Cum poate România sã aibã influenţã în federaţiile sectoriale de la Bruxelles?

Racordarea la Uniunea Europenă şi relaţionarea cu instituţiile europene trebuie să fie o prioritate pe agenda oricărei capitale europene. România a făcut progrese în ultimii ani, dar mai are încă de parcurs câţiva paşi pentru sustenabilitate. Ce e necesar în acest sens? Implicarea pe lângă instituţiile naţionale şi aleşii europeni, a sectorului privat şi societăţii civile pentru o adevărată integrare.

Mulţi dintre noi, când se gândesc la Uniunea Europeană se gândesc la fondurile europene, şi trec apoi de la extaz la agonie gândindu-se la procesul birocratic şi la rata de absorbţie a lor. Dar Bruxelles-ul înseamnă, dincolo de fonduri europene, şi de pol legislativ, şi o oportunitate de business. Ca orice oportunitate însă, nu se întinde singură în faţa oricui e interesat de un "tun rapid", ci rămâne apanajul cunoscătorilor şi a celor cu viziune pe termen mediu şi lung.

Într-adevăr, la Bruxelles sunt prezente toate interesele care contează în Europa, de la cele industriale la cele sindicale, de la cele internaţionale la cele locale, de la cele politice la cele de societate civilă. Iar în amalgamul politico-legislativ se găsesc mereu interese de business, căci business-ul este influenţat de calitatea legislaţiei şi e normal să fie preocupat într-un parcurs legislativ de succes.

E foarte important ca România să aibă o poziţionare structurată şi sectorială la Bruxelles. Există peste 3.000 de federaţii industriale care sunt prezente în Bruxelles-ul european. Structurile naţionale româneşti sunt membre ale acestor federaţii europene în majoritatea cazurilor, dar nu sunt active. Activitatea şi relaţionarea cu structura europeană trebuie făcută în mod constant şi sustenabil. Aceste federaţii trebuie să urmărească agenda publică europeană, să se implice, să aibă o opinie, să culeagă informaţia din teritoriu, din România, pentru a o transmite în mod coagulat la Bruxelles. Federaţiile industriale, dar şi camerele de comerţ şi industrie, organizaţiile neguvernamentale, patronatele, sindicatele, firmele de consultanţă, cabinetele de avocatură au toate interese în domeniul afacerilor europene.

Din păcate însă, lipsa specialiştilor de politici sectoriale în domeniul european, lipsa unei prezenţe industriale româneşti integrate în federaţiile europene şi statulul de nou membru UE pentru România fac ca niciun român să nu ocupe o poziţie de vârf în acest spaţiu important al Bruxelles-ul european. Cum să avem influenţă în grupurile industriale reprezentate la Bruxelles?

Uniunea Europeană nu înseamnă doar „temele mari” ale politicii externe. Tot ce se regmenetează la nivel european energie, agricultură, mediu înconjurător, transporturi, sănătate, finanţe, societatea informaţională, va ajunge să influenţeze viaţa de zi cu zi a cetăţeanului, mai devreme sau mai târziu.

Să luăm doar un simplu exemplu: dacă la nivelul federaţiilor mari din agricultură avem reprezentanţi sectoriali din România, avem şi multe federaţii la nivel european care surprind prin obiectul de activitate principal “conserve de tomate”, “sucuri de fructe”, “uleiuri”, “seminţe”, “oţetul de vin”, unde nu am reuşit să identific membrii naţionali din România. Cred că trebuie să privim cu mai multă seriozitate aceste “coagulări europene”. Dacă e nevoie de o expertiză tehnică, pe sector, aceste organizaţii sunt primele “chemate” să prezinte situaţia la nivel european. E păcat ca acestea să nu aibă puncte de contact în România, pentru a include şi “unghiul românesc” în dezvoltările legislative comunitare.

Pentru cetăţeanul de rând importantă este calitatea alimentelor, calitatea apei, siguranţa lifturilor din clădiri şi toate acestea sunt legate de legislaţia europeană. Aceasta trebuie însă anticipată, discutată şi la nivel naţional cu toţi actorii implicaţi. Sunt 4.000 de dosare active la Bruxelles, şi 100 de conferinţe pe zi, care nasc dezbateri, coaliţii, iniţiative şi implicit legislaţie. România a fost prea mult oscilantă, nesigură şi nesustenabilă. Sistemul românesc are nevoie de expertiza tehnică pentru anticipare şi susţinerea pragmatică a intereselor naţionale.

În momentul în care majoritatea românilor cu interese comunitare vor înţelege că o prezenţă la Bruxelles, cu caracter de informare sau reprezentare, e esenţială pentru a face faţă provocărilor legislative şi presiunilor pieţei europene - şi internaţionale, România va da dovadă de “maturitate” în cadrul Uniunii Europene.

Dan LUCA / Bruxelles