Am avut
plăcerea de a deschide seria articolelor media din acest an cu un material
dedicat unui subiect destul de controversat, cel al “sferei publice europene”,
o temă care a generat de-a lungul timpului diverse interpretări și opinii. Vă recomand cu căldură articolul integral,
publicat de Ziarul
Financiar marţi, 6 ianuarie:
.............
Dezbaterile
privind “sfera publică” şi existenţa sa gravitează în jurul diverselor ipoteze
apărute pe această temă, fie bazate pe particularităţile contextului istoric şi
social al perioadei de timp luate în discuţie. Existenţă sferei
publice nu este numai o condiţie a societăţilor democratice, ci şi un
instrument esenţial care să facă auzită vocea cetăţenilor, o dovadă a
recunoaşterii şi legitimităţii instituţiilor administrative, a instituţiilor
UE, dacă ne referim la spaţiul european.
Este des adusă în
discuţie teoria filosofului John Dewey, dar şi cea a jurnalistului Walter
Lippmann. Dacă primul consideră că cetăţenii ar trebui să continue să participe
la afacerile publice şi să caute legitimitate pentru propriile opinii, Lippmann
susţine viziunea tratată şi de Habermas, (cea a sferei publice burgheze), unde
numai oamenii bine educaţi şi informaţi – ”experţii” – ar trebui să aibă
oportunitatea de a se face auziţi în spaţiul public. Habermas plasează apariţia
sferei publice la începutul secolului Luminilor, ca o consecinţă a dezvoltării
treptate a relaţiilor de tip capitalist.
Deficitul de
comunicare de azi, generează deficitul de legitimitate, afectând democraţia.
John Dewey spunea ca numai prin comunicare "Marea Societate creată de abur
şi electricitate" se poate transforma într-o "Mare Comunitate".
Mai clar, despre ce este vorba? Ce ar putea fi azi această “Mare Comunitate?”
Nu este suficient ca politicile comune să fie instituţionalizate la Bruxelles,
iar cetăţenii europeni să influenţeze aceste politici prin alegerea unui
parlament în care sunt reprezentate diferitele fracţiuni. Dacă vrem ca toţi
cetăţenii să fie în postura de a-şi exercita dreptul de vot şi, în acest
proces, să-şi dezvolte un simţ al solidarităţii, trebuie ca procesul european
de luare a deciziilor să devină transparent şi accesibil în sferele publice
naţionale.
Constatãm cã pe
fondul preocupărilor pentru reducerea efectelor crizei financiare care
afectează piaţa europeană, au apărut intense dezbateri privind viitorul
instituţiilor europene şi legitimitatea actualelor structuri comunitare. Peste
10 ani Uniunea Europeană va arăta diferit, total diferit de ceea ce este în
prezent, iar strategia se negociază acum, atât la Bruxelles, cât şi în
principalele capitale europeane. Etienne Davignon, unul dintre “părinţii
Europei”, sublinia recent: “trebuie să
existe schimbări instituţionale pentru ca statele membre să respecte
obiectivele lor morale faţă de UE, să accepte în special suveranitatea
partajată”.
Piaţa internă este
ceea ce ţine UE împreună, şi avem nevoie de o UE puternică pentru actuala
situatie geo-politică mondială. Există o tendinţă ca ţările care contribuie la
bugetul UE ca şi “finanţatori” să coordoneze şi “regulile” la nivelul UE.
Germania e mare. E mare putere economică şi politică. Iar dacă mai avea
îndoieli cineva până acum câţiva ani, criza economică a ultimilor ani nu mai
lasă loc interpretărilor.
Deşi s-a
insistat mult de slaba absorbţie a fondurilor europene, cu argumente
întemeiate, totuşi, lucrurile se mişcă în ultima vreme în România. Aderarea
la Uniunea Europeană reprezintă, într-adevăr, soluţia pentru modernizarea
României. Merită spuse aceste lucruri, într-un moment în care euroscepticismul
câştigă teren, inclusiv în România. Şi ar mai fi ceva de spus, de data aceasta
euroscepticilor din vestul Europei: de banii alocaţi României şi, în general,
Europei de Est, au beneficiat în egală măsură şi statele net contributoare la
bugetul Uniunii. Conform unui studiu polonez, din fiecare euro alocat politicii
de coeziune în ţările grupului de la Vişegrad, circa 46 de eurocenţi se întorc
către vechile state membre, îndeosebi prin intermediul sistemelor de achiziţii.
Dan LUCA /
Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu