspete, carne şi legume, în oraşul Nijmegen din Olanda şi livrată în Germania. Compania se laudă şi cu o reţetă secretă pentru „prepararea“ felurilor de mîncare. „Imprimanta pentru mîncare se poate compara cu una clasică inkjet, doar că în loc de tuş foloseşte mîncare. Materialul e apoi imprimat în straturi pe un platou special, creat tot în cadrul acestui proiect. În timpul creării ne asigurăm că straturile se îmbină fără urme vizibile“, explica Sandra Forstner, manager al proiectului, susţinut cu fonduri de Comisia Europeană.

Dan LUCA / Bruxelles

Niciun comentariu: