joi, 9 martie 2023

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar: “20 de ani pentru Clubul Românilor din Bruxelles”


Parcă a fost ieri... Au trecut 20 de ani de la înființarea Clubului "România-UE" Bruxelles. Câteva cuvinte despre acest eveniment în articolul semnat astăzi în Ziarul Financiar.

 

----

 

De-a lungul ultimele 20 de ani au fost diverse interacții între românii care lucrează în afacerile europene și instituțiile Statului Român. Este de remarcat Clubul ˝România-UE˝ Bruxelles, din perioada 2003–2008, dar și GrupRomânia, din perioada 2009–2010. Majoritatea acțiunilor și proiectelor au dinamizat relaționarea între români cu scopul de a eficientiza statutul României ca membru al Uniunii Europene.

 

În calitatea de inițiator și fondator al Clubului ˝România-UE˝ e interesant de reanalizat acel moment, pentru a avea forța în a identifica noi soluții pentru continuarea proiectului european al țării noastre. Existau deja atunci români în Bruxelles-ul european, dar încă reprezentau apariții „exotice”. Îmi făcea plăcere când întâlneam un român cu care puteam schimba o vorbã, o idee, despre România și despre aderarea țării noastre la UE. Printr-o conjunctură favorabilă, mă întâlneam destul de des în acea perioadã, cu profesorul Vasile Pușcaș, pe atunci Ministrul Delegat la Ministerul Integrării Europene - Negociator Șef la Uniunea Europeană. Îi povesteam că nu sunt singurul român care lucra „în sectorul privat din Bruxelles-ul european”. Hotărâsem atunci să lansăm o primã idee - „să construim un prim pod de comunicare” între „România instituțională” și românii din Bruxelles-ul european. Prima discuție avea loc pe 23 aprilie 2002 și o putem considera ca fiind prima întâlnire a românilor din mediul afacerilor europene de la Bruxelles. Am continuat să organizăm întâlniri, cam o dată la 3 luni.

 

La cea din februarie 2003, la care au participat domnii Vasile Pușcaș, Vasile Dâncu și Lazãr Comănescu cred că ne stransesem vreo 60 de persoane. Aceștia însă nu eram toți. Dețineam o lista mare de contacte, vreo 100 de nume, numită neoficial “lista lui Dan”. Chiar dacă inițial nu credeam că trebuie să ne organizăm, am considerat că e important să gestionăm succesul inițiativei, pentru a avea o mai bună informare și comunicare în rândul comunității românilor din capitală Europei. Astfel, pe 4 aprilie 2003 transmiteam primul mesaj în care menționam înființarea Clubului “România-UE” Bruxelles.

 

Democrația Clubului a fost pentru mine o prioritate. Proveneam, majoritatea, dintr-un sistem în care lumea era suspicioasă și neîncrezătoare. Am hotărât atunci să avem 3 persoane care coordoaneazã activitatea Clubului pentru un interval de 12 luni, urmând că cei 3 să își desemneze “șeful” între ei. Iar pentru a nu osifica sistemul, președintele, după un mandat de 12 luni, nu avea voie să recandideze. Au venit și primele alegeri pentru Club, pe 1 iulie 2003. 7 candidați pentru 3 locuri în Comitetul Director - se pare că ideea a prins.

 

Inițiativa noastă nu era doar ceva la nivelul formării unei rețele pasive de români, ci aveam încă de atunci intenția de a deveni treptat o organizație care să emită idei și proiecte pe relația Bruxelles–România. Pe 10 decembrie 2003 am formulat mesaje care au ajutat mult acțiunile viitoare: „Membrii Clubului au accentuat necesitatea unei informări prompte și susținute a publicului românesc asupra deciziilor la nivel european și impactului asupra mediului economic și social din România. S-a observat cu regret lipsa unei reprezentări a societății civile românești, a actorilor privați sau regionali pe lângă instituțiile europene.”

 

Nu se poate vorbi de organizație fără evenimente. Am luat inițiativa și am coordonat primul eveniment extern al Clubului, în septembrie 2003, și l-am intitulat „Impactul alegerilor din Parlamentul European din 2004 asupra procesului de lărgire a UE - posibile implicații pentru România”. O mâna de oameni am început să lucrăm împreună și am realizat un studiu pe această temã. Prin acest eveniment, cred că eram printre primii care am început dezbaterea în România despre rolul racordarii partidelor românești la realitatea doctrinelor europene.

 

În 2006 am lansat un proiect complex, care a solicitat mult efort din partea echipei. Pornind de la rezultatele unui sondaj de opinie al Clubului, realizat în perioada 12 martie – 22 aprilie 2006 asupra imaginii României în Bruxelles, Clubul “România-UE” lansa o provocare pentru a identifica locul pe care România îl ocupă în cadrul Europei lărgite și pentru a propune arii de acțiune de îmbunătățire a contribuției României la proiectul european. Când am decis să demarăm acest proiect nu ne-am imaginat enormul interes al colegilor europeni în a răspunde chestionarului despre România. Într-adevăr, România este o țară despre care multă lume în Bruxelles auzise și avea o opinie. Pe 28 iunie 2006 lansam oficial studiul „Amprenta României” („Footprint România”) printr-o dezbatere în incinta Parlamentului European. Dezbaterea animată de către Clubul „România–UE” a reunit o largă audiență europeană interesată să cunoască punctul de vedere al reprezentanților instituțiilor europene și al forurilor de decizie românești față de rolul României ca stat membru UE.

 

Am dorit și noi să sărbătorim intrarea României în Uniunea Europeană. Am vrut să ne strângem cât mai mulți români la un loc în Bruxelles și să identificăm cum putem să „acționăm și noi mai european”. În prezența primului comisar european provenit din România, Leonard Orban, și a 25 de eurodeputaţi români, Clubul "România-UE" Bruxelles a organizat pe 6 martie 2007 dezbaterea cu titlul: "Succesul românesc în Bruxelles-ul european". Cu acest prilej am lansat în premieră studiul „România în capitala Europei - de la succes individual la un posibil succes global”. ECHIPA este tema centrală a studiului, dar echipa în sens larg. Exista un succes individual al românilor în capitala Europei. Dezbaterea pe care o lansam prin acest studiu era dacă putem clădi pe viitor un succes global al României în capitala comunitară.

 

O poveste interesantă, mai ales pentru cei care au făcut parte din acea mișcare a românilor din Bruxelles-ul european. Acum, majoritatea dintre aceștia sunt în continuare la Bruxelles, lucrează în instituțiile europene ca functionari, unii au decis să candideze pentru pentru Parlamentul European, iar alții să continue activitatea în sectorul privat. Numeric, desigur, a fost o picătură… Să nu uităm totuși că şi tinerii români care au venit de la Paris pentru a emancipa România la Revoluția din 1848 au fost tot în jur de 100 de oameni….

 

Dan LUCA / Bruxelles                                                       

 

 

Niciun comentariu: