Editorialele săptămânale semnate în Făclia de Cluj sunt un exercițiu de comunicare a noțiunilor europene către cetățeni. Revin astăzi cu un subiect de actualitate, ecologizarea UE.
--
Mai are şanse politica de mediu la nivel european?
Majoritatea statelor Uniunii Europene rămân ataşate ei, deşi crizele ultimilor
ani fac ca analizele cost-beneficiu să fie cât mai frecvente. Într-o perioadă
în care fiecare slujbă contează, guvernele nu sunt confortabile în a lua măsuri
care să ducã la concedieri în industrii, fie ele şi poluante. Totodată,
lobby-ului verde, întâlnit atât la Bruxelles, cât şi în statele membre, i se
opun puternic periodic lobby-uri precum cel auto.
De partea cealaltă, industriile verzi sau cu potenţial verde, precum cele
privind energia regenerabilă, sunt încă mai putin competitive din punct de
vedere al preţului şi asta le diminuează din atractivitate. Ideea că şi ele
crează slujbe ajută, dar nu justifică de multe ori în ochii factorilor de
decizie, compensarea, raportat la zeci şi sute de mii de oameni (în funcţie de
ţară) angajaţi în sectorul energetic "tradiţional˝.
Apropo de factori decizionali, şi de planul politic, ajută faptul că există
partide verzi în mai multe state europene, ele putând condiţiona sprijinul lor
parlamentar sau guvernamental de susţinere a unor politici mai favorabile
mediului înconjurător. Tendinţa macro însă este spre reindustrializarea Europei
pentru a face faţă cu bine presiunii competitive globale. În perioada de
prosperitate, era "cool" să fii verde, politica îmbrăţişată, cel
puţin formal, de partidele de la dreapta la stânga, însă nevoile crizei au
schimbat situaţia şi nevoia de verde a ajuns una "superioară", cele
de creare de slujbe şi de restartare a economiei fiind unele primare.
Pe de altă parte, cauza verde nu trebuie să deznădajduiască, căci timpul
acţionează în favoarea sa: tehnologiile verzi se ieftinesc, iar nevoile de
mediu sunt din ce în ce mai presante, atât în Europa cât şi în lume. Cauza
"un mediu mai sănătos pentru copiii noştri" nu poate avea contestare
morală.
Cert este că Uniunea Europeană va încerca să îşi îndeplinească sarcinile
autoimpuse.
România are şi ea de îndeplinit aceste ţinte, pornind de la o
“dezindustrializare”, bucată cu bucată, în anii 90, până la nevoile repunerii
economiei pe baze industriale sustenabile în prezent.
Dan LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu