Dan LUCA – articol în Jurnal de Dâmboviţa – “De ce Generaţia Erasmus?”

Generaţia Erasmus deţine calităţi şi aptitudini adaptate cerinţelor actuale datorită experienţei în medii multiculturale. Despre acest subiect scriam şi în articolul publicat vineri, 4 aprilie, de Jurnal de Dâmboviţa:

Textul integral îl găsiţi redat mai jos:

..........

Nu înseamnă că dacă eşti tânăr reprezinţi generaţia Erasmus. Nu înseamnă că eşti „generaţia Erasmus” doar dacă ai călătorit în Europa. „Generaţia Erasmus” este un mod de gândire, în care discursul naţionalist nu are ce să caute, în care distrugerea (chiar şi involuntară) din discurs, nu ajută. Toleranţă europeană, viziune, deschidere către alţii - asta e Generaţia Erasmus!

Mă bucur că am reuşit să trăiesc o astfel de senzaţie – o experienţă de 4 ani la Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE) Cluj şi apoi doi ani fiind ales în Biroul Executiv de la Bruxelles. În această formulă am lansat proiecte împreună cu colegii de diferite naţionalităţi, am participat la discuţii în limba engleză, dar am lucrat şi în franceză. Activitatea a însemnat lucru în echipe multinaţionale, evenimente în capitale europene, implicare în viitor - proiectul Europa 2020 îl discutam deja în anii ‘90.

Matteo Renzi, la doar 39 de ani, este noul premier italian, nu însă fără a atrage controverse. Dincolo de convingerile politice, unul dintre atuurile sale a fost, aşa cum spunea chiar el, faptul că este tânăr. Renzi se consideră „un exponent al «generaţiei Erasmus»”, alcătuită din tineri care au cunoscut aproape exclusiv doar moneda euro şi crede în „valorile europene, cele promovate de fondatorii Uniunii”. Succesul şi ascensiunea rapidă a noului prim-ministru italian este o reală încurajare de implicare politică pentru „generaţia Erasmus”. În România onoarea i-a revenit lui Victor Ponta, acum doi ani, la 39 de ani.

Dincolo de cele mai înalte funcţii în stat, care sunt generatoarele acestei ridicări? În primul rând, energia generaţiei, dar şi setea de nou a societăţii: modelele vechi sunt abandonate, societatea se restartează, căzând pe umerii Generaţiei Erasmus misiunea de a reconstrui edificiul european, cu energie, dar şi înţelepciune.

Provocarea generaţiei cu pricina nu e doar competenţa, ci dialogul şi capacitatea de a asculta, nu doar de a acţiona, de a şti când să ia un sfat bineintenţionat. Totodată, cheie va fi perseverenţa de a duce proiectele până la capăt. Pe scurt, voinţa cu care îşi vor pune în „executare” viziunea şi valorile. Or, testul Europei reale, al redefinirii relaţiei dintre cetăţean şi politică/administraţie, un nou echilibru, un model social, acesta este testul Generaţiei Erasmus, fie că ea mişcă lucrurile în sectorul privat sau cel public.

Europa reală înseamnă mai puţine subiecte artificiale şi mai mult concret, mai puţină vrăjeală şi mai multe soluţii, şi, sper la rândul meu, ca om al acestei generaţii, mai puţin populism şi mai multă aplecare şi încredere în comunitate. Iar Generaţia Erasmus trebuie să combine energia cu înţelepciunea pentru a reuşi să „ne” treacă multipla criză pe care o traversăm, spre noua Europă, fie că vorbim de Statele Unite ale Europei sau alt model. „Generaţia Erasmus” a acumulat experienţă şi este păcat că nu iese mai mult în faţă.

Preferă să rămână mai în urmă, în structuri ONG-iste, în federaţii industriale, în administraţia publică, deşi se bucură de o bună pregătire europeană. Implicarea acestora ar fi un beneficiu pentru politică, ei reprezentând o resursă extrem de valoroasă. Clasa politică tânără a început să prindă, dar „generaţia Erasmus”, educată european, lipseşte încă din nefericire din multe structuri.

Dan LUCA / Bruxelles

Doi comisari români în viitoarea Comisie Europeanã?

Fostul ministrul francez al Economiei și Finanțelor, Pierre Moscovici, vrea să devină comisar european, atunci când executivul UE va fi reînnoit la sfârsitul acestui an. Să nu uităm insã că Pierre Moscovici este fiul unui român.

Dacă până acum se zicea că Dacian Cioloş este al doilea comisar european al Franţei, putem să avem un al doilea comisar european "român" în noua Comisie Europeană.

Fostul vice-președinte al Parlamentului de la Strasbourg și fostul ministru al afacerilor europene în guvernul Jospin, Pierre Moscovici îşi poate motiva candidatura la un post european, argumentând cu o bună cunoaștere a problemelor comunității și sprijinul unor membri ai Eurogrupului.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în Ziarul Financiar – “De la Guvernul European la cel Mondial”

Despre posibilitatea apariţiei unei coordonări politico-administrative globale scriam în noua intervenţie în Ziarul Financiar.

Redau în continuare integral articolul apărut miercuri, 2 aprilie:

...............

De multe ori, tindem să ne concentrăm foarte mult pe prezent, pe planul imediat, pe tactic, şi mai puţin pe context, pe strategic, cu un ochi pe trecut şi unul pe viitor. Dacă pentru un moment lăsăm agitaţia zilnică în spate şi luăm o pauză să ne uităm la lumea în care trăim, vom vedea că trăim o epocă cu mari pericole, dar şi cu mari oportunităţi. E de altfel şi definiţia ideogramei chinezeşti pentru criză, semnificând atât pericol cât şi oportunitate. Suntem într-un moment global de restartare, de căutare a unui nou sistem, aşa cum a fost cazul după marea criză economică din anii ‘30, după cel de-al doilea război mondial sau după finalul războiului rece, în 1989.

Ce are specific schimbarea pe care o trăim acum? Spre deosebire de lecţiile trecutului, criza nu a dus la victoria protecţionismului, ca în anii ‘30, ci, paradoxal, la accelerarea globalizării: călătorim mai mult ca oricând, munca noastră depinde din ce în ce mai des de pieţele externe în contextul unei pieţe interne în stagnare, iar prin tehnologie sunt la secunde depărtare de celălalt capăt al lumii. Transformări suferă, în acest context, inevitabil, şi procesul de guvernare, că vorbim de animarea, prin angajarea într-o conversaţie cu cetăţenii, sau că vorbim de eficientizare şi debirocratizare, prin e-government, sau că ne referim la noua configuraţie mondială de putere.

Merită aruncată o privire aşadar asupra felului în care se organizează, sub presiunea globalizării, un eventual guvern global. Teoriile conspiraţiei ne-au obişnuit, timp de decenii, cu formate mai mult sau mai puţin oculte sau discrete, precum Clubul de la Roma, Trilaterala, Grupul Bilderberg, însă realitatea este că şi ele au suferit schimbări în era internetului: sunt din ce în ce mai deschise, includ liste de participanţi, încep să comunice.

Dacă elita mondială, economică şi politică, se vede periodic în asemenea formate, sau în cele mai deschise, deşi scumpe ca participare, precum Forumul de la Davos, asta nu înseamnă că, sub presiunea provocărilor mondiale, coordonarea multi-naţională nu se intensifică. Ȋn acelaşi timp, se redefinesc organizaţii internaţionale, de la cheia de boltă a sistemului postbelic, ONU, la alianţe militare precum NATO, sau structuri regionale mai mult sau mai puţin avansate, de la UE (care tinde spre integrare accelerată şi federalizare) la ASEAN, Mercosur, Uniunea Africană sau Liga Arabă.

Un guvern mondial însă nu va veni cu una cu două, căci deşi economiile sunt din ce în ce mai interdependente, iar multinaţionalele cu bugete ce depăşesc PIB-ul multor ţări sunt din ce în ce mai influente, orientând cancelariile din numeroase ţări, prin contribuţii la PIB-ul intern sau bani de campanie. Cert e că guvernul european e mai aproape temporal decât cel global căci mai uşor e să guvernezi regional decât global. Este foarte probabil aşadar că generaţia aceasta de europeni să meargă în următorul deceniu spre un Guvern Bruxelles, pe o structură federală, iar generaţia copiilor noştri să aibă misiunea democratizării unei guvernări globale.

Dan LUCA / Bruxelles

Romanian representatives in the European private sector

A representation of Romanian interests in European and international structures cannot be truly effective without active Romanian representatives in European and international business structures, like corporates and European associations. Firstly you have to be present where needed, and then make them realise their need to act on the measure of power and interests. Of course, there is the private sector in Germany and then there is the Romanian private sector; you have the British one and one at Malta as well, they just aren’t comparable. However, that does not mean that you cannot influence the associations and/or federations just because you come from a poorer country. In Brussels, since it's not so much a city of business, but a city of the legislation, it matters more how your country is able to influence European policies.

There are many associations and federations in Brussels - in fact, there are approximately 3,000 European industrial federations in Brussels, but major industrial federations do not have to be "missed" by you. There are general organizations such as Business Europe, the European Round Table of Industrialist (ERT), but also niche associations, such as automotive, energy, agriculture associations and beyond.  An active presence in Brussels can make the difference between if the quality of future legislation is compatible with the interests of Romanian industry, or if it ignores its wishes.

Actually, in recent years we acted "provincially" many times, considering that Brussels is Brussels and Bucharest is Bucharest. We take care of our business, they take care of theirs. But things are not like that, neither theoretical nor practical. Nowadays, Brussels decides 75% of the legislation that has to be adopted by all member states. Therefore, do not discard European laws just because you ignore them throughout. And this is not just about infringement procedures, but actual European standards development which might harm you if it is decided and then implemented.

Active presence in federations and associations in Brussels helps: it facilitates a rapid alert system between industry colleagues about what we do well, and what could hurt us in the European legislation. The Romanian industry representatives can then alert the MEPs or our Representation to the European Union, so they can take this into account for its position in the Council. However, beyond this basic system, we must understand the usefulness of influence with the increase of people in the hierarchy of institutions: beyond working groups, it is important to be ambitious and aspire to positions of leadership, coordination and so on. If active and ambitious representatives are helped by experienced consultants in the city, we could further grow the Romanian industry in Europe. Models such as the German BDI, the British CBI, and the Italian Confindustria show that it is not impossible, on the contrary!

Dan LUCA / Brussels

 

 

 

Amiciţia germano-britanică şi UE

După ce, la sfârşitul lunii februarie, Merkel vizita Londra, zilele trecute, Marea Britanie primea susţinerea din partea Germaniei de a reforma Uniunea Europeană.

Un articol publicat de Financial Times scria faptul că miniştrii de Finanţe britanic George Osborne şi cel german, Wolfgang Schäuble, sunt de părere că, în timp ce "zona euro îşi continuă integrarea, este important ca ţările din afara zonei euro să nu fie dezavantajate în mod sistematic în cadrul UE".

"Viitoarele reforme UE şi modificările tratatelor trebuie să includă o reformă a cadrului guvernanţei cu scopul de a plasa integrarea zonei euro pe baze juridice solide şi de a garanta echitatea pentru statele UE care fac parte din piaţa unică, dar care nu utilizează moneda comună",  continuă cei doi miniştri.

Dan LUCA / Bruxelles

Dan LUCA – articol în ziarul Argeşul – “Tehnologia în campaniile electorale”

Despre impactul tehnologiei în campaniile electorale puteţi citi şi în cel mai recent material pe care l-am pregătit pentru cititorii argeşeni. Ziarul Argeşul publica acest material atât online cât şi în varianta tipărită, apărută marţi, 1 aprilie:

…………

Înaintea alegerilor europarlamentare din acest an, candidaţii din partea marilor familii politice europene la şefia Comisiei s-ar putea confrunta în cadrul unor dezbateri televizate. Europarlamentarul liberal Andrew Duff sublinia faptul că “personalizarea şi politizarea campaniei electorale va stimula prezenţa la vot şi servesc în a aprofunda legitimitatea democratică a Uniunii Europene”.

Parlamentul European activează pe reţelele de socializare dinaintea alegerilor din 2009. Jaume Duch, purtătorul de cuvânt al Parlamentului European, sublinia că “întreaga campanie devine mai pan-UE şi mai politică, pentru că avem programe comune şi priorităţile UE pentru a le dezbate”. “Acest lucru este în interesul cetăţenilor”, a completat el.

Observaţia lui Simon Hix, profesor de politica europeană la London School of Economics (LSE), merită totodată amintită: “aceste personalităţi vor câştiga importanţă politică în lunile următoare, dar dezbaterile ar putea aduce, de asemenea, o altă valoare campaniei, astfel alegătorii şi mass-media au nevoie acum de a vedea o diferenţă între aceşti candidaţi, toţi cu ideologii euro-federaliste”.

Dezbaterile sunt acum foarte frecvent asociate cu modul în care se derulează campania prezidenţială din America, însă totul mult mai “pripit”. Nu e totuna să-ţi pregăteşti campania cu doi-trei ani înainte de ziua scrutinului. Am văzut că încep deja acţiunile pentru alegerile prezidenţiale americane, ce vor avea loc abia în 2016. O dată la patru ani asistăm la un adevărat spectacol mediatic, care clădeşte voit (cred eu) “brand-ul” noului preşedinte cu mult timp înainte de a se instala la Casa Albă. Jim Messina, artizanul realegerii preşedintelui SUA, Barack Obama, a anticipat că viitoarea campanie va fi cea mai tehnologică din istorie, cu acţiuni intense pe reţelele sociale şi prognozând o escaladare a cheltuielilor în publicitate şi în campanii de mobilizare prin telefonul mobil.

Alegerile europene nu sunt nici de această dată uninominale, însă se încearcă asocierea cu “faţă umană” a funcţiei europene. Citând din Jackie Davis, primul redactor-şef (în 1995) de la European Voice: Uniunea Europeană are nevoie de lideri adevăraţi pe care cetăţenii să-i recunoască. UE şi presa are o problemă în a “vinde” personalităţi care nu au notorietate pan-europeană. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi acum. Cine îmi poate zice numele comisarului (deci un fel de ministru european) de la sănătate?

Aşa cum ştim, la noi, în UE, preşedintele Comisiei – un fel de omolog al preşedintelui american – nu-şi face campanie pentru a câştiga titlul, ci doar câştigă o luptă de culise. Nu ar fi rău ca, poate, pe viitor, să învăţăm şi noi puţin din experinţa de marketing politic de peste Ocean. Şi altfel va arăta, prin acest mecanism, mult visata sferă publică europeană.

Dan LUCA / Bruxelles