România se “exteriorizează” tot mai mult la Bruxelles, luând pulsul capitalei comunitare. Mi-a plăcut abordarea recentă a Microsoft România, iar acum doresc să salut iniţiativa Tarus Media de a organiza primul Romanian Health Forum la Bruxelles.
Nu este uşor să reuneşti nume precum Vasile Puşcaş, Irinel Popescu sau Ruxandra Drăghia-Akli într-o dezbatere pe axa Bruxelles-Bucureşti despre viitorul politicilor de sănătate din România.
Am scris recent despre percepţia asupra sistemului de sănătate din România, mulţi români din Diasporă având mari probleme de reintegrare în România şi din cauza situaţiei actuale din acest sector. Sănătatea este un punct critic al calităţii vieţii în România. Există o lipsă de transparenţă şi o serie de semne de întrebare în ce priveşte: ce asigurări există în România, ce se rambursează sau ce drepturi ai ca cetăţean român în propria ţară.
Cei prezenţi la Forum subliniau oportunitatea discutării politicilor de sănătate în UE acum. Autorităţile comunitare şi guvernele Statelor Membre se arată preocupate de soluţii economico-financiare pentru ieşirea din criza internaţională, dar trebuie să demonstrăm că un management post-criză fără a se ţine cont de dezvoltarea bunurilor publice europene, precum îngrijiea sănătăţii, nu va duce la eradicarea cauzelor care au generat criza, ci la o revenire a acesteia. O asemenea orientare nu înseamnă costuri pentru guverne, ci investiţii în creşterea calităţii competitivităţii europene.
Sectorul privat este foarte dezvoltat pe acest sector, cu grupuri de interese bine pregătite în a-şi argumenta agenda.
Dan LUCA / Bruxelles
marți, 13 aprilie 2010
luni, 12 aprilie 2010
Lobby în România
Discuţiile apărute între producătorii de medicamente şi farmacii, scot la iveală din nou o problemă pe care o are România - lipsa unei legi care să reglementeze activitatea de lobby.
La nivel comunitar, rolul grupurilor de interese este mult mai bine definit şi recunoscut. Reglementările europene actuale cer deocamdată grupurilor de interese să îşi declară obiectivele în Registru voluntar, urmărindu-se totuşi trecerea la un Registru obligatoriu.
În România încă au loc discuţii şi dezbateri. În opinia unora, cel mai indicat ar fi să se adopte o lege oarecare a lobby-ului, “cea mai proastă lege”, care ar putea fi ulterior testată şi îmbunătăţită.
Dan LUCA / Bruxelles
La nivel comunitar, rolul grupurilor de interese este mult mai bine definit şi recunoscut. Reglementările europene actuale cer deocamdată grupurilor de interese să îşi declară obiectivele în Registru voluntar, urmărindu-se totuşi trecerea la un Registru obligatoriu.
În România încă au loc discuţii şi dezbateri. În opinia unora, cel mai indicat ar fi să se adopte o lege oarecare a lobby-ului, “cea mai proastă lege”, care ar putea fi ulterior testată şi îmbunătăţită.
Dan LUCA / Bruxelles
vineri, 9 aprilie 2010
Iniţiativa în presã
Ultimii 10 ani au fost marcaţi de o explozie a iniţiativelor în presă, iar segmentul online a fost dominant. Puţini credeau că vor deveni editori de presă, dar actuala tehnologie permite iniţiative îndrăzneţe pe un sector considerat până acum câţiva ani doar pentru “oameni cu bani”.
Care este actuala filiozofie şi unde greşesc cei mai mulţi? Pentru a deveni editor peste noapte poţi să achiziţionezi contra câteva zeci de euro pe an un domeniu web. Poţi să începi să publici pe site şi chiar să ai succes - sute şi mii de cititori. La început ca hobby, treptat – desigur dacă te ocupi – îţi ia tot mai mult timp. Şi începi să compari: conţinutul meu e mai bun, eu am scris primul/prima despre acest subiect, etc. Poate chiar numărul tău de cititori “bate” presa mare pe anumit sector. Şi începi să te frustrezi şi să arunci vorbe grele pe la colţuri: lumea nu ştie, eu sunt mai bun, etc.
Cheia nu este nici măcar în a-i implica pe alţii pentru a scrie pentru web-ul pe care îl actualizezi cu informaţie. Un proiect bun nu este automat sustenabil financiar. Succesul produsului, chiar şi acela numit “presă”, trebuie să treacă printr-un plan de afaceri. Trebuie studiu de piaţă, identificarea competitorilor posibili, resurse umane necesară şi - desigur - balanţa bugetului de “intrări” şi “ieşiri”. Foarte bune proiecte au eşuat din lipsa de capital şi finanţare...
Şi pentru a încheia pe un tot mai optimist, nu trebuie să fim reţinuţi în a încerca. E exemplu, americanul Russel Davies, care a avut deosebita iniţiativă de a lansa un ziar, tipărind blogurile prietenilor. În ciuda evoluţiei spectaculoase a online-ului şi pierderea de teren a printului în faţă acestuia, informaţia tipărită nu va muri, aşa cum spune el, cum nici radioul nu a dispărut după apariţia televiziunii. Şi acesta a fost doar începutul, pentru că pe parcurs s-au publicat sute de astfel de “ziare personale”, iar ţelul proiectului Newspaper Club este să ajungă la o acoperire globală.
Dan LUCA / Bruxelles
Care este actuala filiozofie şi unde greşesc cei mai mulţi? Pentru a deveni editor peste noapte poţi să achiziţionezi contra câteva zeci de euro pe an un domeniu web. Poţi să începi să publici pe site şi chiar să ai succes - sute şi mii de cititori. La început ca hobby, treptat – desigur dacă te ocupi – îţi ia tot mai mult timp. Şi începi să compari: conţinutul meu e mai bun, eu am scris primul/prima despre acest subiect, etc. Poate chiar numărul tău de cititori “bate” presa mare pe anumit sector. Şi începi să te frustrezi şi să arunci vorbe grele pe la colţuri: lumea nu ştie, eu sunt mai bun, etc.
Cheia nu este nici măcar în a-i implica pe alţii pentru a scrie pentru web-ul pe care îl actualizezi cu informaţie. Un proiect bun nu este automat sustenabil financiar. Succesul produsului, chiar şi acela numit “presă”, trebuie să treacă printr-un plan de afaceri. Trebuie studiu de piaţă, identificarea competitorilor posibili, resurse umane necesară şi - desigur - balanţa bugetului de “intrări” şi “ieşiri”. Foarte bune proiecte au eşuat din lipsa de capital şi finanţare...
Şi pentru a încheia pe un tot mai optimist, nu trebuie să fim reţinuţi în a încerca. E exemplu, americanul Russel Davies, care a avut deosebita iniţiativă de a lansa un ziar, tipărind blogurile prietenilor. În ciuda evoluţiei spectaculoase a online-ului şi pierderea de teren a printului în faţă acestuia, informaţia tipărită nu va muri, aşa cum spune el, cum nici radioul nu a dispărut după apariţia televiziunii. Şi acesta a fost doar începutul, pentru că pe parcurs s-au publicat sute de astfel de “ziare personale”, iar ţelul proiectului Newspaper Club este să ajungă la o acoperire globală.
Dan LUCA / Bruxelles
miercuri, 7 aprilie 2010
Paradox de comunicare politică
Uniunea Europeană atinge paradoxuri de comunicare pe care experţii încearcă să le explice ştiinţific. Prof. Peter Van Aelst a analizat în “Campaigning without candidates” recenta campanie de alegere a primului Preşedinte al Consiliului European.
Este clar subliniat că regulile de bază ale campaniilor politice nu s-au aplicat. Din contră, am asistat la o inversare a logicii de campanie.
LOW VISIBILITY. Cu o vizibilitate publică mică, un candidat politic nu are nici o şansă de succes. Potenţialii preşedinţi americani cheltuie milioane pe publicitate, la fel şi partidele politice din Europa. În cazul alegerii preşedintelui UE, contrarul a fost la bază: cu cât mai puţină atenţie, cu atât mai bine. Practic nici un candidat nu a candidat pentru acel job.
NO OPEN SUPPORT. Sprijinul deschis al unor personalităţi este văzut ca un beneficiu clar al campaniei electorale. În cazul alegerii preşedintelui UE a fost exact invers, cu cât mai puţin sprijin public, cu atât mai bine.
NO PROGRAMME. În campaniile tradiţionale, candidaţii au nevoie de programe. Unii chiar argumentează că în campanii lupta dintre candidaţi este o dezbatere despre propunerile fiecărui candidat. Din contră, în timpul campaniei pentru preşedintele UE, orice luare de poziţie publică a fost evitată de către candidaţi.
DIPLOMATS INSTEAD OF SPIN DOCTORS. Rolul consultanţilor de campanie e relevant pentru majoritatea campaniilor electorale. Teoritic însă candidaţii nu erau candidaţi, în procesul de alegere a liderului european locul experţilor a fost luat de diplomaţi.
Întreaga campanie a fost după logica “Van Rompuy nu a fost un candidat pentru preşedinte, ci doar un candidat pentru a fi eventual rugat să preia funcţia.”
După astfel de “alegeri”, sau mai bine zis numiri, nu mă surprinde să văd atacuri deschise precum cele ale euroscepticilor.
Dan LUCA / Bruxelles
Este clar subliniat că regulile de bază ale campaniilor politice nu s-au aplicat. Din contră, am asistat la o inversare a logicii de campanie.
LOW VISIBILITY. Cu o vizibilitate publică mică, un candidat politic nu are nici o şansă de succes. Potenţialii preşedinţi americani cheltuie milioane pe publicitate, la fel şi partidele politice din Europa. În cazul alegerii preşedintelui UE, contrarul a fost la bază: cu cât mai puţină atenţie, cu atât mai bine. Practic nici un candidat nu a candidat pentru acel job.
NO OPEN SUPPORT. Sprijinul deschis al unor personalităţi este văzut ca un beneficiu clar al campaniei electorale. În cazul alegerii preşedintelui UE a fost exact invers, cu cât mai puţin sprijin public, cu atât mai bine.
NO PROGRAMME. În campaniile tradiţionale, candidaţii au nevoie de programe. Unii chiar argumentează că în campanii lupta dintre candidaţi este o dezbatere despre propunerile fiecărui candidat. Din contră, în timpul campaniei pentru preşedintele UE, orice luare de poziţie publică a fost evitată de către candidaţi.
DIPLOMATS INSTEAD OF SPIN DOCTORS. Rolul consultanţilor de campanie e relevant pentru majoritatea campaniilor electorale. Teoritic însă candidaţii nu erau candidaţi, în procesul de alegere a liderului european locul experţilor a fost luat de diplomaţi.
Întreaga campanie a fost după logica “Van Rompuy nu a fost un candidat pentru preşedinte, ci doar un candidat pentru a fi eventual rugat să preia funcţia.”
După astfel de “alegeri”, sau mai bine zis numiri, nu mă surprinde să văd atacuri deschise precum cele ale euroscepticilor.
Dan LUCA / Bruxelles
luni, 5 aprilie 2010
Jurnaliştii din Bruxelles
Dacă până nu demult 1.300 jurnalişti acreditaţi transmiteau cetăţenilor informaţii din Bruxelles, noile statistici demonstrează că numărul acestora a scăzut dramatic. De ce această atitudine de renunţare la statutul de corespondent acreditat de instituţiile europene?
Preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Presă încearcă să sublinieze faptul că jurnaliştii nu află la timp informaţia din cauza instituţiilor europene care preferă să o comunice direct publicului. Astfel, ziariştii de la Bruxelles nu au nici un avantaj de proximitate în faţa colegilor din alte agenţii de ştiri.
Un lucru e totuşi clar, jurnalismul evoluează. Ziariştii europeni nu pot să dispară, iar implicarea lor rămâne aceeaşi – cea de a observa mecanismul de la centru şi de a-l prezenta publicului.
Dan LUCA / Bruxelles
Preşedintele Asociaţiei Internaţionale de Presă încearcă să sublinieze faptul că jurnaliştii nu află la timp informaţia din cauza instituţiilor europene care preferă să o comunice direct publicului. Astfel, ziariştii de la Bruxelles nu au nici un avantaj de proximitate în faţa colegilor din alte agenţii de ştiri.
Un lucru e totuşi clar, jurnalismul evoluează. Ziariştii europeni nu pot să dispară, iar implicarea lor rămâne aceeaşi – cea de a observa mecanismul de la centru şi de a-l prezenta publicului.
Dan LUCA / Bruxelles
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Democraţie comunitară
Când vine vorba de politicile comunitare e uimitor cât de absenţi sunt oficialii europeni la televiziuni.
Votul direct de care vorbea şi Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, ar fi cea mai importantă măsură prin care să se amelioreze deficitul de legitimitate şi să se rezolve o problemă de democraţie europeană. Vizibilitatea şi notorietatea liderilor comunitari ar creşte semnificativ, impusă de crearea unui nou mecanism de selecţie a acestora, mult mai benefic şi pentru cetăţenii europeni.
Am dat şi eu un semnal socialiştilor europeni pe această temă şi sperăm ca “alegerile primare” să devină realitate şi în UE, nu doar în SUA.
Dan LUCA / Bruxelles
Votul direct de care vorbea şi Preşedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, ar fi cea mai importantă măsură prin care să se amelioreze deficitul de legitimitate şi să se rezolve o problemă de democraţie europeană. Vizibilitatea şi notorietatea liderilor comunitari ar creşte semnificativ, impusă de crearea unui nou mecanism de selecţie a acestora, mult mai benefic şi pentru cetăţenii europeni.
Am dat şi eu un semnal socialiştilor europeni pe această temă şi sperăm ca “alegerile primare” să devină realitate şi în UE, nu doar în SUA.
Dan LUCA / Bruxelles
joi, 1 aprilie 2010
Ştire. Transparenţă. Comunitate.
Jurnalismul evoluează. Îmi amintesc că prin 2001-2002 Comisia Europeană avea încă reţineri în a acredita presa online şi cam în aceeaşi situaţie sunt acum blogării. Dar tendinţa este clară, tehnologia influenţează structurarea activităţii cotidiene.
Ziaristul contemporan trebuie să ajungă la ştirile proaspete şi să le prezinte într-o formă cât mai atractivă pentru audienţa sa, iar conducerile trusturilor media sunt creative în a atrage cititori, oferind chiar premii de fidelitate.
Pe această direcţie vine şi iniţiativa americanilor. Pentru a asigura transparenţa în selecţia ştirilor, The New York Times, îşi invita cititorii la şedinţa de redacţie, transmisă zilnic on-line, pe site-ul cotidianului.
Dan LUCA / Bruxelles
Ziaristul contemporan trebuie să ajungă la ştirile proaspete şi să le prezinte într-o formă cât mai atractivă pentru audienţa sa, iar conducerile trusturilor media sunt creative în a atrage cititori, oferind chiar premii de fidelitate.
Pe această direcţie vine şi iniţiativa americanilor. Pentru a asigura transparenţa în selecţia ştirilor, The New York Times, îşi invita cititorii la şedinţa de redacţie, transmisă zilnic on-line, pe site-ul cotidianului.
Dan LUCA / Bruxelles
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
