Uniunea Europeană rămâne o construcție dinamică, iar extinderile sale redesenează instituții și echilibre geopolitice. Editorialul de azi analizează jocurile de putere din spatele noilor aderări.
---
Ne amintim expresia „România dodoloață”, care evocă un moment istoric aparte:
perioada interbelică, între 1918 și 1940, când România a atins dimensiunea sa
maximă, după Marea Unire. Nu era un slogan expansionist, ci mai degrabă o
formulă jurnalistică menită să sublinieze „mărimea” României Mari – aproximativ
295.000 km², comparativ cu cei circa 238.000 km² ai României de astăzi.
Conceptul exprima mai degrabă mândria națională, fără nicio aluzie la
revizionism sau cucerire, ci reflecta un sentiment colectiv de importanță și
întindere pe plan european.
Dacă mutăm perspectiva la nivel european, putem face un exercițiu similar,
privind Uniunea Europeană și evoluția sa în timp. UE a început în 1950 cu șase
țări fondatoare – Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg – și a
crescut treptat, atingând astãzi 27 de membri. Între 2013 și 2020, UE a numărat
chiar 28 de state, după aderarea Croației, până la Brexit, când Marea Britanie
a părăsit blocul comunitar. Un episod mai puțin cunoscut este cel al
Groenlandei, care, deși aparține Danemarcei, a ieșit din Comunitatea Europeană
în 1985, după un referendum local, demonstrând că expansiunea și coeziunea
europeană nu au fost întotdeauna liniare.
Imaginând însă o Uniune Europeană „dodoloată”, putem proiecta o extindere
viitoare ce ar cuprinde întreg Balcanii de Vest și o parte importantă a Europei
de Est, fără Turcia, dar incluzând Ucraina și Moldova. Această extindere
ipotetică ar adăuga șase țări din Balcani – Serbia, Muntenegru, Bosnia și
Herțegovina, Albania, Macedonia de Nord și Kosovo – și două din Europa de Est –
Ucraina și Republica Moldova. Astfel, UE ar ajunge la 35 de membri, față de cei
27 actuali.
Din punct de vedere teritorial, această extindere ar fi impresionantă:
suprafața Uniunii Europene ar crește cu aproximativ 25%, atingând circa 5,3
milioane km². În termeni de populație, extinderea ipotetică ar adăuga
aproximativ 85 de milioane de locuitori, ridicând totalul UE la circa 535 de
milioane, o creștere de aproape 20%.
O Europă „dodoloaţă”
ar însemna nu doar mai mult teritoriu și populație, ci și o diversificare
culturală și geopolitică considerabilă. Ar aduce provocări majore: integrarea
economiilor, armonizarea politicilor sociale, consolidarea infrastructurii și
gestionarea relațiilor externe cu vecinii non-UE. În același timp, ar
reprezenta un test al coeziunii politice și al solidarității europene.
Acest exercițiu de imaginație ne ajută să înțelegem că Uniunea Europeană nu
este doar un proiect economic, ci și unul geopolitic, comparabil prin ambiție
și impact cu marile realizări istorice ale statelor naționale.
Dan
LUCA / Bruxelles
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu